$$$

 DEMISIA! 

E prea mult să mă adresez cu “domnule ministru”. Mult și discordant în raport cu modul în care vă comportați cu un întreg sistem de când v-ați preluat funcția. Ziua și discursul. Ziua și distorsiunea. Ziua și aberația. Nu, chiar nu cunoașteți și “preuniversitarul și universitarul și cercetarea”, cum cu făloșenie ați afirmat! Puțină decență și modestie! Și, chiar dacă știți teoria, practica vă anulează. Dacă ați fi cunoscut realitatea școlii și ați fi fost, așa cum nu ezitați să vă lăudați ori de câte ori prindeți câte un reflector liber, “psiholog” etc, etc nu ați fi spus niciodată că “mai puneți una, două bănci în clasă”, ce mare lucru, nu-i așa? Copiii nu sunt bănci, domnule psiholog. Nu sunt cifre și nici procente. Nu mai minimalizați munca profesorului ca să stârniți, ca un psiholog titrat ce vă prezentați, un val imens de ură împotriva profesorilor! Doi elevi înseamnă 12 note, la limba și literatura română, de exemplu, 12 lucrări de corectat în plus (minimum!), 12 evaluări (minimum!), pe lângă celelalte 28 x 12, dintr-o clasă. Lăsăm deoparte temele, eseurile, discuțiile cu părinții și, Doamne, câte altele pe care s-o găsi vreun slujbaș prin jur să vi le enumere. Noi nu avem asistenți care să ne facă treaba. Treabă pe care se iau bani. Cum să reduci copiii la două bănci? Cum?

Ne-ați pus, nedrept și cu răutate!, în fruntea listei de generatori de deficit bugetar! Nu vă e rușine, ipochimenilor, efemeridelor, să puneți semnul egalității între profesorii acestei țări și hoții, imbuibații, servitorii voștri politici și nesimțiții care au jupuit de vie o țară și acum tac mâlc? Nu am avut de ani de zile ore la plata cu ora. Nici măcar una. Dar după calculele voastre, orele acestea se fac superficial, în raport cu cât le plătiți voi? Așa credeți? Orele acelea le declarați voi mai puțin importante? Copiii nu sunt șuruburi. Și nici hârtii pe care le poți semna a doua zi. Iar cei care comentați fără să cunoașteți sistemul de educație, nu uitați că nouă, celor pe care-i treceți astăzi prin toate furcile caudine la adăpostul conturilor false și al tuturor lașităților, ne veți încredința copiii din septembrie! Nouă, da, câți vom mai rămâne! Cum vă veți uita în ochii noștri? Ce vă învățați copiii despre școală și profesori? Nouă care am învățat o viață pentru ceea ce suntem și ce facem! Și o facem cu seriozitate și profesionalism. Mulți dintre noi. E alegerea noastră, așa cum alegerea voastră e să munciți la privat. Vă privește. Noi ne cerem drepturile. Nimeni nu vă oprește să vi le cereți pe ale voastre. N-aveți curaj? Asta e altă poveste.