miercuri, 25 iunie 2025

$$$

 Simina Păun 

...pentru că am...


Am sau nu am


Am răsăritul în spate, 

De mult e apus!

Am viața în toamnă, jăratec,

Mă caută pe văi şi eu nu-s.

În pragul ninsorii aprinse, 

Am gânduri în doi.

Te chem, pe prundişuri,

Pe maluri ascunse,

Te chem, să leg clipa de noi.


Şi vinul din ulcioare, pelin,

Se amestecă cu verde-albastru, sublim.

Mă cheamă, mă-ndeamnă să am..

Şi eu îi răspund: sunt toamnă jăratec!

Verde sublim şi albastru, 

Nu pot sa mai am.


Am sau nu am?

Mă-ntreb şi te întreb,

Într-un mod al nostru, tăcut.

Am dreptul la viață?

Ai dreptul să ştii,

Că ai dreptul să ai

Ce nu ai avut?!


Am diminețile-ascunse în nopți

Ce nu le-am trăit.

Şi nopțile de-acuma ni-s ninse.

N-am parte de tine,

Şi nici n-am avut.


Am sau nu am...

Nici nu mai ştiu dacă mai sunt...

Şi calea, bezmetic înspre tine

O caut în ploaia târzie,

Ce-am fost şi ce-ți sunt.


Cuprinsă de patima vieții apuse,

Sunt prinsă în jocul copilului trist.

Pe drumul de cruci cu lumânări neaprinse,

Am, sau nu am curajul, să spun cine sunt!


Am sau nu am?

Atât aş vrea să-mi răspunzi!

Am timp, din şampania 

Desfăcută în grabă,

Din vinul albastru,

Am timp, 

Ultima picătură,

Să o sorb....

Îl mai am...l-am avut?!


Simina Paun

$$$

 "Dacă libertatea cuvântului chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă."

(George Orwell)


GEORGE ORWELL

(1903 – 1950)


"A fi într-o minoritate, chiar şi o minoritate de unul, nu te face nebun."


"Ce fel de lume pregătim noi? Este exact opusul acelor Utopii hedonistice cretine pe care şi le imaginau vechii reformatori. Este o lume a fricii, a trădării, a chinurilor, o lume în care calci în picioare şi eşti călcat în picioare, o lume care, pe măsură ce se va perfecţiona, va deveni nu mai omenoasă, ci mai puţin omenoasă. În lumea asta, progresul va însemna progresul durerii. Vechile civilizaţii pretindeau că sunt întemeiate pe iubire şi dreptate. Civilizaţia noastră are la temelie ura. În lumea noastră, singurele sentimente vor fi teama, furia, triumful şi auto-flagelarea. Vom avea grijă să le distruem pe toate celelalte."


"Este absolut imposibil ca vreo schimbare notabilă să aibă loc în epoca în care trăim. Noi suntem cei morţi. Singura noastră viaţă normală se află în viitor. Vom lua şi noi parte la ea, deşi pe-atunci nu vor mai exista din noi decât câte-o mână de pământ şi câteva aşchii de os. Dar cât de îndepărtat este acel viitor nu avem cum şti. S-ar putea să vină abia peste o mie de ani. În momentul de faţă nimic nu se poate întreprinde, decât să încerci să extinzi, încetul cu încetul, aria de gândire normală."


(George Orwell în 1984)

$$$

 

POEMUL PRAGULUI DE NOAPTE                   

  Poate mâine - Bob Dylan


Traducere: Alexandru Andrieș

Original: One too many mornings.


Nu sînt cîinii care latră, nu e luna care tace,

Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace;

Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi,

O să-mi zici iar "bună seara", eu n-am să-ţi răspund, să ştii...


E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,

O să se uite după tine cînd dimineaţa o să pleci,

Seara îmi vei povesti cum ai roşit cînd te-a văzut,

Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut...


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,

Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt...

Buza ta avea la colţuri picături curate,

Dacă mi-ar fi fost doar sete, şi tot le-aş fi băut pe toate.


Trenurile care pleacă sînt aceleaşi care vin,

Gara e o simplă gară, doar oraşul e străin.

Ce vreau azi de la tine, mîine iar o să vreau,

Însă mîine-i prea departe şi-astăzi prea aproape-ţi stau...


Camera mea ţi-e străină, prietenii mei nu îţi plac,

Pînă să-ţi ating obrazul o să mai apun-un veac,

Şi-o să ai în loc de pleoape doar petale de cais,

Eu voi fi şi-atuncea tînăr, tu vei fi şi-atunci un vis...


