$$$

 

Citind ,,Cântecul profetului" de Paul Lynch am fost încercată de sentimente contradictorii: deși am empatizat cu Eilish pe toată durata cărții, am avut un sentiment al zădărniciei marcat de imposibilitatea femeii de a vedea luminița de la capătul tunelului. 

Tema romanului se identifică cu însingurarea, pierderea identității, dar și cu neputința de a rezista rigorilor impuse de partidul de dreapta Alianța Națională care tinde să subjuge orice formă de libertate (există școli și magazine care se închid, hrana este raționalizată, oamenii își pierd locurile de muncă și dispar în mod bizar, lăsând în urmă durere, angoasă, deznădejde). 

Dispariția lui Larry, secretar al sindicatului profesorilor nu reprezintă decât începutul unui drum fără ieșire pentru Eilish care se vede nevoită să-și crească cei patru copii și să facă față singură tuturor greutăților. Dispariția fiului cel mare (Mark) despre care s-a spus că s-ar fi alăturat luptei rebelilor pentru răsturnarea noului guvern, bombele care zdruncinau nu doar case ci și conștiințe, prezența unui tată bolnav, tot mai absent și măcinat de neputință, aruncă pe umărul mamei o povară mai mare decât ar trebui să ducă un singur om. 

Singura speranță pare trecerea graniței spre îndepărtatul ținut al Canadei, acolo unde sora sa Aine pare să trăiască o viața înscrisă în limita raționalului. 

Limbajul este de un lirism cutremurător, (l-am asemănat pe alocuri cu un ,,cântec"), trăirile interioare ale personajului principal fiind prezentate într-o manieră dureroasă, profundă.

O carte de neratat!