***

 

"O doamnă în vârstă stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.

Bătrâna răspunde:

– Cât costă o felie de tort?

Chelnerița răspunde:

– 3 lei.

Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:

– … și cât costă cea mai mică?

Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.

I-a răspuns:

– 2 lei.

– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.

Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.

Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat.

Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.

Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu.

Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă.

S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.

Era prea târziu, plecase.

I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână ieftin.

Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.

Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:

Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil.

Apoi citi un bilet:

Maria

Nu mă cunoști...

Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit.

Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată.

Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fiica mea. Mare bucurie!

Esti la fel de frumoasa!

Te iubesc nespus!

Acum am plecat la azilul de unde sunt...

Nu mă căuta...nu vreau sa deranjez..

Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii...

Nu plânge...

Te îmbrățișez cu mult dor și drag,

Bunica Ana.

Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.

Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.

După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica.

Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:

- Vă rog să ne iertați.

Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.

Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.

Vedeți casa nouă de alături?

Este construită de ea pentru bătrânii singuri. Ați avut o bunică minunată.

Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi...

Era durerea adâncă pentru bunica ei.

Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite.

Pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții săi, să îi cunoști temerile și grijile lui.

Nu lovi !

Nu folosi cuvântul ca o armă pentru că doare!

Vei fi urmărit toată viața de răutatea lor...

Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței.

Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști dar îi judeci după aparențe.

Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, alții pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sărutare.

Unii copii dorm nemâncați sau loviți, iar alții mor de foame.

Mergi și sărută mâinile care te-au crescut și educat.

Dacă nu mai sunt roagă-te pentru ei!"

😄😄😄

 Blestemat fie, Feisbuc! (Satiră)

😂😜🤣

Foaie verde, foi de nuc, 

Blestemat fie Feisbuc, 

....Că dacă el nu era, 

Nu mai dădeam de belea! 

Acum patru luni jumate', 

M-am gândit că poate, poate, 

O să îmi găsesc nevastă, 

Dar-ar naiba-n ea de tastă! 

Blestemat fie Login-ul, 

Ăsta mi-a schimbat destinul! 

Într-o zi, stând aşa on, 

Primesc "Laic". Tipă beton, 

Înaltă, ochişori verzi, 

Cum oare să nu-i cedezi? 

Tinerică, vreo treizeci, 

Potrivită mie, deci! 

Mi-am scos de la naftalină, 

Vorba de gentleman, fină, 

Şi i-am dat mesaj privat, 

Să nu par....needucat 

Din vrăjeală în vrăjeală, 

Am pus-o de-o "întâlneală", 

Stabilisem ora, locul, 

"Gata, mi-am găsit norocul!", 

Îmi tot repetam în gând, 

Prost eram, prost şi nătâng. 

M-am dus, i-am luat un buchet, 

Şi-un cadou finuţ, discret, 

Mi-am aranjat şi cravata, 

Convins fiind, că o dau gata. 

Când văd, hop, apare unu', 

Plin de muşchi era nebunu', 

Zicându-mi, la caterincă: 

"Bună, eu sunt, iubirică!, 

Da-rar dracu'-n coasta ta, 

Te dai la nevastă-mea?", 🤣🤣🤣

Şi-mi trimite, buf, direct, 

Nişte "stimă"-n ochiul drept, 

Că vă jur, mi-a stins lumina! 

Dragostea asta, bat-o vina... 

După ce mi-am revenit, 

Şi vânăt, şi necăjit, 

Abia am luat-o din loc, 

Duduii să îi dau "Bloc", 

Are mâna grea, bărbac-su', 

Mi-a rupt dinţii, mi-a spart nasu', 

Dar-ar naiba-n ea de tastă, 

Nu-mi mai trebuie nevastă!

***

 La multi ani

Anca Sigartau!

Anca Sigartau s-a nascut in Bucuresti, pe 29 iulie 1967, in familia unor profesori: mama, profesoara de fizica si tatal, profesor de istorie. De mica, a urmat Scoala de muzica, Liceul " George Enescu" din capitala, unde a studiat pianul, iar la 14 ani facea parte din Corul de copii "Voces Primavera", cu care, in anul urmator, a inceput seria de spectacole pentru copii ("Micul Cosar", "Peter Pan") la Ateneu si Opera Romana. La dorinta parintilor ei s-a pregatit pe timpul liceului sa dea admitere la Academia de Studii Economice din Bucuresti, dar in ultimul moment s-a razgandit si s-a hotarat sa dea la Teatru. A dat o auditie cu soprana Magda Ianculescu si a inceput pregatirea pentru actorie cu Ileana Carstea si actorul Sandu Mihai Gruia. Desi Magda Ianculescu a felicitat-o, a renuntat la cariera de solista de opera sau pian si a ales teatrul, intrand in 1985, din prima incercare la UNATC, clasa profesor Dem Radulescu.