Nu e luna care tace, nu sînt cîinii care latră,

Nu sînt paşii tăi cei care se apropie de poartă...

Eu de-atunci te aştept, tu întîrzii să vii,

Şi-aşa-i fiecare noapte, şi-aşa-i fiecare zi...


Foto: " Inserare ". Autor Anca Bulgaru ( pictor roman contemporan ).

$$$

 25 iunie 1958 - Octav Bjoza a fost arestat și condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”uneltire contra ordinii sociale”


Octav Bjoza s-a născut la 11 august 1938, în municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate română şi religie ortodoxă. Din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist. Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii 1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.

La Iaşi este anchetat de cpt. David Isidor si de către lt. maj. Gaşparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către cpt. GheorgheEnoiu şi în final la Securitatea din Braşov de către lt. maj. Traian Urzică şi mr. Stelian Alexandrescu.

A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958 pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.

$$$

 Un nepot de sclavi s-a născut în 4 august 1901, într-un cartier sărac din New Orleans cunoscut sub numele de "Back of Town."‎

‎Tatăl său a abandonat familia când copilul era mic, mama lui (avea 16 ani când l-a născut) a devenit prostituată, iar băiatul și sora lui au trebuit să locuiască cu bunica lor. 

Copilul a avut de mic talent la muzică și împreună cu alți trei copii a cântat pe străzile din New Orleans. Primele sale câștiguri au fost monedele care le-au fost aruncate.‎

‎O familie de evrei, Karnofsky, care a emigrat din Lituania în SUA, a avut milă de băiatul de 7 ani și l-a adus în casa lor. Inițial a fost angajat, pentru că asta era o formă de a fi luat sub îngrijire și de a fi ferit de pericolul de a ajunge la orfelinat. Acolo a rămas și a dormit în această casă a familiei evreiești unde, pentru prima dată în viața sa, a fost tratat cu bunătate și tandrețe.‎

‎Când s-a dus la culcare, dna Karnovsky i-a cântat un cântec de leagăn rusesc pe care, mai apoi, îl cântau împreună. ‎

‎Mai târziu, a învățat să cânte mai multe cântece rusești și evreiești. Încet, încet, acest băiat a devenit fiul adoptiv al acestei familii. Familia Karnofsky i-a dat bani să cumpere primul său instrument muzical; așa era obiceiul în familiile evreiești. I-au admirat sincer talentul muzical. Mai târziu, când a devenit muzician și compozitor profesionist, a folosit aceste melodii evreiești în compoziții, cum ar fi St. James Infirmary și Go Down Moses.‎

‎Băiețelul negru a crescut și a scris o carte despre această familie evreiască care l-a adoptat în 1907. În memoria acestei familii și până la sfârșitul vieții sale, el a purtat o stea a lui David și a spus că în această familie a învățat să trăiască viața reală și determinarea.‎

Am putea spune că muzica l-a salvat. Dar și familia Karnoffski și mai ales obiceiul acestor familii de evrei de a da o educație muzicală copiilor.

‎Acest băiețel se numea Louis "Satchmo" Armstrong.‎

‎Louis Armstrong vorbea idiș fluent și cu mândrie.

$$$

 NECROPOLA URIAȘILOR DE LA ARGEDAVA


Descoperire de exceptie in tara noastra, tainuita de catre serviciile secrete. Una dintre cele mai uimitoare descoperiri din Romania este necropola de uriasi de la Argedava-Popesti-Novaci, dar si cea mai tainuita. Este vorba despre scheletele roz a 80 de uriasi. Se presupune ca acestea au capatat această culoare ca urmare a iradierii. Ele au o lungime de cinci metri. Despre aceasta descoperire s-a vorbit in anul 2003, la un congres stiintific. Lumea stiintifica pare a nu fi interesata de o descoperire de exceptie care s-a facut pe teritoriul Romaniei. Aceeasi tacere o pastreaza si oamenii de stiinta din SUA cu privire la descoperirea a 32 de schelete cu o lungime de aproape trei metri. Descoperirea a fost facuta in anul 1947, in Valea Mortii din Desertul Colorado, unde exista un complex de pesteri care se intinde pe o suprafata de 180 de mile. Alaturi de aceste schelete umane au fost descoperite ramasite ale unor specii de dinozauri, tigri preistorici, elefanti imperiali. In Romania au mai fost descoperite schelete de uriasi la Cetateni, sub manastirea Negru Voda, la Scaieni si in Pantelimon, langa Bucuresti, si la Polovragi, in mai multe etape de sapaturi, finalizate pana in 1994 . Din pacate, aceste situri arheologice nu au fost cercetate. In anul 1974, in Muntii Apuseni, langa cariera de calcar de la Ardeu a fost descoperit un craniu cu dimensiuni foarte mari. Minerii care au descoperit craniul sustin ca avea dimensiunile unui bostan. Maria Gimbutis este un reputat arheolog american care s-a aratat interesata de descoperirile facute in Romania.


