$$$

 

,,Grădina cețurilor din amurg" de Tan Twan Eng spune o poveste care, parcă, trece dincolo de puterea de înțelegere a vremii. Citind cartea am avut impresia că mă aflu într-un paradis al misterelor, într-o lume marcată de unicitatea izolării, în care natura primește puterea magică de a vindeca răni de o adâncime grotescă.

Tan Twan Eng își structurează romanul pe mai multe planuri, pendulând între un trecut marcat de o istorie încărcată de durere și suferință (Insurecția comunistă malaeză, invadarea Chinei de către Japonia și formarea unor lagăre inumane de concentrare etc.) și un prezent aparent liniștit, un prezent al amintirilor venite din vremi cumplite și îndepărtate. 

Teoh Yun Ling este singura supraviețuitoare a unui lagăr de concentrare japonez, a cărui locație îi rămâne necunoscută. Cu o mână mutilată, o memorie care tinde spre o dezagregare progresivă (din cauza unei boli neuronale degenerative) și multă mânie în suflet, Yun Ling (acum judecătoare pensionară) se reîntoarce la Yugiri (singura grădină japoneză din Malaezia, dar și locul în care, cu patruzeci de ani în urmă, a cunoscut arta de realizare a grădinilor japoneze, precum și iubirea alături de enigmaticul Aritomo, fost grădinar al împăratului Japoniei). 

Pentru japonezi aranjarea unei grădini presupune o artă care are puterea de a spune povești ce par a fi desprinse  dintr-o altă lume, presupune teme alese cu grijă care să reflecte stări de spirit și dorințe ascunse (liniștea, înserarea etc.). 

Pentru tânăra Yun Ling aranjarea grădinii ,,cețurilor din amurg" a presupus, mai presus de toate, respectarea unei datorii făcute surorii ei, dar și găsirea liniștii de care avea atât de multă nevoie. 

O carte impresionantă despre răni sufletești adânci, despre felul în care trecerea timpului marchează destine, despre curaj, despre asumare, despre modul în care natura se confundă cu arta și iubirea într-un cadru ce pare desprins din alte lumi, despre violență și cruzime într-o lume antrenată în caruselul nemilos al istoriei.  Recomand!