$$$

 

Ce legătură se poate stabili între un homosexual, în jur de patruzeci de ani, mare cinefil și un tânăr iubitor al idealurilor marxiste? 

Aparent niciuna, însă Manuel Puig, cu o deosebită măiestrie, reușește să realizeze o scriere extrem de originală, plecând de la poveștile de viață a doi bărbați, aparent total diferiți, care se văd puși în situația de a împărți celula care le-a fost destinată, într-o închisoare din Argentina.

Departe de a se înscrie în tiparul clasic al unor deținuți, Molina și Valentin se încadrează în tipologia acelor personaje care ies din limitele bine stabilite și se înscriu într-o categorie proprie. Înzestrați cu un umor deosebit (în special Molina) sau mânați de idealuri revoluționare înalte (Valentin) cei doi își petrec timpul discutând, evocând persoanele dragi de care au fost nevoiți să se despartă sau prezentând în detaliu filmele preferate (sarcină care îi revine lui Molina), acestea devenind multiple subiecte ale cărții (povestea unei femei panteră, a unor oameni transformați în zombii de către un vrăjitor malefic, povestea unei artiste și a unui tânăr jurnalist cu un sfârșit tragic etc).

Titlul cărții este unul metaforic, Molina fiind acea ,,femeie păianjen" (după cum a fost numit de Valentin) care prin natura sa protectoare și romantică țese pânza amăgitoare a prieteniei, a sprijinului reciproc, dar și a unei capcane în fața căreia Valentin nu are nici o șansă.

O carte care abordează într-o manieră originală tematica sexualității, a prieteniei, a sprijinului reciproc, dar și a capacității omului de a da un nou sens existenței, indiferent de condițiile în care se află.