$$$

 “Premiul pentru Premiul Anului”

– sau cum am ajuns să ne premiem până și pentru că am venit la școală în ziua de luni –

România educațională nu mai este ce-a fost odată. Pe vremuri, premiile se dădeau rar, cu greutate, și veneau după ani de muncă în tăcere. Astăzi însă, dacă n-ai luat măcar un „Profesorul Anului pe Sectorul 5, categoria gimnastică digitală cu PowerPoint”, riști să fii considerat un amărât. Un anonim. Un om care predă degeaba.

Însă nu disperați! Dacă aveți puls și un catalog (sau măcar un Story cu doi elevi care vă ascultă în pauză), puteți intra în cursă.

ONG-urile, federațiile și platformele unite într-un front comun pentru glorificarea oricărui gest pedagogic au înțeles: România nu are nevoie de reformă, ci de trofee cu nume pompoase, fundițe mov și discursuri în PowerPoint.

Astfel, au apărut:

 • Premiul pentru „Inovație în evaluarea fără stres a elevilor care oricum copiază”

 • Trofeul pentru „Directorul cu cel mai fotogenic birou și motto inspirațional în agendă”

 • Medalia de aur pentru „Utilizarea unui sticker motivațional pe tablă în fiecare zi”

 • Distincția de excelență în „Supraviețuirea fără concediu din august până în iunie”

Comisia de jurizare? Alcătuită, desigur, din oameni care n-au mai pus piciorul într-o cancelarie de la ultimul sezon din „La Bloc”.

Criteriile? Secrete. Ca la Nobel. Dar știm sigur că puncte în plus se dau dacă ai profil de LinkedIn, poză cu tableta în clasă și o postare virală cu hashtag-ul #EducațieCuZâmbet.

Totul se încheie cu o gală fastuoasă, într-un hotel cu covor roșu și pui cu sos. Se țin discursuri lăcrimoase despre reziliență, transformare digitală și schimbarea paradigmei. 

Între timp, elevii lipsesc de la ore, profesorii care n-au fost nominalizați se întreabă dacă să mai predea ceva sau să se apuce de colecționat trofee, iar ministerul… postează felicitări.

Totuși, nu e totul pierdut. Se zvonește că anul viitor va apărea un nou premiu:

„Profesorul Anului care a reușit să nu câștige niciun premiu, dar încă vine la școală și nu s-a dat cu capul de tablă.”

Abia ăla e de valoare. Restul? Sunt doar plastice cu sclipici.