***

 AMOR ÎNTRE COMUNIȘTI

Sfîrșitul primului război mondial, mai ales lovitura lui Lenin în Rusia, au creat mari iluzii. Cei intorsi din tranșee, generatia care ajungea la maturitate in 1918-1920 respingeau trecutul. Voiau o lume mai bună, care sa nu mai ducă la un măcel cu milioane de morți. Bolșevismul părea să fie soluția. Lenin promitea fericirea pe pămînt nu dupa moarte ci în timpul vietii. Un societate fără exploatare, fără clase suprapuse, fără săraci și bogați. Atmosfera din Europa era incendiară. O intreaga generatie a fost confiscată de aceste „ idealuri” – utopia comunista. Ana și Marcel Pauker s-au aflat printre cei prinși în această ambuscadă istorică.

Cine a fost Marcel Pauker? Nu avea origini proletare, așa cum cerea decalogul bolșevic. Provenea dintr-o familie burgheză. Se născuse la Bucuresti in 1896. Tatăl, evreu, bogat, proprietarul, printre altele, al celui mai influent jurnal economic românesc, Argus. În decembrie 1918 se inscrie in Partidului Socialist, care luase avint pe fundalul evenimentelor din Rusia. In anul urmator, se căsătoreste cu o militanta in acelasi partid – Hannah Rabinsohn (n 1893, la Codaesti, Vaslui). In 1921 el a absolvit in 1921 Politehnica din Zurich. Cine e Hannah Rabinsohn? Bunicul rabin, tatal haham. Este cu trei ani mai in virsta decit Marcel Pauker, soțul ei. A predat limba ebraică la o scoala evreiască din București. In 1918-1919 urmează cursurile Facultătii de medicină din Zurich. Abandoneaza dupa doi ani pentru nașterea primului lor copil – mort un an mai tirziu, din nefericire. Vor mai avea impreuna doi copii.

Doi indragostiti sunt doi indragostiti – indiferent de credință sau de lipsa ei. Cazul lor e ceva mai special pe fundalul acelei epoci. Istoria poate sa iti joace o farsă, (ca în acest caz) si să schimbe semnele și să te trezesti pe contrasens. Ana și Marcel nutreau speranta nu numai să fie ei fericiți, dar si să schimbe lumea. Pentru asta s-au afiliat „revoluției” condusă de Lenin&Trotski. Au aderat altfel spus la Comintern. De unde să știe ca în pokerul ăsta de lume au mizat prost? Cominternul nu era garda revoluționara menită să elibereze omul. Era statul major format de niste gangsteri politici care plănuiau să subjuge lumea in numele unei utopii politice nefaste. Se numea in termenii propagandei roșii de atunci „revolutia mondiala” si „trecerea de la capitalism la comunism”. Cei doi erau pur si simplu orbi la ce se petrece de fapt. Neințelegerea aceasta va avea consecințe tragice asupra lor.

Ana si Marcel Pauker s-au afiliat aripii radicale, de stinga, a Partidului Socialist si au cerut transformarea lui intr-un partid bolsevic gata să rastoarne prin violenta regimul politic din România. Traiau iluzoriu in plin „romantism revolutionar. Iluzia aceasta avea să le distruga vietile. În decembrie 1924 sunt arestați odată cu interzicerii activitatii PCR. Au reusit sa se sustraga procesului, evadînd. Au fost judecati in contumacie si condamnati. Intrau in clandestinitate, au părăsit existența normală, legala, si au dispar in underground. Se ascund, au acte false, alte nume. Poliția de Siguranță este pe urmele lor peste tot. Le s-a păru a aventură, erau tineri, indrăgostiți. Credeau că apațin „părții bune a omenirii.”Puteau sa renunte, sa se retraga, sa-si vada de viața lor, ( cum le cereau famillile)celo doi, dar optiune lor a fost alta.

Pe canale obscure ajung la Moscova, unde absolvă Scoala de cadre a Comintern și primesc cetățenia sovietică. Devin „revolutionari de profesie”. Urmează drumuri nesfirsite prin Europa ca agenți Comintern, spioni, excutanți ai ordinelor Moscovei. Romantismul revoluționar dispare pentru a face loc disciplinei și subordonării. Ordinele, misiunile date de Comintern îi despart. Ajung în destinatii diferite. Iubirea treptat se stinge. Se văd mai rar, promiscutatea si conditiiile clandestinititatii isi produc efectele. Adesea nu se pot deplasa împreuna. Nu renunța la atasamentul lor fata de „idealuri„. Iși sacrifica mariajul, copiii, iubirea de la început de dragul unei revoluții imaginare. Sunt prinși într-un angrenaj. El se întoare in secret in Romania pauker 3unde se amesteca in luptele fracționiste din PCR. Este rechemat in URSS, scos din cadrele PCR, trimis ca simplu inginer la Magnitonkork. Deja la Lubianka incepe sa fie considerat un trouble-maker – devationist, indisciplinat, etc. Ana Pauker are alt parcurs. Opereaza in Occident, in Franța mai ales. Nici măcar nu își pot scrie, ca să nu fie depistați de Politie. În aceste conditii ce mai rămîne din povestea lor? Mai nimic. Duc vieți separate, au legături amoroase în afara cuplului. Au și cite un copil făcut cu altcineva. Dar rămin căsătoriți, nu divorțeaza. Sunt în continuare devotați revoluției pe care credeau că o servesc.

