$$$

 Simina Păun 

...pentru că am...

Am sau nu am

Am răsăritul în spate, 

De mult e apus!

Am viața în toamnă, jăratec,

Mă caută pe văi şi eu nu-s.

În pragul ninsorii aprinse, 

Am gânduri în doi.

Te chem, pe prundişuri,

Pe maluri ascunse,

Te chem, să leg clipa de noi.

Şi vinul din ulcioare, pelin,

Se amestecă cu verde-albastru, sublim.

Mă cheamă, mă-ndeamnă să am..

Şi eu îi răspund: sunt toamnă jăratec!

Verde sublim şi albastru, 

Nu pot sa mai am.

Am sau nu am?

Mă-ntreb şi te întreb,

Într-un mod al nostru, tăcut.

Am dreptul la viață?

Ai dreptul să ştii,

Că ai dreptul să ai

Ce nu ai avut?!

Am diminețile-ascunse în nopți

Ce nu le-am trăit.

Şi nopțile de-acuma ni-s ninse.

N-am parte de tine,

Şi nici n-am avut.

Am sau nu am...

Nici nu mai ştiu dacă mai sunt...

Şi calea, bezmetic înspre tine

O caut în ploaia târzie,

Ce-am fost şi ce-ți sunt.

Cuprinsă de patima vieții apuse,

Sunt prinsă în jocul copilului trist.

Pe drumul de cruci cu lumânări neaprinse,

Am, sau nu am curajul, să spun cine sunt!

Am sau nu am?

Atât aş vrea să-mi răspunzi!

Am timp, din şampania 

Desfăcută în grabă,

Din vinul albastru,

Am timp, 

Ultima picătură,

Să o sorb....

Îl mai am...l-am avut?!

Simina Paun