"***

 DEJÀ-VU DELIRIC

Printre furtunile astrale ce bântuie în univers,

Își oprește-o umbră tristă, cunoscută al său mers...

Halucinații - rime goale, fantome - stihuri din pustiu  

Răsună undeva departe și înțeleg: EL încă-i viu...

Prin codrii veșnici de aramă sunt tot mai mulți copaci de tei

Ce-și plâng cu patimă poetul, aruncă floarea sub condei,

Iar în pădurea de argint și lângă plopii fără soț

Eu mă ascund, eu sunt tâlhar, pasionat de rime hoț! 

Divin lăicer cu flori albastre în poieniță, lângă lac,

Văd barca tremurând pe ape și-aud cântând un pitpalac

Și rime dulci din faguri pline prin pană curg necontenit...

- Pe unde tu, Luceafăr blând, în zori de zi te-ai rătăcit?

Îl urmăresc cu îndârjire, cu patimă bolnavă chiar, 

Cum la taifas în "Trei sarmale" lui Creangă-i toarnă în pahar...

Pe cerul nopții-i însoțit de stele tremurânde, mici:

Eufrosine, Cleopatre, Elene, Mite, Veronici...

Pribeag poet, prin galaxii cu pelerina lui umbrește...

Luceafărul din Ipotești, vrăjind condeiul, hoinărește 

Și printre colbul din comete e huiduit de epigoni

Care-i erau ieri buni prieteni, iar azi deja-s cameleoni. 

Ce caută el între aștri cu-a sa peniță aurită?

Un înger alb ori demon negru ce-și are lancea ruginită?

Poete, doar o rugăminte: Revino, scrie-ne o strofă 

Și poate-al tău cuvânt-proroc ne scapă azi de catastrofă!

15 ianuarie 2025 Chișinău 

Victor Boleac