In una dintre lucrarile sale, ea sustine ca acum 7000 de ani, peste civilizatia sedentara a venit din estul Europei o populatie de uriasi numita civilizatia kurganelor. Uriasii erau razboinici, buni metalurgi, constructori. Ei au adus plugul metalic pe care, ulterior, populatia sedentara l-a preluat in efectuarea lucrarilor agricole. Uriasii au fost asimilati de masa de autohtoni de pe teritoriul tarii noastre. Pomeniti de toate mitologiile lu­mii, uriasii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pamant. Exista multe zvonuri ca ar fi fost gasite morminte ale unor asemenea fiinte, dar nu a existat nici un om care sa fi spus ca le-a va­zut cu ochii lui. Cei interesati de subiect au mers pe ur­me­le u­riasilor si au ga­sit un om care a participat la sapatu­rile arheolo­gice de la Ar­gedava, judetul Giurgiu. Ionita Florea (80 de ani) a vazut scheletele gigantilor. Iar arheologii ne-au explicat, de fapt, despre ce e vorba. “Aici era Nucetul. Parintii mei spuneau ca in aceste locuri stateau uriasii. Ei le spu­neau jidovi, (citeste si Legenda Jidovilor Uriasi) ca asa ii numeau aici pe uriasi. Credeam ca sunt povesti, dar am avut ocazia sa vad un schelet”, spu­ne Ionita Florea, in varsta de 80 de ani, din comuna Popesti, judetul Giurgiu. Despre ce e vorba? In nordul acestei localitati a fost descoperita, in anul 1926, o cetate dacica, iesita din comun prin marime. Cel care a facut sapaturi aici a fost arheologul Vasile Parvan, care era convins ca a gasit prima capitala a lui Burebista. S-au efectuat sapaturi in mai multe randuri, pana aproape de anul 2000. S-a dovedit in timp ca a fost, intr-adevar, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor si a devenit un rege ce stapanea aproape jumatate din Eu­ropa. Ceea ce a frapat la Argedava sunt informatiile conform carora in timpul sapaturilor arheologice s-ar fi descoerit scheletele a 80 de uriasi, adica umanoizi inalti de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi intamplat prin 1946-1954. Informatii despre schelete de uriasi descoperite pe teritoriul Romaniei au mai existat. Dar pana acum nu s-a gasit nici o persoana care sa declare ca le-a vazut.


“Eu am inceput sa sap aici in 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tanar, si m-am dus pentru ca ne dadeau 400.000 de lei pe zi. Puteam sa cumpăr cu ei doar un kilogram de malai. Era saracie la acea vreme. Odata, dupa ce am sapat la o adâncime de patru metri, am gasit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo doua sau trei ori cat al unui om. Le-am spus arheologilor. Seful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat aca­sa pe noi, satenii, si au sapat doar ei. Oasele le-au pus intr-un camion cu prelata. Unde le-au dus, nu stiu. Am sapat asa timp de trei ani si am mai gasit uriasi. Sa zic asa, aveau vreo patru metri lungime. Cand gaseam oasele, arheologii ne trimiteau acasa, sa nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, ca nu eram orbi. Ei uite asa am dezgropat uriasi cu mana mea in 1950″, a spus Ionita Florea.

La Argedava s-au mai gasit si calendare solare asemanatoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au disparut, cu tot cu oasele de uriasi, nu se stie unde.

$$$

 Scriitorul George Orwell a înfiat un băiețel și la scurt timp și-a pierdut soția


Eric Arthur Blair s-a născut pe 25 iunie 1903, în orașul Motihari din India de astăzi, fosta provincie Bengal în timpul colonialismului britanic din India, fiind al doilea copil al lui Richard Walmesley Blair. Tatăl său a fost funcționar în administrația britanică din India în domeniul opiului, iar mama sa, Ida Mabel Limonzin, era fiica unui comerciant de ceai.

