***

 Ce cauți tu...

Se-aprind felinarele pe cerul nopții

Și luna-și plimbă trena printre nuferi.

Orbecăie liliecii precum bețivii...

Pe o alee, singur pașii-ți numeri.

Prin ce unghere de tavernă-ți porți clipa?

De ce ești singur, care-i misterul tău?

Ce poveste de viață ți-a frânt aripa?

Povara sufletului ți-o strângi mereu.

Ți-ai luat, ca prieten, paharul cu vin roșu.

Prin fumul de țigară, amintiri vin...

Doar zgomotul frunzelor căzute, șu-șu,

Din agonia unui zbucium, te țin.

Te-ntrebi mereu, „ce cauți printre pământeni,

Când sufletu-ți vibrează printre stele”...

Și ne-nțelese, mii de gânduri tu așterni

Și-un paravan tu ți-ai țesut din ele.

Îți plângi neputința, sfinților nopții...

Alergi, bezmetic, după o himeră;

La fiecare colț de stradă stau hoții...

Destinul tău, nu-i joacă-n premieră.

Se-ntunecă mult prea devreme-n viață...

Sătul de jocul umbrelor nocturne,

În seninul cerului vezi o speranță

Și-aștepți lucrarea unei minți divine.

Autor: Gabriela Cecilia Cioran