$$$

 📖 POVESTE FĂRĂ SFÂRȘIT, de Michael Ende 

   🏵️ Un roman despre fantezie, suferință și regăsire

TEMA: pasiunea pentru lectură.

OPERE ASEMĂNĂTOARE: Cititorul din peșteră, Rui Zink, Alice în Țara minunilor, de Lewis Carroll 

   Rareori s-a scris ceva atât de frumos și de complex despre Literatură ca acest roman dedicat, în principal, copiilor. Nu cred că poți explica mai bine ce înseamnă Fantezia și ce relații subtile, complexe și, uneori, periculoase dezvoltă ea cu lumea reală.

 🩵 „Ce este Fantazia? – Este țara speranțelor omenești, a viselor și dorințelor.”

   Bastian este un copil crunt lovit de viață prin pierderea fizică a mamei și cea emoțională a tatălui care, la rândul său, și-a pierdut, odată cu soția, bucuria și interesul pentru viață. Nu știe să se integreze și nu are prieteni. Nu se regăsește la școală și ar vrea să fugă de acolo.

  🩵 „Când ai uitat cine ești, toate lucrurile din jur încep să-ți pară străine.”

     Dezamăgit de realitate, Bastian se refugiază în cărți. La început, în plăcerea lecturii, pentru ca apoi să vrea să evadeze cu totul în Fantezie, în lumea din care izvorăște ficțiunea. Autorul propune un profil psihologic modern al cititorului compulsiv, care caută în cărți o evadare dintr-o lume care nu îi împlinește nevoile emoționale.

  🩵„Tot ce poate fi imaginat este real într-un fel.”

   De aceea, marea provocare a lui Bastian și a celor ca el nu este să țină Fantezia în viață, ci să poată naviga între ea și realitate, să se poată întoarce și să țină cele două lumi în echilibru.

   Plin de aventură, de imagine și de culoare – de altfel, a fost și ecranizat și probabil conceput pentru o astfel de eventualitate – romanul abundă în simboluri și în subtile observații psihologice, ceea ce îl face o lectură plăcută pentru orice vârstă.

  🩵„Fiecare om are propria lui poveste fără sfârșit.”

  Cea mai tristă scenă din carte este pierderea calului, care se scufundă în lacrimi, la propriu, pierzându-și puterea de a înainta printre ele.

 🩵 „El s-a scufundat în Mlaștina Tristeții… pentru că și-a pierdut speranța.”

   Cea mai frumoasă este regăsirea și acceptarea sinelui, cea în care Bastian reușește să înțeleagă și să ierte deopotrivă pe tatăl rătăcit și pe sine.

  🩵„Dacă nu te pierzi, nu te vei găsi niciodată.”

    E o poveste complexă, tragică și optimistă totodată, fantastică și totuși surprinzător de realistă, aproape prea complexă pentru copii, o variantă mai tristă a lui Alice în Țara Minunilor. Și totuși atât de potrivită, ca stil și viziune, cu lumea stranie în care trăim.

  Probabil de aceea le și place atât de mult copiilor.