***

 14 Curiozități despre România

1.) România deține cel mai vechi papirus întreg din Europa. Acest papirus descoperit  în România datează din secolul IV i.Hr.

2.) România este prima țară din lume cu o producție de petrol înregistrată în statisticile internaționale.

3.) În localitatea Lucacesti din județul Bacău a fost construită prima sonda petroliera comerciala din lume.

4.) Bucurestiul este al șaptelea oraș din Uniunea Europeana ca mărime.

5.) Primul oraș din lume, iluminat  cu petrol lampant, a fost Bucurestiul. În data de 1 aprilie 1857, orașul era  iluminat cu peste 1000 de lămpi.

6.) În 12 noiembrie 1884, la Timișoara erau puse în funcțiune 731 de lămpi de iluminat electric, devenind astfel primul oraș iluminat electric din Europa

7.) Numele România vine de etnonimul „roman“ și de la numele Țarii Românești, provincia din sudul Carpatilor care datează din secolul al XIV-lea. Istoricii spun că numele „România“ era menționat neoficial în ziarele și manifestele care apăreau înainte de Revoluția de la 1848.

8.) Timișoara a fost primul oraș din România în care a circulat tramvaiul tras de cai – 1869

9.) România este singura tara din Europa cu bani de plastic.

10.) Orașul din România care este situat la cea mai mare altitudine este Predeal (1 060 m), județul Brașov.

Care este cea mai veche cale ferată din țara noastră?

11.) Orașul situat la cea mai mica altitudine din România este Sulina (4m), din județul Tulcea. Acesta fiind și cea mai estica localitate din România.

12.) Cea mai veche cale ferată din țara noastră este între Oravița (județul Caras Severin) și Baziaș (județul Timiș), construită în 1856. Pe atunci cele două localități aparțineau imperiului Austro-Ungar.

13.) România, este una dintre cele mai religioase țări din lume. Alături de Irak, Nigeria,  Ghana, Macedonia, Fiji și Kenya.

14.) Între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960, Brasovul s-a numit „Orașul Stalin”, în cinstea marelui conducător sovietic considerat la acea vreme eliberator și protector .  Sursă internet.

***

 

Știați că? Bir Tawil, teritoriul nimănui. 

●● Singurul loc de pe Pământ care nu este revendicat de nicio țară .Istoria civilizațiilor vorbește despre nenumărate dispute privind teritoriile, așa că este greu de crezut că în secolul XXI există un loc pe care nimeni nu îl revendică. Acesta este cazul Bir Tawil, o mică bucată de pământ cu o suprafață de puțin peste 2.000 km² pe care nimeni nu dorește să o numească pământul său.

●● Cel mai interesant lucru este faptul că Bir Tawil este situat între Egipt și Sudan, dar niciuna dintre cele două țări nu face vreun efort pentru a-l anexa oficial. Regiunea este extrem de aridă, stâncoasă, nelocuită și lipsită de resurse naturale. Este o porțiune de teren care nu are nici un fel de utilitate, așa că nimeni nu are vreun interes să o aibă.Lângă Bir Tawil se află o altă regiune cu caracteristici similare, numită Triunghiul Hala’ib. 

●● Dar, întrucât acest loc are acces la Marea Roșie, atât Egiptul, cât și Sudanul îl doresc.Situația ciudată a început în 1899, când Marea Britanie a trasat o graniță dreaptă peste paralela 22, anexând teritoriul la Sudan și lăsând Hala’ib în proprietatea Egiptului. Acest acord a durat doar 3 ani, deoarece în 1902 a fost trasată o nouă linie de demarcație pe baza identității culturale a nomazilor din regiune care populau atunci teritoriile, inversând proprietatea asupra acestor regiuni.În timp ce Bir Tawil a devenit un tărâm al nimănui, un american pe nume Jeremiah Heaton a intrat în scenă și a arborat un steag pentru a-și crea propriul regat. 

●● De fapt, teritoriul ar fi fost un cadou pentru fiica sa care dorea să fie o prințesă adevărată.Jeremiah nu a fost singurul. Omul de afaceri indian Suyash Dixit a venit cu un steag în 2017 și a spus că teritoriul este al său. Înaintea lor, doi ruși au susținut și ei că tărâmul le aparține. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste persoane nu a rămas să administreze locul. Prin urmare, Bir Tawil nu aparține nimănui.Sursă internet.

***

 “CEL NEPREGĂTIT,

                     SĂ NU CITEASCĂ!!! 🌹

    Cică...Vreți adevărul….dar nici 0,0001% nu sunteți capabili să-l primiți, nu sunteți capabili să-l credeți sau să-l conștientizați … darămite să-l mai și trăiți...

