***

 Mai naște-mă mamă odată, 

Că vreau să fiu și eu iubit, 

Prima mea viață-ntunecată,

Îți recunosc, nu mi-a ieșit. 

Mai naște-mă odată mamă

Și schimbă-mi viața asta crudă, 

Căci eu traiesc, dar de pomană, 

Când fața lacrimi mi-o inundă. 

Mai naște-mă mamă te rog, 

Mai dă-mi o șansă să zâmbesc, 

Că-n viața asta sunt olog,

Încerc să merg, toți mă opresc. 

Mai naște-mă măicuță bună, 

Căci viața asta am irosit-o,

Mi-am dat inima în cunună,

La oameni răi,ce-au chinuit-o. 

Mai naște-mă te rog odată

Și dă-mi o șansă să iubesc, 

Căci fata ce-am iubit odată, 

Mi-a distrus șansa să trăiesc. 

Mai naște-mă te rog măicuță,

Căci mi-am pierdut timpul în viață,

Cu prieteni falși și o drăguță... 

Și lumea rea și mult prea hoață. 

Mai naște-mă,căci nu mai pot,

Mi-e grea durerea-n piept și arde, 

Ori mă mai naști... ori să fiu mort,

E gândul negru ce mă bate. 

Mai naște-mă dar fără milă,

Și schimbă-mi te rog inima,

Căci a mea-i proastă și umilă... 

Și toți își bat doar joc de ea. 

Mai naște-mă că rău mă doare... 

Și mă simt prins și încolțit,

De-atâtea păsări răpitoare,

Și-am suflet trist și chinuit. 

Mai naște-mă mamă îți cer,

Mă arde fața de tristețe,

Sau lasa-mă să plec spre cer,

Căci jos toți au prea multe fețe. 

Mai naște-mă sau mă alungă, 

Înspre pustiuri ca să plec,

Că-n viața asta ca o slugă,

Nu mai pot capul să-mi aplec. 

Mai naște-mă sau îmi sfârșește, 

Inima-n viața asta crudă,

Ajut-o tu... sau o oprește,

Că-i prea naivă să audă. 

Of mama mea ,rău ai ales,

Atunci când tu mi-ai dat născare,

C-am fost mereu un preș de șters,

Omului ce i-am dat mâncare. 

Si-am fost lovit și înjurat,

Mușcat de câini și de probleme...

Și sufletul ce tu mi-ai dat,

A fost pus jos doar de hiene. 

Mai naște-mă mamă odată,

Sau lasă-mă să mă sfârșesc,

Învață-mă... calea-mi arată,

Sau calea-mi singur, mi-o opresc. 

Autor: Constantin Dragomir