$$$

 

De profesie jurist, Karine Tuil a renunțat la cariera de jurist în anul 2000 și a început să scrie literatură. Romanul,,Lucrurile omenești" a luat Prix Interallié 2019 și Prix Goncourt de Lycéens 2019. Este singura carte care primește ambele premii. Cartea devine un succes internațional. Ea abordează teme diverse,  cum ar fi descompunerea cuplurilor,  ipocrizia socială , locul individului în societate,  moralitatea tot mai subțire,  jocurile de putere, ipocrizia socială,  criza identitară, evreitatea și umorul evreiesc, trădarea, eșecul, minciuna, măștile sociale. Este un roman al vieții de familie; în prim-plan apare jurnalistul Jean Farel, un narcisist obsedat de control, la 70 de ani vrea să arate foarte bine,  cu o relație paralelă de 20 de ani. Soția lui este scriitoare și eseistă, având și ea o relație cu profesorul evreu Adam Wizman. Iubirile lor paralele sunt asemeni unui pact, încheiat tacit ca cea dintre Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Această carte apare în urma mișcării Me Too și este inspirată dintr-un fapt real. Violul din 2015 comis de fiul lui Claire Farel asupra fetei amantului ei reprezintă doar un pretext. Centrul de greutate cade asupra procesului, care încearcă să stabilească dacă a fost sau nu un viol. Procesul este redat în mod sclipitor,  dinamica lui va ține mereu cititorii în gardă. Este un pretext pentru a demasca ipocrizia socială,  măștile ambiției, prețul și compromisul celebrității, repetarea la nivel de generație a unor greșeli care duc la compromis, lipsa empatiei și lupta pentru control, minciuna, impostura, raportul dintre maternitate și libertate. Jean Farel, care la 70 de ani își mai face operații estetice simte din plin apăsarea narcisistă, are obsesia imaginii și a dominației. Odată cu acuzația de viol, Claire pierde tot: fiul, soțul,  bărbatul iubit, reputația din breasla scriitorilor. Este o carte necesară, deoarece nu s-a scris destul despre această zonă gri: despre viol. Romanciera s-a documentat foarte mult,  dar romanul nu are o rețetă a fericirii. Între Jean și Claire este o ,,căsătorie de vitrină" ; Există multe lucruri fragile care se vor destrăma. Scriitoarea încearcă să ne demonstreze că degeaba ne afirmăm pozitivitatea, cineva tot ne va scuipa în fața negativitatea sa.