miercuri, 6 august 2025

$$$

 În timpul somnului, creierul tău trece printr-un proces profund de întreținere și curățare, vital pentru sănătatea sa pe termen lung. Unul dintre cele mai surprinzătoare fenomene observate de cercetători este că, în timpul somnului profund, volumul creierului scade cu aproximativ 60%, ceea ce creează mai mult spațiu între celule pentru ca lichidul cefalorahidian (lichidul spinal) să circule liber și să „spele” toxinele acumulate în timpul stării de veghe.


🔷 Acest mecanism biologic de „auto-spălare” este orchestrată de ceea ce se numește sistemul glinfatic – un sistem recent descoperit, echivalentul sistemului limfatic din restul corpului, dar dedicat creierului. În starea de veghe, toxinele precum proteinele beta-amiloide – produse secundare normale ale activității neuronale – tind să se acumuleze în spațiile intercelulare. Dacă nu sunt eliminate eficient, aceste proteine pot forma depozite care afectează funcționarea cerebrală și sunt corelate direct cu boli neurodegenerative precum Alzheimer sau demența senilă.


🔷 Curățarea creierului are loc în cicluri regulate de aproximativ 90 de minute, care se repetă de 4 până la 5 ori pe noapte, în funcție de durata și calitatea somnului. Fiecare ciclu include mai multe faze – somn ușor, somn profund (non-REM) și somn REM – dar faza cea mai importantă pentru „spălarea creierului” este somnul profund. În acest interval, activitatea cerebrală încetinește semnificativ, vasele de sânge se contractă, iar lichidul cefalorahidian poate pătrunde mai eficient în țesuturile creierului.


🔷 Problema apare atunci când aceste cicluri sunt întrerupte frecvent, din diverse motive – stres, apnee în somn, lumina albastră a ecranelor, consum de alcool sau cofeină, sau pur și simplu lipsa de rutină. Persoanele care se trezesc de mai multe ori pe noapte sau dorm prea puțin nu reușesc să finalizeze aceste cicluri de curățare în mod complet. Drept urmare, toxinele nu sunt eliminate eficient și se pot acumula de la o noapte la alta, exact ca praful care nu este șters niciodată dintr-o cameră.


🔷 Studiile moderne arată că această acumulare cronică de proteine toxice în creier este un factor major de risc pentru afecțiuni precum boala Alzheimer. Creierul devine din ce în ce mai încărcat cu reziduuri metabolice, conexiunile neuronale slăbesc, iar capacitatea de învățare, memorie și concentrare este afectată treptat. Pe termen lung, somnul de proastă calitate nu duce doar la oboseală sau iritabilitate, ci poate contribui direct la degradarea cognitivă.


🔷 În plus, somnul joacă și un rol crucial în consolidarea amintirilor, regenerarea țesuturilor și reglarea hormonală. Atunci când dormi bine, creierul tău „rejoacă” informațiile importante, le consolidează în memorie pe termen lung și face curat în ceea ce este considerat inutil. Practic, somnul nu este o pauză pasivă, ci o activitate activă de reconfigurare și reparare.


🔷 Aceste descoperiri subliniază cât de important este să protejăm rutina somnului și să acordăm atenție calității odihnei, nu doar duratei. A merge la culcare la aceeași oră, a evita ecranele cu cel puțin o oră înainte de somn, a dormi într-un spațiu întunecat și răcoros, și a evita stimulentele precum cofeina sau alcoolul seara – toate acestea sunt pași esențiali pentru a-i permite creierului să-și facă „curățenia de noapte”.


🔷 Așadar, dacă vrei un creier curat, clar și sănătos și la 40, 60 sau 80 de ani, cheia stă nu într-un tratament-minune, ci într-un somn profund, neîntrerupt și respectat. Este, probabil, una dintre cele mai simple, dar subestimate forme de prevenție pentru bolile neurodegenerative.

$$$

 📖 POVESTE FĂRĂ SFÂRȘIT, de Michael Ende 

   🏵️ Un roman despre fantezie, suferință și regăsire


TEMA: pasiunea pentru lectură.