Pe Tito, primul sot, l-a cunoscut la o petrecere. El, viitor medic, de origine tunisiana, traia in Bucuresti de 11 ani. Ea, viitoare actrita, era la prima dragoste: "M-as fi dus cu el pana in panzele albe", povesteste Anca care a luptat cu o lume intreaga, nimeni nefiind de acord cu casatoria aceasta. Au impreuna trei copii, Sonia, Teodor si Iosif, care dupa divortul actritei i-au fost incredintati ei. La aproape 10 ani de la casatorie Anca a plecat sa joace in Germania, perioada aceasta marcand un triumf profesional, dar si inceputul sfarsitului casatoriei.

Reuseste cu greu sa-si refaca viata alaturi de Jeffrey - un american "inteligent si bun", din Pennsylvania, cu doi copii pe care-i crestea singur si care de dragul ei vine si se stabileste in Romania, intemeind alaturi de actrita o noua f amilie.

***

 La multi ani 

Rodica Popescu Bitanescu!

Rodica Popescu Bitanescu

s-a născut pe data de 5 august 1938, în comuna Răsuceni, județul Giurgiu, într-o familie de burghezi, destul de înstărită.

Până la vârsta de 10 ani, a trăit ca o mică prințesă, întrucât i se oferea tot ceea ce își dorea.

Pe plan profesional, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în 1960, la clasa profesorului Pop Marțian. După absolvire, a jucat pe scena Teatrului Național din Iași și la Teatrul Barbu Delavrancea din capitală.

Din 1966 și până în prezent este actrița Teatrului Național din București.

Rodica Popescu-Bitănescu are 85 de ani și este una dintre cele mai iubite actrițe din România. 

Este căsătorită de 47 de ani cu Mircea Bitănescu, de profesie jurist, iar povestea lor de dragoste pare desprinsă din filme.

Actrița și-a cunoscut soțul când a dat examen pentru

obținerea permisului auto. Bărbatul se afla în comisia de examinare. A fost

dragoste la prima vedere, abia ulterior actrița i-a descoperit și alte

calități, în afară de cele fizice, care au dat-o gata.

Actrița spune că, după doi ani de tatonări, s-a căsătorit

civil cu Mircea, iar mult mai târziu au făcut și cununia religioasă.

Singurul lucru care le-a lipsit a fost un copil, subiect despre care actrița nu a dorit să vorbească prea mult. ”Nu este adevărat că nu mi-am dorit copii. Acel adevăr îl ştiu numai  eu şi Dumnezeu".

***

 

Ce imagine… 

David Popovici și antrenorul sau Adrian Rădulescu, omul din spatele succesului.

Adrian deține un doctorat în performanță sportivă și este lector universitar în cadrul U.N.E.F.S București.

Zilele acestea la Paris, prin cele două medalii olimpice cucerite de David Popovici, tânărul antrenor de 33 de ani obține satisfacția maximă a muncii sale cu David, pe care îl antrenează de la varsta de 9 ani.

Sportivul fără antrenor ar fi ca o barcă in derivă. Un sportiv extrem de talentat și rapid, ca un Ferrari, s-ar fi izbit de parapeți fără un "pilot" care să-i dea direcția. 

Deși este omul din umbră, antrenorul este cel care atunci când treaba nu merge bine este arătat cu degetul (așa cum a pățit la mondialele din Japonia când David a luat "doar" locul al 4-lea deși inotase un timp mai bun ca acum, la JO) iar când treaba merge brici aude doar:" ce bun este sportivul!"

Adrian nu doar că a reușit să-l urce pe David pe cea mai inaltă treaptă a podiumului olimpic ci a făcut asta la doar 33 de ani cu un sportiv "luat de la zero".

Cei doi au crescut impreună.

Foarte puțini sportivi ajung in piscul carierei sportive cu un singur antrenor. 

Adrian nu a dat României doar un campion olimpic ci a dat societății un om valoros.

Și pentru că sportivul este oglinda antrenorului ne putem da seama de ce fel de om este Adrian. 

De fapt, cred că de Adrian, antrenorul de campioni și antrenorul de viață, se vorbește prea puțin pentru că din Adrian izvorăsc râuri de modestie și pentru că scopul lui este altul, cel pe care și l-a atins deja: să formeze oameni frumoși.

F elicitari Adrian!