Ana Pauker primeste misiune sa se intoarca la Bucuresti sa reorganizeze PCR, aflat în prag de disparitie. În iunie 1936 este arestată. E trimisa in judecată, procesul se judeca la Craiova cu multa mediatizare organizata în toată Europa de Comintern. Ajunge celebră, o figură importantă a miscării comuniste, o eroină….Un detasament din Brigăzile Internationale din Spania ii poarta numele. O fabrică din URSS etc. La proces primeste o pedeapsa de zece ani, maximul prevăzut de lege .Este trimisa la inchisoarea de femei Dumbrăveni. De remarcat ca familia lui face toate dilingentele pentru a-i ușura soarta. Paukerii erau oameni foarte influenți. Ii trimite pachete, scrisori, haine, angajează avocati. Era totusi mama copiilor lui Marcel…

La 5 februare 1937, la ordinul luI Stalin, Prezidiul Comintern decide inființarea unor comisii de control în toate partidele comuniste si trecerea la o mare epurare. Unul dintre cei care cade victimă acestui ordin este Marcel Pauker. Se gasea de mai multi ani in Occident, la Viena, ca trimis/ emisar al Comintern-ului. Este chemat la Moscova să dea reportul. Fusese trecut la Lubianka pe listele negre pentru a fi lichidat. Pauker întelege exact ce se întîmpla. La Moscova aveau loc procesele Marii terori. Kamenev, Zinoviev si altii „părinti ai revoluției” fusesera judecati public si condamnati pe baza unor acuzatii fanteziste. Credea Marcel Pauker că liderii din 1917/18 erau în realitate spioni, trădători..? Nu cred. Era bine informat. Totusi iși ia riscul să se ducă la Moscova. Se stia nevinovat, vrea sa isi pledeze cauza. Era însă curată o sinucidere. Rămine pină azi un mister de ce o face? Dacă rămînea in Occident iși salva viața. Să înțeleg că își oferea și moartea revoluției nu numai viata?

Ajunge la Moscova cu trenul prin Varsovia, la 8 octombrie 1937 si se instaleaza la Hotel Lux, rezervat Comintern-ului. Găseste o atmosfera irespirabilă, de delatiune și teroare. I se comunica oficial că a fost exclus din PCR pentru fractionism și troțkism. Odată concediat este arestat de NKVD și dus la Lubianka pentru a fi anchetat. E acuzat de trădare si spionaj în favoarea Romaniei. Se recunoaste vinovat de ambele acuzații. Este deferit justiției sovietice. La sfirșitul lunii iulie 1938 este adus in fata tribunalului militar. Este condamnat la moarte și executat cu un glonte în ceafă la Lubianka în data de 16 august. Unele surse dau ca sigur faptul Marcel Pauker a fost arestat in urma unui denunț făcut de ea. Nici o sursa documentară nu o dovedește. Cînd Marcel Pauker a fost arestat/judecat/executat 1938 ea se afla în inchisoare. A aflat aici – citind Scinteia, adusa clandestin, despre soarta Marcel Pauker. Ramarca ei – ”Dacă Partidul a considerat așa, înseamna că era vinovat” Cît credea, nu știm dar Partidul era Dumnezeu, instanța supremă pentru un „revoluționar de profesie”, avea întotdeauna dreptate.

In 1940 Ana Pauker este eliberata si trecuta în URSS, în urma unui acord între București și Moscova – efect al pactului Ribbentrop-Molotov. Este primita triumfal de autoritatile sovietice, se organizeaza mitinguri. Pravda și Isvestia publică nenumărate articole de salut. Ana Pauker primeste functii imporante in ierarhia Cominern și i se repartizează un apartement luxos din centrul Moscovei, unde isi aduce de la orfelinat copii făcuți cu Marcel. Mai avea unul facut cu Eugen Fried, agent Cominer foarte important, ucis de Gestapo in 1943. Copul ere creccu de nevasta lui Maurice Thorez Marie. Ana Pauker se intereseaza de soarta lui mArce. E sfătuita să renunte, ceea ce si face. In 1943, 22 mai, Stalin dizolvă Comintern-ul. Printre semnăturile de pauker 8pe documentul final găsim si pe cea a Anei Pauker, alături de Dolores Ibarruri, Maurice Thorez, Palmiro Togliatti, Gheorghi Dimitrov etc.

Revine in România dupa intrarea Armatei roșii in București, la 16 septembrie 1944, pe aeroportul Băneasa. Se face detestată de o mare parte a populației, care o vede ca principal emisar al Moscovei. Era. În lupta pentru putere pierde partida in fața facțiunii condusă de Gheorghiu Dej. In februarie 1953 a fost arestată în pregatirea unui proces politic, alături de Lucrețiu Pătrășcanu arestat din 1948. Norocul ei a fost că la 5 martie 1953 moare Stalin. La insistente lui Molotov este eliberată în aprilie 1953. Nu a fost reabilitată, nu a mai jucat nici un rol politic. Întretine relații strinse cu familia Marcel Pauker. În anii 50 este o persoană privata. A lucrat pentru o editură. Moare de cancer in 1960 la 3 iunie. Este arsă la Crematoriul uman. Familia a refuzat sa i se cînte Internaționala.

Intre Ana si Marcel Pauker a fost o poveste de iubire. A fost distrusă de avaturile secolului XX, de iluzia utopiei bolșevismului. Au participat la o revoluție care nu a existat. Au plătit prețul.