OPERE ASEMĂNĂTOARE: Cititorul din peșteră, Rui Zink, Alice în Țara minunilor, de Lewis Carroll 


   Rareori s-a scris ceva atât de frumos și de complex despre Literatură ca acest roman dedicat, în principal, copiilor. Nu cred că poți explica mai bine ce înseamnă Fantezia și ce relații subtile, complexe și, uneori, periculoase dezvoltă ea cu lumea reală.


 🩵 „Ce este Fantazia? – Este țara speranțelor omenești, a viselor și dorințelor.”


   Bastian este un copil crunt lovit de viață prin pierderea fizică a mamei și cea emoțională a tatălui care, la rândul său, și-a pierdut, odată cu soția, bucuria și interesul pentru viață. Nu știe să se integreze și nu are prieteni. Nu se regăsește la școală și ar vrea să fugă de acolo.


  🩵 „Când ai uitat cine ești, toate lucrurile din jur încep să-ți pară străine.”


     Dezamăgit de realitate, Bastian se refugiază în cărți. La început, în plăcerea lecturii, pentru ca apoi să vrea să evadeze cu totul în Fantezie, în lumea din care izvorăște ficțiunea. Autorul propune un profil psihologic modern al cititorului compulsiv, care caută în cărți o evadare dintr-o lume care nu îi împlinește nevoile emoționale.


  🩵„Tot ce poate fi imaginat este real într-un fel.”


   De aceea, marea provocare a lui Bastian și a celor ca el nu este să țină Fantezia în viață, ci să poată naviga între ea și realitate, să se poată întoarce și să țină cele două lumi în echilibru.


   Plin de aventură, de imagine și de culoare – de altfel, a fost și ecranizat și probabil conceput pentru o astfel de eventualitate – romanul abundă în simboluri și în subtile observații psihologice, ceea ce îl face o lectură plăcută pentru orice vârstă.


  🩵„Fiecare om are propria lui poveste fără sfârșit.”


  Cea mai tristă scenă din carte este pierderea calului, care se scufundă în lacrimi, la propriu, pierzându-și puterea de a înainta printre ele.


 🩵 „El s-a scufundat în Mlaștina Tristeții… pentru că și-a pierdut speranța.”


   Cea mai frumoasă este regăsirea și acceptarea sinelui, cea în care Bastian reușește să înțeleagă și să ierte deopotrivă pe tatăl rătăcit și pe sine.


  🩵„Dacă nu te pierzi, nu te vei găsi niciodată.”


    E o poveste complexă, tragică și optimistă totodată, fantastică și totuși surprinzător de realistă, aproape prea complexă pentru copii, o variantă mai tristă a lui Alice în Țara Minunilor. Și totuși atât de potrivită, ca stil și viziune, cu lumea stranie în care trăim.


  Probabil de aceea le și place atât de mult copiilor.

$$$

 O poveste cu Marțolea

 

- Gata, spuse bunica brusc, oprind fusul de tors și așezându-l la locul lui, după sobă. Să n-o supărăm pe Marțolea, completă apoi, foarte serioasă.


Andreea ciuli urechile.

- Marțolea? repetă ea întrebătoare, fără să-și poată ascunde curiozitatea.


O mai auzise pe bunica pomenind-o, însă nu o luase până atunci în serios, considerând-o doar drept una dintre multele povești și superstiții de care bătrâna ținea mereu cont.

 

Însă, de când o întâlnise pe Joimărița, doar cu câteva seri în urmă, începuse să ia în serios TOATE poveștile bunicii. 


La drept vorbind ar fi trebuit să o facă de mult, încă de la primele întâlniri neobișnuite. Sau, mai exact, încă de când devenise vârcolac. Iar momentul părea foarte potrivit, mai ales că bunica părea să-și fi terminat toate treburile și era pusă pe povestit.


- Marțolea, adică baba aia rea care pedepsește femeile care fac treabă marți seara? interveni brusc Andrei care până atunci păruse preocupat doar de toiagul lui magic și îl curățase plin de grijă.

 

- Vorbește cuviincios. Chiar dacă Marțolea dispare imediat ce vede față de bărbat în cale, tot nu e bine să te pui cu ea, se rățoi la el indignată bunica.


