***

 ZAHARIA STANCU ȘI MARIA BANUȘ, O IUBIRE FĂRĂ ȘANSĂ

Ce legătura să fie între un ins de origine joasă, țărănească, ajuns jurnalist bucureștean, (n. in 1902 la Salcia, Teleorman ca al 7 –lea copil), avind o reputatie dubioasă – pe de o parte. Și o poeta firava, (n 1915 Bucuresti), orășancă, educată, fină, provenita din burghezia evreiasca instărită? Faunul și nimfa. Stancu era șchiop in urma unei poliomelite din copilărie. Nu se potriveau deloc și totusi ea l-a iubit cu pasiune, fără intrerupere, toată viața. La moartea lui – in decembrie 1974, noteaza in jurnal ” ..Mă intreb cum o să fie la inmormintare, dacă o să mă stăpinesc sau o să–mi dau drumul la plîns stancu“”… Și cum era ziua aia de inceput de vară in Antim ( … ) el venea pe ascuns cînd nu erau părinții acasă și cînd îmi transpira rochia, și împreuna formam un centaur fericit care necheza, urla, răgea către cerul acela de vară, care n-o să mai fie niciodată. Și cum m-a bătut și cum m-a mințit și cum s-a logodit oarecum cu mine, venind in familie, la ceai, mirosea a escrocherie sentimentală. “

A fost o dragoste nefericita. Casatoria sperata nu s-a produs. Stancu era insurat, era doar un amant, unul copt, cu alte legaturi amoroase. Nu o trata prea bine. Avea obiceiul sa apara, sa ramina cu ea citeva zile/nopti si sa dispara nu se stia unde si pentru cita vreme…S-au cunoscut la redactia revistei literare Azi in 1932. Aici ea a debutat sub patronajul lui Zaharia Stancu. Prima nota din jurnal despre el este din 20 septembrie 1932. La 24 septembrie revine – „Nu m-am gindit la inceputul cunostintei noastre ca m-ar putea interesa vreodata. Atitudinea lui, amestec de efuziune si de rezerva (mai mult decit rezerva, raceala taioasa), discret impletita, neutraliza in mine prima impresie prea puternica. Prima oara in Cismigiu(…) Ramas bun stringere de mina care reliefeaza brusc caracterul intrevederii: prima intilnire.” Pare o idila banală și kitsch.

Cîtiva ani mai tirziu, la 17 septembrie 1937, (intretimp el o parasise si ea se maritase) noteaza „Luni am fost acolo (la redactie, n ed). (…) I-a părut bine ca am venit. Singurul lucru de care eram sigura. Celelalte toate au fost poate teatru, obisnuitul lui teatru. Era și el emoționat. (…) „Conversatia continuă astfel ” ZS – Mi se intimplă un lucru îngrozitor! Cu orice femeie m-aș culca, nu pot să mă gindesc decit la tine….” “De cit timp esti măritată?/ MB – De un an jumate.(…) E mai bine că s-a întimplat asa. N-as fi putut trai cu tine. Esti prea nebun, prea violent. /ZS – Il iubesti tare pe bărbatul tau? /MB Da…tare. /Și esti fericita? /MB Da!(…)„(…) „Mi-a fost scirba de o multime de lucruri. Nu mai sunt obisnuita cu această canalie vulgară. Discuta ca un parlagiu. “ Maria Banus parcursese drumul de la adolescenta indragostită la amanta sedusă și abandonată, la femeia matură, măritata cu altcineva și îl privea cu alți ochi.

Dar cine este Zaharia Stancu? Nu avem un jurnal pentru a pune in oglinda reactiile. Ce spun arhivele despre el?

Născut la 7 octombrie 1902 in comuna Salcia, judetul Teleorman …/Căsătorit cu Niculina Păun, născuta în 1907 la Turnu Magurele/ Licentiat al Facultatii de litere si filosofie din Bucuresti/ A fost redactor la Credinta între 1934-36. / Secretar de redactie la Tempo in 1936 / Director la Lumea românească între 1937-39. / Director la Azi 1939-1940/

Brigada de Siguranta. 13 martie 1928. „Subsemnatul fiind informat ca la Brigada de Siguranta din acest oras (Tr Magurele, n.ed) este vacant un post de agent, va rog sa binevoiti a ma numi pe mine in acest post. Sunt absolvent de 7 clase liceale si cu serviciul militar satisfacut.Zaharia Stancu din Salcia, Jud. Teleorman. ” Citeva observatii – Era vorba despre un post de agent acoperit. Çererea a fost acceptata. Dupa sase luni ( la 1 nov 1928) a demisionat si s-a mutat la Bucuresti unde s-a inscris la Facultatea de litere si filosofie.

