***

 Să fie sfârșitul iernii

   ( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Nu visez la munți de aur. Că nu-mi sunt de trebuință.

Dar vreau Doamne bunătate... Multă, multă și credință.

Aurul din lumea toată cui îi este de folos,

Când întreg pământul pare-a fi întors cu susu'-n jos?

C-a trecut o primăvară, și o alta stă să vină.

Da' nu-i chip ca să răzbată pân la noi a ei lumină.

Firavi ghiocei așteaptă calde mâini ca să-i adune.

Însă ei nu știu sărmanii câtă iarnă e în lume.

  

Dar nu-i iarna care-așază peste frunze fulgi de viață.

Iarna asta prinde-n gheara-i sufletele și le-îngheață.

E o iarnă sumbră-a minții şi a vieții și-a făpturii,

Care-îngheață bunătatea și dezgheață umbra urii.

Haide, vino primăvară! Tu, cea plină de speranță!

Dătătoare de căldură, de iubire și de viață!

Picură-ți din gene rouă peste iarna neagră-a firii!

Și acoperă pământul, tot, cu mantia iubirii.

maria apăvăloaie-lungu 17. 02. 2021.