$$$

 În partea de sus a oraşului Constanta, e plaja Tataia, amenajată cu multă îngrijire. Are cabine de zid şi o potecuţă pitorească coboară din Parcul Tataia la mare. Multă lume frecventează această plajă“ se scria într-o publicație locală, în perioada interbelică. Dincolo de plaja Trei Papuci, spre Mamaia, (între strada Ion Rațiu și Spitalul Militar) se găsește și această plajă a orașului nostru, pe nedrept uitată de mulți dintre noi...

Legenda spune că numele îi vine de la un bătrân singuratic ce trăia aici pe la începutul veacului trecut, într-un bordei semi-îngropat, aflat foarte aproape de malul mării. Nimeni nu îi știa povestea, de unde venise și cum îl chema, dar mulți îi cumpărau adesea guvizii de piatră prinși zilnic sau scoicile adunate de pe stâncile udate de valuri. În fiecare dimineață își ducea scăunelul improvizat de lemn, înalt cam cât un stat de om, îl punea în apă și se cocoța pe el, aruncând nada.

Undița îi era un băț de stuf, meșina îi era o sfoară albă, momeala îi era midia găsită din belșug iar plumbul, o bucățică de fier aflată din întâmplare… Seara bea o gură de lapte de la capra ce îl însoțea mereu sau mânca o salată din grădina de zarzavat pe care și-o înjghebase pe lângă bordei. Uneori, când avea noroc, se delecta și cu câte o friptură de iepure prins prin ierburile înalte, sau cu ouă de prepeliță adunate tot de pe malul mării.

Așa a trăit Tataia ani buni, fără să deranjeze pe cineva, mereu gata să dea sfaturi sau să ajute oamenii ajunși prin apropiere... Treptat, vecinătățile bordeiului au început să se aglomereze, dar pe Tataia nu îl deranja prea tare acest lucru. Ba chiar mai stătea uneori la taifas cu birjarii ce veneau din Centru și făceau popas pentru turiști, înainte de a-i duce pe aceștia la Mamaia.

Într-o zi Tataia, peste care anii se așezaseră bine, fără a putea fi numărați, trecu în lumea celor drepți. Bordeiul său se strică în dese furtuni, dar plaja ce îi luă numele rămase acolo, pentru constănțeni…

Această povestire și istoria numelui plajei a fost scrisă de scriitorul Petre Covacef, în lucrarea sa, intitulată „Povestea Farului Genovez“. Lucruri puțin și de puțini știute. De altfel, puțini mai știu azi că pe plaja respectivă a fost amplasată, în 1927, o baterie de coastă dotată cu tunuri navale și antiaeriene și că a fost redenumită "Tudor“.