Apoi, puțin mai îmbunată, completă:

- Nu este o femeie rea, doar că își dorește să i se respecte ziua, mai bine spus seara, că înțelege și ea că nu poți să lucri întreaga zi. Dar nimic nu o supără mai rău decât ca cineva să cuteze să nu o respecte, mai adăugă încruntându-se la nepot. I-a spus chiar ea asta bunicii mele când a vizitat-o.

 

Andreea tocmai își luase telefonul în mână ca să răspundă la mesajul unei prietene pe WhatsApp, dar îl lăsă brusc jos, bulversată.


- Cum adică, în vizită? Vrei să spui acasă la bunica matale, întrebă cu voce gâtuită.


Bătrâna părea să nu audă, ocupată fiind să scotocească după o carte de rugăciuni. Voia să le citească nepoților o rugăciune care i se părea foarte interesantă, în ciuda strâmbăturilor ascunse ale copiilor nemulțumiți că ora de religie de la școală avea parte de “meditații suplimentare” la bunica.

 

Andreea repetă întrebarea puțin mai tare și femeia care găsise deja ce căuta, aprobă din cap.


- Da, la bunica mea, confirmă apoi așezându-și mai bine ochelarii pe nas și pregătindu-se să citească.

Însă pentru Andreea povestea era mult prea interesantă ca să fie lăsată pentru altă dată.


- Și? Cum a fost? continuă ea cu întrebările.


Oftând, bunica lăsă în poală cartea și încercă să-și adune amintirile.


- Mi-a povestit bunica mea, începu ea cu voce misterioasă. Pe vremea când s-au întâmplat toate astea, eu eram mică, să tot fi avut vreo patru-cinci ani, nu prea înțelegeam ce se întâmpla, am aflat totul când am mai crescut. Într-o seară de marți se strânseseră ea și alte șase babe...


- Deci... recunoști că ești babă... o întrerupse bunicul din colțul mesei începând să sculpteze o bucată de lemn din care plănuia să facă un fluier cu șase găuri. 


Sculptura era pasiunea lui nevinovată. 


- Bunica ta era mai tânără decât ești tu acuma, adăugă el cu un zâmbet ștrengar, făcându-le cu ochiul nepoților.

 

Bătrâna îi aruncă o privire atât de ucigătoare de ai fi zis că voia să-l străpungă.


- Erau alte vremuri, mârâi apoi, bosumflată.


- Îhâm! își drese glasul bunicul din colțul lui, ca și cum ar fi vrut să-i arate că nu era de acord cu ea, dar nici nu voia să o contrazică pe față.

 

Era tactica lui preferată de a-și arăta dezacordul, fără să pară că o face. Bătrâna, care îl cunoștea bine, îl privi pieziș, dar nu spuse nimic.


- Și? întrebă din nou Andreea ca să se asigure că bunica nu-și uita vorba.


- Așa... reluă bătrâna. Era marți seara. Toate... femeile (completă sfidător privind direct în ochii bunicului care își mușca mustața căruntă ca să nu izbucnească în râs) știau că nu aveau voie să lucreze, dar atunci când participi la un descântec trebuie să respecți toate regulile lui. Iar una dintre ele era asta: să lucri marți seara, chiar cu riscul de a o supăra pe Marțolea. Așa că s-au apucat de tors, de țesut, de croit și de cusut o cămașă. Mult nu mai aveau până să fie gata și sperau să scape nevătămate când văd ele că se deschide ușa casei și cine credeți că apare în pragul ei?


- Marțolea? ghici Andrei arătând astfel fie că știa povestea, fie că era un bun ghicitor.


- Da, Marțolea, cu catrința și broboada ei neagră, întări bătrâna, netulburată. Purta în brațe un buștean mare și uscat și îl trânti cu putere lângă sobă. 


“Bun lucru, vrednice gospodine! Am venit să vă ajut să fierbeți mai repede inul pentru cămașă, mormăi ea cu o voce acră aruncând fulgere din ochii ascunși sub sprâncenele stufoase”.


Va urma!


Autor: Larisa Toader


Fragmentul face parte din povestea ”Păstorul Lupilor” și încearcă să aducă mai aproape de cititorii actuali tradițiile culturale vechi. 🧚


—-

Va aștept aici, cu drag, și mâine seara, după ora 22, pentru a continua povestea!