BILETE DE PAPAGAL/26 ianuarie 1938 / (…) “M-am pomenit acum cîțiva ani cu silueta lui…acasa. Credea că mă am bine cu Siguranța Generală și-ar fi banuit că poate fac parte si din ștatele ei, că m-a rugat…să intervin să capete un post de „agent acoperit ”. Am rămas stupefiat, dar am fost și mai stupefiat atunci cînd întrebîndu-l „ Ai putea Zaharia Stancule să mănînci din pîinea asta?”, întrebarea mea nu l-a turburat. Cred că a fost plasat acolo unde-i dorea conștiința de un deputat literat.” TUDOR ARGHEZI

„Prefectura Politiei Capitalei. Serv. Politiei de Siguranta, refera 18 februarie 1942 (…) In legătura cu adresa 2273.942 a Ministerului Propagandei Nationale am onoarea a referi următoarele – Zaharia STANCU, scriitor și ziarist, a activat în tinerețe în fostul partid social- democrat. „//Serv de Siguranta, 4 august 1942 Ziaristul Stancu Zaharia(…) se intreține numai din fondurile care-i sunt puse la disozitie de Legația franceza si Comiteul de actiune gaullist” // Serv de Siguranță, 20 februarie 1943/ (…) Zaharia Stancu nu s-a incadrat formal in niciun partid politic. A susținut insă ani de-a rindul activitatea politica a d-lui Grigore Iunian….” (aripa stingă a PNT, n.ed).

Fișă individuală internați politici Tg Jiu (Lagăr) Stancu Zaharia,(…) Profesiunea ziarist, originea etnica română/ „S-a facut vinovat de colportarea de știri alarmiste cu intenția criminală de a submina moralul cetățenilor/Ordin 58538/din 14 decembrie 1942/ Data internării 21 decembrie 1942/ Data eliberării 20 martie 1943 / Stancu a descris aceasta perioada in cartea „Zile de lagar”/1945, o versiune eroizată a celor trei luni petrecute in lagăr. Aproape în intregime o minciună. Avea nevoie de ea pentru perioada care se anunța într-o țară ocupată de Armata rosie. Interesant este că Maria Banus devenita intretimp comunista nu consemneaza în jurnal incarcararea lui Stancu, cu toate ca se întîlneau – măcar pe linie de partid. MB aduna fonduri pentru evreii de la Vapniarka si internații de la Tg Jiu, Stancu era una din sursele ei.

Serv Politiei de Siguranta/ 21 martie 1943 / Asta dimineață la cafeneaua Grand, parte dintre cei eliberati de la Tg Jiu s-au reunit spre a-l primi pe Zaharia Stancu, eliberat de curind. Zaharia Stancu a facut doua zile de greva foamei…”

Serv Politiei de SIGURANTA/ 25 ianurie 1944/ NOTĂ/ Zaharia Stancu, cunoscut scriitor care a fost internat in lagar pentru propaganda alarmista, a fost primit in ziua de 19 ianuarie a.c. de dl MANIU (…) cu care ocazie i-a înmînat petiția de inscriere în partidul national-țărănesc/ Inscrierea a fost acceptată. //

La 9 noiembrie 1948 un raport al Serviciilor care-l priveste pe Zaharia Stancu noteaza printre altele „ In anul 1934 în urma unei invitatii a Comitetutului Scriitorilor Sovietici, Zaharia Stancu, împreună cu Alexandru Sahia au plecat la Moscova unde au luat parte la Congresul ținut în Capitala URSS între 15-26 septembrie 1934”(…) Înainte de regimul legionar și antonescian a avut legaturi cu legația sovietică și cea franeza din București.” (…) A contribuit prin presă la propagarea de politicii de stînga în țara noastra și a fost primul fondator al organizatiei de propagandă sovietică „Amicii URSS „ (1934 n ed) In anul 1941 era in legătura cu Mihail Sarov, directorul Agentiei TASS din Bucuresti. „(…) La 29 iulie 1941 a avut legături cu atașatul de presa USA, Houston. „(…) La 17 martie 1942 se semnaleaza că Zaharia Stancu a fost integrat la Direcția Presei (cenzura, n.ed) cu gradul de șef de serviciu…”(…) Actualmente Zaharia Stancu (1948 n ed) este director general al teatrelor si Operelor, în care calitate se află la Moscova cu delegatia de artiști si oameni de litere. Este membru PMR (Partidul Muncitoresc Român ( n ed) provenit de la Socialiști…”

NOTA INFORMATIVA / 1.Dec 1956 / Zaharia Stancu(…) a luat bani de unde a putut, făcînd șantaje, punînd pile, lăudind, înjurînd, amenințînd în stilul lui Șeicaru. A avut revista Azi unde ducea nume de scriitori cunoscuti și apoi încasa subvenții…Mai tirziu a făcut șantaje la Credința… Apoi impreuna cu colonelul Petrescu a scos un ziar subventionat de marea finanță, de Malaxa în special. S-a intrdus in casa unui bogătaș evreu Manolovici, reprezentant al Casei de Asigurări engleze SUN si a santajat tanase rep 3pe tatăl fetelor cu care intrase in legaturi. Nedindu-i-se banii a scrii romanul „Oameni cu joben” impotriva lui Manolovici si familiei sale, făcind pe anti-capitalistul.(…) Se pare că a fost agentul vechii Poliții sau Siguranțe bugheze. (…) A luat bani si de la Carol ll-lea prin generalul Condiescu pe care il santaja.”

La moartea lui Zaharia Stancu, decembrie 1974, Maria Banus notează in Jurnal „Cine a fost acest om extraordinar, bestial, uman, laș pîna la ultima degradare, puternic, gîlgîitor de o vitalitate ce părea vesnica, acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă și cu dorinta de a muri la despărțire și cu dorința chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în singe toată tinerețea mea, cînd am fost și cind nu am fost cu el, pe care l-am urît, l-am dispretuit, l-am admirat…”