***

 PREȚUİRE

Pe zi ce trece eu prețuiesc mai mult,

Neuitând, că inima îmi bate tot mai des

Şi drumul străbătut devine tot mai scurt,

E drumul meu şi-l prețuiesc, binențeles.

Prețuiesc răcoarea ploilor de toamnă,

Al păsărilor libere apreciez eu zbor,

Nori întunecați percep eu fără teamă,

Ziua cea de mâine o aştept cu dor.

Prețuiesc al iernii viscol furtunos,

Ce bate-n geam cu cântec de zăpadă,

İar pomul singuratic în câmpul friguros,

Rezistă ca simbol a anilor dovadă.

Prețuiesc cu drag răsufl de primăvară,

Anotimp de flori şi a iubirii sentimente,

Ghioceii albi zâmbesc la soare iară,

Dumbrava-i presărată cu mii de margarete.

Prețuiesc căldura nopților de vară,

Când grânele răsar pe ploaie şi pe vânt,

Crescută, îngrijită prin muncă şi sudoare,

Prețuiesc comoara - pâinea celui Sfânt.

Prețuiesc în suflet zorii dimineții,

Soarelui de răsărit îi mulțumesc,

Cu atât mai trist îmi e apusul vieții,

Dar îl prețuiesc prin faptul că trăiesc.

Pe zi ce trece prețuiesc eu soarta vieții,

Sunt a destinului urmaş şi ucenic,

Urmez eu demn pe calea bunătății,

Fără să judec pe nimeni şi nimic.

Prețuiesc în sine, că totu-i trecător,

Tinerețea doar în visuri reîntoarce,

Ştiu, că eşti mai rar, spirit rătăcitor,

Şi prospețimea mea cu timpul se preface.

Un singur fapt sufletul nu recunoaşte

Şi inima mai tare bate de frustrare...

İndiferența pentru toate la ce ne-aduce?

Unde-i bucuria de viață, bunăstare?

Apreciez şi prețuiesc eu fiecare zi,

Ziua dăruită pentru destinul meu,

Sunt sigur - fericirea nu mă va părăsi,

Pe calea de credință în bunul Dumnezeu!

                                      

Autor: Sergiu APOSTOL