#1001denoptifermecate

#povestipentrucopii

#autorcopii

#LarisaToader

#1001denoptimagice

$$$

 

,,APISCALIPS" GP ERMIN, 239 de pagini


🐝 Am terminat de citit această carte, una cu adevărat bună! Sincer, mi-e destul de greu să-mi adun ideile, să-mi găsesc cuvintele pentru a povesti despre ceea ce am găsit între paginile ei.

Mărturisesc că mă apropii foarte greu de acest gen de cărți pentru că sunt din afara zonei mele de confort dar aici a fost ceva special, am văzut destule prezentări faine încât să mă convingă s-o cumpăr și s-o și citesc. Am intrat ce-i drept mai greu în atmosfera ei, mai mult din teama de a nu fi capabilă să înțeleg povestea și mesajul transmis. Dar pe măsură ce dădeam pagină după pagină eram tot mai uimită. S-a întâmplat să citesc și de mai multe ori ca să fiu sigură că i-am receptat mesajul.


🐝 Este o carte uluitoare având un mesaj puternic și anume ce se va întâmpla cu planeta noastră pe viitor dacă populația de albine se diminuează, ce măsuri iau autoritățile pentru a preveni un eventual dezastru. 

Avem aici și vocea IA despre care se spune că va predomina pe viitor. Oare ce rol important va juca acest IA despre care auzim peste tot? 


🐝 IA este personajul central al cărții  construit și programat să joace rolul unei albine-matcă, Savior, Cea-care-salvează și pe care omul de știință responsabil de crearea sa – B.W. (sau BeeWee cum reușește să pronunțe Savior) care aflat pe patul de moarte îi dă câteva indicații despre cum să salveze planeta de la dezastru: foamete, boli, războaie, secetă și chiar dispariția rasei umane.

Impresionantă este povestea albinelor, cum se gospodăresc și se organizează ele în stup, cum reușesc ele să se apere împotriva dușmanilor (prin dușmani înțelegem inclusiv oamenii).

Omenii de știință consideră că soluția ar fi polenizarea artificială pentru a redresa agricultura, dar acest plan vine în cintradicție cu planul albinuțelor.


🐝 Un lucru demn de admirat este faptul că autorul intercalează în povestea albinelor și articole din ziar care vorbesc despre tot felul de dezastre de pe planetă, apoi dialogurile dintre Savior și BeeWee. Avem parte de niște replici ingenioase! 


🐝 O carte faină pe care mă bucur că n-am mai amânat-o și pe care îndrăznesc s-o recomand mai departe. Nu e doar SF, e distopie, e poveste, e știință, e documentare, e tot ce vrei ca să vedem că niște ființe atât de mici cum sunt albinele pot ajuta la supraviețuirea planetei nu doar să producă miere.

$$$

 

,,APISCALIPS" GP ERMIN, 239 de pagini


🐝 Am terminat de citit această carte, una cu adevărat bună! Sincer, mi-e destul de greu să-mi adun ideile, să-mi găsesc cuvintele pentru a povesti despre ceea ce am găsit între paginile ei.

Mărturisesc că mă apropii foarte greu de acest gen de cărți pentru că sunt din afara zonei mele de confort dar aici a fost ceva special, am văzut destule prezentări faine încât să mă convingă s-o cumpăr și s-o și citesc. Am intrat ce-i drept mai greu în atmosfera ei, mai mult din teama de a nu fi capabilă să înțeleg povestea și mesajul transmis. Dar pe măsură ce dădeam pagină după pagină eram tot mai uimită. S-a întâmplat să citesc și de mai multe ori ca să fiu sigură că i-am receptat mesajul.


🐝 Este o carte uluitoare având un mesaj puternic și anume ce se va întâmpla cu planeta noastră pe viitor dacă populația de albine se diminuează, ce măsuri iau autoritățile pentru a preveni un eventual dezastru. 

Avem aici și vocea IA despre care se spune că va predomina pe viitor. Oare ce rol important va juca acest IA despre care auzim peste tot? 


