***

 GÂNDUL ZILEI ..ECATERINA TEODOROIU ..SAU "IOANA D’ARC "A ROMÂNIEI ,EROINA DE PE JIU..

 Adunaţi la mormântul Cătălinei

În faţa Primăriei de la Târgu Jiu,

Comemorează azi urmaşii urbei

Prin vers, prin cânt şi flori pe Eroina de la Jiu....

   Astazi ,se împlinesc 131 de ani de la nașterea sa: 

Născută la 14 ianuarie 1894, într-o familie de oameni nevoiaşi, cu mulţi copii. Nu avea loc în pat: dormea în copaie. Mică şi slăbuţă, Lili, cum o alintau părinţii, a fost singura din familie care a învăţat carte, pentru a scăpa de sărăcie. Era foarte inteligentă, ambiţioasă. Primele două clase primare le-a făcut în Vădeni, localitatea ei natală, care face parte acum din Târgu-Jiu. 

Următorii doi ani a urmat şcoala la Târgu-Jiu. La un moment dat, învăţătorul ei a vrut să pună în scenă “Peneş Curcanul” şi a întrebat în clasă cine vrea să joace rolul principal. Cătălina a spus că ea. Dascălul i-a explicat însă că rolul trebuie jucat de un băiat. Catalina Toderiu a plecat apoi la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Fete, deoarece voia să devină învăţătoare. Se pare că la Bucureşti, Cătălina l-a întâlnit pe Gheorghe Manoiu, iubitul ei. În acea perioadă s-a înrolat ca cercetaş, iar imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, a participat pe front ca soră medicală. De aici destinul Ecaterinei Teodoroiu era scris. 

Moartea fratelui ei Nicolae, cel cu care Ecaterina s-a înţeles cel mai bine dintre toţi copiii, a afectat-o foarte mult: ea a fost cea care l-a îngropat pe Nicolae pe dealul Sâmbotinului. 

În octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu decide să slujească ţara în locul fratelui ei, să îl răzbune. Un alt motiv care a determinat-o pe eroină să se înroleze a fost faptul că iubitul său Gheorghe era deja pe front. Părinţii ei nu au fost de acord, dar decizia ei fusese deja luată. 

În război, Ecaterina a fost rănită la ambele picioare şi a fost tratată la spitalele Filiaşi, Craiova, Iaşi. Şi-a revenit, apoi a fost luată prizonieră, a reuşit să scape împuşcând “câţiva” soldaţi germani. Eroina a fost distinsă de către generalul Dragalina, în primăvara anului 1917, cu “Virtutea militară de război, clasa a II-a” şi avansată la gradul de sublocotenent. 

Conducea un pluton de 25 de soldaţi, la început soldaţilor nu le-a prea convenit că sunt conduşi de o femeie, dar până la urma au apreciat-o. Moartea nu a cruţat- o însă: Ecaterina Teodoroiu nu a reuşit să scape de gloanţele germane. În august 1917, pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti, eroina a fost împuşcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: “Înainte băieţi, sunteţi cu mine!”. 

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată pe câmpul de luptă, apoi trupul ei a fost mutat în Mausoleul de la Mărăşeşti. În 1926 a fost adusă, într-un sicriu de oţel, în mausoleul construit pentru ea în centrul oraşului Târgu-Jiu. 

A fost comparată de generalul francez Henri Berthelot cu Ioana D’Arc. A murit cu un an înainte de Marea Unire. 

O chema Cătălina Toderiu, iar Ecaterina Teodoroiu i s- a spus mai târziu. 

"Cătălină,Cătălină,

Zorile de dimineaţă,

Pline de lumină

Te-au spălat pe faţă.

Tot cu rouă de pe flori

Tot cu raze de la soare,

Pe ai tăi dalbi obrăjori

Pe faţa de floare.

În lumina ochilor

Prins e al vieţii fior,

Pe framătul buzelor

Porţi al sufletului dor.

Ţi-au fost îndemnul

Încă din copilărie;

Ale lui Peneş Curcanul

Mari fapte de vitejie.

Dor de oameni,dor de ţară,

Dorul de pământul sfânt,

E cea mai de preţ comoară

Transformată-n legământ.

În războiul dintre naţii

Viaţa tu ţi-ai apărat,

Făcând front comun cu fraţii

Şi luptând ca un bărbat.

Războiul prea crud şi rece

Durere multă a lăsat,

Ce cu greu în suflet trece

Când ţi-e fratele împuşcat.

Plecată pe front plângând

În băiat s-a transformat,

Locul fratelui luând

Cu a lui haine s-a îmbrăcat.

A pornit şi curajoasă

Voluntară s-a înrolat,

C-ar fi o fată frumoasă

Să se vadă n-a lăsat.

Preschimbată în soldat

Deloc nu s-a cunoscut,

Că e fată nu bărbat

Cine ar fi crezut ?

Cătălina s-a înrolat

Calea sorţii a urmat

Şi a devenit soldat,

În luptă s-a avântat.

Faptele de vitejie

Pe pagini mereu se scriu

Şi ne umple de mândrie

Eroina de la Jiu.

Compania i-a fost crezul

Vitejeşte s-a luptat,

Chiar de-o încurca văzul

Era cel mai abitir soldat.

Luptele ce au urmat

Istoria faptelor,

În grad repede a urcat

Eroul netemător.

Aprig luptă pe redută

Curajul nu-l părăseşte,

Chiar de e lovit în luptă

Postul nu şi-l părăseşte.

Rănită la picior,vrând,nevrând

Şi dusă la spital urgent pe sanie,

Trăia doar c-un singur gând

Să se întoarcă la companie.

Din spitalul de la Iaşi

Întoarsă la camarazi,

Prima linie o aduce iarăşi

Sus pe coline sub brazi.

În luptele care au urmat

S-a purtat bărbăteşte,

Piciorul lovit cu greu l-a purtat

Dar s-a luptat vitejeşte.

Ceasul rău care a urmat

De nimic în jur nu-i pasă,

A tunat şi-a fulgerat

Arma nemiloasă.

Un glonţ de sus din munţi pornit

În pieptul tânăr a lovit,

N-a ricoşat a nimerit

Şi viaţa Cătălinei s-a oprit.

Prăbuşit în bătălie ,trupul ei tânăr parca-i îndemna,

Să înainteze, să nu se oprească,

La luptă-i îmbărbăta 

Reduta s-o cucerească.

Căzută la datorie

N-a mai apucat lumina

Zilei de glorie şi bucurie

Pentru care se jertfise Cătălina.

A căzut în bătălia

Apărând pământul sfânt,

Apărând cu viața glia

Peticul ei de pământ.

Visului întreaga viață

Ea şi-a dăruit,

Omului I-a dat speranță

Ca să fie fericit !

Cătălină, Cătălină,

Ale florilor petale,

Ți-au pus rochia de mireasă

Cu diademe din soare "!

(Dorel Dobre Delagorj )

Sursa,net.

Glorie eternă Eroinei de la Jiu! 

Janeta Hulea