$$$

 

Ce facem cu Tess D'Urberville, personajul lui Thomas Hardy? 

#temesensibile

#cartimari

#carticlasice

#feminism 

#lecturiproblematizante

  Folosind ideile și mentalitatea unei epoci, autorul aduce în discuție în acest roman o problemă foarte sensibilă: MORALITATEA FEMEILOR. De fiecare dată când îl recitesc, deși îmi pare din ce în ce mai naiv, tot reușește să mă intrige, fiindcă ideile, deși poate ar părea generației tinere perimate, tot îmi par că au o anumită actualitate. Sau nu? 

   Pentru cei care nu l-au citit încă, fac un rezumat simplu. Tess este o tânără de 16 ani, dintr-o familie simplă și naivă, care se lasă sedusă (chiar abuzată) de un bărbat de condiție bună, apoi naște un copil, care moare, ștergând, într-o oarecare măsură, urmele ”păcatului” ei. În mentalitatea epocii, femeia este valoroasă doar dacă nu a fost atinsă. E un obiect de unică folosință. Așa că ea nu mai are dreptul la împlinire matrimonială. Mai mult decât atât, chiar Alec o lasă să plece de lângă el, dezinteresat de ea, după ce îi cedase, adică după ce o "folosise".

  Și totuși, ea se îndrăgostește de un alt tânăr de condiție aleasă și, după lungi insistențe ale acestuia, neindrăznind totuși să îi dezvăluie secretul ei, acceptă să se căsătorească cu el. Încurajată de mărturisirea lui că a trăit "în păcat" cu o femeie mai în vârstă, în noaptea nunții, Tess îi spune adevărul. 

     E momentul în care Angel, proaspătul soț, se transformă. Din bărbatul iubitor și insistent care fusese până atunci, o privește ca pe o străină. O acuză chiar că este o străină, că nu este cine a crezut el. Nici măcar nu consumă căsătoria, ci umblă prin lume fără rost, înnebunit de durere, pentru un episod consumat cu patru-cinci ani înainte. 

  Deși înțeleg cum gândește fiecare - inclusiv autorul, care pare să vrea să întărească virtutea tinerelor fete - nu pot să nu mă gândesc la ce și cât a mai rămas din această mentalitate. S-au schimbat, cu adevărat, așteptările bărbaților, în ceea ce privește o viitoare soție? Pe de altă parte, oare nu ajută unei căsnicii și puțină moralitate, venind însă din ambele direcții? 

 Sunt întrebări la care nu cred că trebuie să răspund eu, dar pe care mi-ar plăcea să le trec prin filtrul moral al tinerilor de astăzi.

Tess (cu voce tremurată):

„Am crezut că, dacă și tu ai păcătuit și ai fost iertat... poate că și eu aș putea fi iertată.”

Angel (retrăgându-se, tulburat):

„Dar... nu e la fel, Tess. Nu e același lucru.”

Tess:

„Nu? Suntem doi oameni care ne iubim, amândoi am greșit. Ce e atât de diferit între greșeala ta și a mea?”

Angel (ezitând):

„Poate... pentru că tu ești femeie.”

Tess (cu un zâmbet amar):

„Atunci... nu te-am înșelat. Ci doar te-am crezut mai drept decât lumea.”