🐝 IA este personajul central al cărții  construit și programat să joace rolul unei albine-matcă, Savior, Cea-care-salvează și pe care omul de știință responsabil de crearea sa – B.W. (sau BeeWee cum reușește să pronunțe Savior) care aflat pe patul de moarte îi dă câteva indicații despre cum să salveze planeta de la dezastru: foamete, boli, războaie, secetă și chiar dispariția rasei umane.

Impresionantă este povestea albinelor, cum se gospodăresc și se organizează ele în stup, cum reușesc ele să se apere împotriva dușmanilor (prin dușmani înțelegem inclusiv oamenii).

Omenii de știință consideră că soluția ar fi polenizarea artificială pentru a redresa agricultura, dar acest plan vine în cintradicție cu planul albinuțelor.


🐝 Un lucru demn de admirat este faptul că autorul intercalează în povestea albinelor și articole din ziar care vorbesc despre tot felul de dezastre de pe planetă, apoi dialogurile dintre Savior și BeeWee. Avem parte de niște replici ingenioase! 


🐝 O carte faină pe care mă bucur că n-am mai amânat-o și pe care îndrăznesc s-o recomand mai departe. Nu e doar SF, e distopie, e poveste, e știință, e documentare, e tot ce vrei ca să vedem că niște ființe atât de mici cum sunt albinele pot ajuta la supraviețuirea planetei nu doar să producă miere.

$$$

 Să pui examenul de corigență în timpul concediului profesorilor este la fel de logic ca și cum ...


📌Ai programa o intervenție chirurgicală când știi doctorul este plecat din oraș;


📌Ai planifica revizia mașinii când mecanicul este în concediu;


📌Ai pune nunta când mireasa este în altă țară;


📌Ai organiza o sesiune foto în lipsa modelului;


📌Ai programa un concert când toți muzicienii sunt plecați;


📌Ai programa un meci de fotbal când echipa adversă are meci în altă parte. 


  Deci, de ce să planifici ceva in afara programului? 😶‍🌫️😶‍🌫️

$$$

 

,,Grădina cețurilor din amurg" de Tan Twan Eng spune o poveste care, parcă, trece dincolo de puterea de înțelegere a vremii. Citind cartea am avut impresia că mă aflu într-un paradis al misterelor, într-o lume marcată de unicitatea izolării, în care natura primește puterea magică de a vindeca răni de o adâncime grotescă.

Tan Twan Eng își structurează romanul pe mai multe planuri, pendulând între un trecut marcat de o istorie încărcată de durere și suferință (Insurecția comunistă malaeză, invadarea Chinei de către Japonia și formarea unor lagăre inumane de concentrare etc.) și un prezent aparent liniștit, un prezent al amintirilor venite din vremi cumplite și îndepărtate. 

Teoh Yun Ling este singura supraviețuitoare a unui lagăr de concentrare japonez, a cărui locație îi rămâne necunoscută. Cu o mână mutilată, o memorie care tinde spre o dezagregare progresivă (din cauza unei boli neuronale degenerative) și multă mânie în suflet, Yun Ling (acum judecătoare pensionară) se reîntoarce la Yugiri (singura grădină japoneză din Malaezia, dar și locul în care, cu patruzeci de ani în urmă, a cunoscut arta de realizare a grădinilor japoneze, precum și iubirea alături de enigmaticul Aritomo, fost grădinar al împăratului Japoniei). 

Pentru japonezi aranjarea unei grădini presupune o artă care are puterea de a spune povești ce par a fi desprinse  dintr-o altă lume, presupune teme alese cu grijă care să reflecte stări de spirit și dorințe ascunse (liniștea, înserarea etc.). 

Pentru tânăra Yun Ling aranjarea grădinii ,,cețurilor din amurg" a presupus, mai presus de toate, respectarea unei datorii făcute surorii ei, dar și găsirea liniștii de care avea atât de multă nevoie. 

O carte impresionantă despre răni sufletești adânci, despre felul în care trecerea timpului marchează destine, despre curaj, despre asumare, despre modul în care natura se confundă cu arta și iubirea într-un cadru ce pare desprins din alte lumi, despre violență și cruzime într-o lume antrenată în caruselul nemilos al istoriei.  Recomand!

$$$

  Știați că gambele sunt considerate „a doua inimă” a corpului uman? Această denumire nu este o metaforă poetică, ci vine chiar din partea c...