Anul următor, în 1904, viitorul scriitor pleacă împreună cu mama și sora lui în Anglia, în adolescență va studia la Colegiul Eton și va publica proze scurte în revista ale școlii și la un an după absolvire s-a angajat în cadrul Poliției Imperiale Indiene în Birmania. Eric a lucrat apoi în Franța având profesii foarte diferite, s-a întors în Anglia și și-a deschis un magazin sătesc.

Sub pseudonimul George Orwell, tânărul a scris articole pentru diverse ziare și în 1933 a publicat prima sa carte, “Fluierând a pagubă prin Paris și Londra”. Au urmat trei romane, “Zile birmaneze”, în 1934, “Fiica unui cleric”, în 1935 și “Keep the Aspidistra Flying”, în 1936.

În 1936 Orwell a scris un documentar despre șomajul din Nordul Angliei pentru editura engleză Left Book Club, dar următoarea carte, “Drumul către Wigan Pier”, o proză de tip reportaj despre viața la limita sărăciei a minerilor dintr-un orășel din Lancashire, l-a consacrat drept unul dintre cei mai mari reporteri și scriitori din Marea Britanie.

George Orwell devine socialist și pleacă în Spania în decembrie 1936 pentru a deveni corespondent de război în timpul Războiului Civil. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitatea condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă.

La întoarcerea în Anglia, jurnalistul își descrie experiențele din timpul Războiului Civil în “Omagiu Cataloniei”. În august 1941 a început să lucreze pentru BBC, unde sarcina principală era de a scrie editorialul unei emisiuni despre evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial, comentariile sale fiind difuzate din 1941 până în 1943 în India. În aceeași perioadă Orwell a lucrat și pentru ziarul The Observer.

Scriitorul a fost căsătorit de două ori. Prima sa soție, Eileen O’Shaughnessy, cu care s-a căsătorit în 1936, l-a urmat în Spania și a fost o susținătoare a ideilor sale politice. În iunie 1944, ea și Eric au adoptat un băiețel de trei săptămâni pe care l-au numit Richard Horatio, dar un an mai târziu, în martie 1945, Eileen a murit în urma administrării unei doze de anestezic prea mare pentru intervenția chirurgicală la care a fost supusă.

Dărâmat de moartea prematură a soției sale, care avea doar 39 de ani în momentul decesului, George Orwell și-a îngrijit singur fiul adoptat, pe micuțul Richard. Patru ani mai târziu, în 1949, s-a recăsătorit, mai mult pentru a-i oferi fiului său o mamă, cu Sonia Mary Brownell care se pare că a fost modelul pentru Julia, eroina din “O mie nouă sute optzeci și patru”. Mariajul a fost încheiat pe 13 octombrie 1949, cu doar trei luni înainte de moartea scriitorului.

Orwell era un fumător înrăit, în ciuda unor vechi probleme pulmonare. Descris de The Economist drept „cel mai bun cronicar al culturii engleze din secolul XX”, scriitorul considera că Fish ’n’ Chips, fotbalul, pub-urile, ceaiul tare, ciocolata ieftină, filmele și radioul sunt principalele bucurii ale clasei muncitoare britanice.

Lui însuși îi plăcea ceaiul tare, scriind la un moment dat că ceaiul este unul dintre elementele de bază ale civilizației din Anglia și provoacă încă dispute violente cu privire la modul în care trebuie preparat, dilema principală fiind dacă se pune întâi ceaiul în ceașcă și apoi se adaugă laptele sau invers. Scriitorului îi plăcea și berea englezească, mânca la cantina de la BBC și prefera mâncărurile tradiționale englezești, cum ar fi friptura de vită, budinca Yorkshire, brioșele, biscuiții, cam toate brânzeturile britanice și marmeladă de Oxford.

Una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale, “Ferma animalelor”, publicată în 1945, o satiră a revoluției comuniste din Rusia, i-a supărat pe foarte mulți prieteni de-ai săi cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul lui editor, Victor Gollancz, care i-a respins-o, dar volumul a ajuns în scurt timp una din cele mai populare cărți din Marea Britanie.

“O mie nouă sute optzeci și patru”, ultima scriere a lui Orwell, publicată în 1949, a fost influențată de sănătatea sa în declin și de deziluziile față de guvernul laburist ajuns la putere și a avut un efect foarte puternic asupra societății europene. În 2005 publicația Time a clasat romanul în lista celor mai bune romane și nuvele englezești din 1923 până în acel an. George Orwell a murit pe 21 ianuarie 1950, la Londra, din cauza tuberculozei de care suferea din tinerețe.

$$$

  TESTAMENT....29 iunie 1933..... 👑REGINA MARIA A ROMÂNIEI..... "Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, f...