Postare preluata de la Judith Carmen

***

 

Mama m a crescut cu el…cu ei…noaptea stateam cu ea in bucatarie, in fum de tigara si n miros de cafea si ascultam Phoenix si ea mi povestea ce frumos era la Club A! 🖤 

Noi am crescut cu ei…cu muzica lor…noi am fost obligati la frumos…🖤

Nicu Covaci nu a cantat, a salvat suflete…generatie dupa generatie…si salveaza si azi…🖤

Trec ţigani pe drum,

Drumu-i plin de fum,

Fumu-i plin de scrum,

Foc ardea.

Vai ţigani, ţigani,

Gipsy şi hitani,

Fără cer şi ani,

Trec pe drum.

Ţigănie rai,

Rai care erai,

Caravanserai,

ccadea.

Raiul meu beteag,

De pe alt meleag,

Cât îmi eşti de drag

Nu ştiu cum.

Trec ţigani prin colb,

Colbul oste orb,

Orbul e un corb,

Giacardea.

Cade seara-n câmp,

Soarele-i scălâmb,

Cortul este strâmb,

Foc ardea.

Fac ţiganii foc,

Focu-i la mijloc,

Fete cu ghioc

Şi cu cărti de joc,

Vai noroc, noroc,

Vino la soroc,

Vino să-ţi ghicesc,

Cărţile vorbesc,

Şi nu ne minţesc,

Giacardea.

Fata de caro,

Sub cer indigo,

Să-ţi spun încontro

Foc ardea.

Că mulţi ani s-au scurs,

De când el s-a dus,

Ca un pui de urs,

Pe un drum.

Cu belciug şi lanţ

Fără nici un sfânt,

Spre un târg bizant

Foc ardea.

Zaiafet acum,

Lăutarii duium,

Numai tu nicicum,

Giacardea.

Noaptea de-ar veni,

Pe pământul gri,

De ne-ar adormi

Orşicum.

O, dar azi, dar azi

Cerui de atlaz,

Soarele-n extaz.

Ei se duc la pas,

Spre un alt popas,

Satra de pripas.

Până nu-i mai vezi,

Până nu-i mai crezi.

Şi din ochi îi pierzi.

Printre ceţuri verzi,

Ceţuri de livezi,

Vezi că nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,

Gialino mura,

Gia mura, mura,

Ce mişto..

Plang cu mama acum de fericirea de a ne fi nascut cand el a trait🖤…

Autor: Dana Budeanu

***

 

ETERN! 🇷🇸🇷🇸🇷🇸 Sârbul e nemuritor! Novak Djokovic își îndeplinește visul olimpic și câștigă la 37 de ani medalia de aur, singura care îi li lipsea din palmares!  Ce tenismen, cel mai mare din istoria sportului alb!

🫵🏻🥇NOVAK DJOKOVIC ESTE CAMPION OLIMPIC !! UN OM ȘI SPORTIV URIAȘ: 

1) A donat 1.000.000 de euro spitalelor italiene;

2) A donat 1.000.000 de euro spitalelor sârbeşti, când întreaga lume se afla în circumstanţe dificile.

3) A oferit, de asemenea, ajutor financiar și Spaniei atunci…

4) A donat bani Australiei pentru a combate incendiile din pădure.

5) A donat fonduri pentru programele pentru copii săraci „Misiunea Melbourne City” din Australia.

6) A cumpărat un scaner „CT” pentru spitalul „Dragi ša Mi šovi ć din Belgrad”.

7) A închiriat un avion privat pentru a transporta o fată cu o boală rară, care urmează să fie tratată în Statele Unite.

8.) A donat 1.000.000 $ la Australian Open pentru a beneficia juniorii.

9) A dat 500.000 de euro pentru combaterea inundațiilor din Serbia.

10) A donat 110 000 de euro pentru combaterea inundațiilor din Bosnia și Croația.

11) A strâns 1.500.000 de dolari pentru a reconstrui grădinițele deteriorate în inundații.

12. A dat milioane de euro pentru educația copiilor săraci.

13) A plătit antrenamentul de iarnă pentru 15 jucători de tenis sârbi.

14) El i-a oferit lui Lorenzo Muzeti antrenament pe teritoriul său privat pentru a nu rata Wimbledon si un examen școlar.

15) El luptă pentru interesele jucătorilor din întreaga lume.

16) El este un model pentru mulți cu stilul său de viață sănătos și alimentație.

17) El este un model de urmat în caracterul și rezistența sa mentală.

18) El este un model pentru munca asiduă și autodisciplina sa.

19) Joacă la fiecare turneu împotriva adversarului și a publicului.

20) El a dominat terenul atât împotriva lui Nadal, cât și a lui Federer, jucând întreaga sa carieră în era Nadal și Federer.

21) Nu s-a lăsat intimidat și a devenit erou în mica mișcare de rezistență.