     Vreți încredere... Dar vă mințiți amarnic la primul hop pe care îl întâmpinați…

    Vreți respect... Dar ucideți fără să conștietizați măcar (inclusiv prin modul vostru PRIMITIV de hrănire )…

    Vreți iubire... Dar căutați haotic doar falsa iubire.

    Vreți armonie... Dar creați mereu dezastru în jurul vostru!

    Vreți Spiritualitate... Dar sunteți atât de superficiali, leneși și comozi …

    Vreți sănătate... Dar alegeți de cele mai multe ori mâncarea grasă și procesată...din carnea animalelor ucise fără alt motiv decât îmbuibarea voastră!

    Vreți respect... Dar cu prima ocazie bârfiți  pe la spate!

   Vreți iluminare...Dar trăiți în temeri, frici, gelozii și frustrări… NEJUSTIFICATE...

    Vreți un suflet care să vă fie alături și sa fie totul ,,roz,,... Dar cărați după voi trecutul egocentrist și bagajul egoist încărcat în spate…

    Vreți înțelegere... Dar nu sunteți dispuși să înțelegeți sau să mângâiați rănile celuilalt…

    Vreți siguranță și pe cineva alături... Dar  înșelați cu prima ocazie….

    Vreți copii deștepți și lăudați de gura lumii... Dar nu le ascultați opiniile și dorințele și nu îi susțineți în alegerile lor…

    Vreți trezire - Dar dormiți cu ochii deschiși …

    Vreți dragoste - Dar sunteți prea deprimați ..

    Vreți succes - Dar nu riscați nimic ….

    Vreți ….vreți … și iar vreți, dar nu lucrați cu voi nici măcar un minut pe zi .

    Trăiți vremuri în care lucrurile materiale vă par mult mai importante decât starea voastră interioară. 

    Iată pe scurt, de ce vă pierdeți energia atât de ușor și nu știți de ce vă simțiți epuizați. 

    Vă plângeți de oboseală...e firesc... sufletul vostru a obosit să vă mai suporte alegerile făcut…”

inspirat de 

Circu Diana Elena

***

 5 AUGUST 1945, HIROSHIMA!🥲

Sadako Sasaki avea doi ani cînd bomba atomică a căzut la Hiroshima. Era la 2 km de locul unde a explodat Little Boy. Fetița a fost spulberată prin fereastră. Mama a fugit către ea, crezînd că e moartă. Miraculos, nu pățise mare lucru. Aproape toți vecinii săi au murit. Fetița a fost rănită însă într-un mod pe care nimeni nu îl putea vedea.

Pînă în clasa a şaptea(1955), a fost un copil fericit. La o zi însă după ce îşi ajutase echipa să cîştige un concurs de atletism, a simțit oboseală şi amețeală. După o perioadă şi-a revenit. Nu după mult timp însă, în timpul unei pauze de la şcoală, amețeala i-a revenit. A căzut pe podea şi nu s-a mai putut ridica. Colegii i-au informat pe profesori, iar părinții au dus-o la spitalul Crucii Roşii. Acolo a aflat că are leucemie, un fel de cancer al sîngelui. Nimănui nu-i venea să creadă. La vremea aceea leucemia era numită "boala bombei atomice".

Aproape toată lumea care avea acea afecțiune murea, iar Sadako era foarte speriată. Voia doar să se întoarcă la scoală, dar a fost nevoită să stea în spital, undde plîngea fără încetare.

Pe 3 august 1955, cea mai bună prietenă a ei, Chizuko Hamamoto, a venit să o viziteze. Adusese cu ea nişte hîrtie aurie de origami. În timp ce împăturea hîrtia, i-a spus lui Sadako despre legenda conform căreia, dacă o persoană face o mie de cocori (păsari sfinte ce trăiesc 100 de ani) din hîrtie, i se va îndeplini o dorință. După ce a auzit asta, Sadako s-a hotărît să urmeze ritualul, pentru a se însănătoşi. Familia era foarte îngrijorată pentru starea ei de sănătate, dar cînd au văzut raza de speranță din ochii fetei, au început şi ei s-o ajute la confecționarea cocorilor. După ce a trecut de 500, starea ei de sănătate s-a îmbunătățit, iar doctorii i-au permis să se întoarcă pentru o scurtă perioadă acasă.

După prima săptămînă însă, ameteala şi oboseala au revenit şi a trebuit să se întoarcă la spital. Desi avea suficient timp la dispoziție, Sadako ducea lipsă de hîrtie. A improvizat utilizînd etichetele de la medicamente şi orice îi cădea în mînă. Se ducea chiar în camerele celorlalți pacienți şi le cerea hîrtia de la pachetele primite. Prietena ei îi aducea de fiecare dată material de la şcoală. Deşi starea ei se agrava, n-a renunțat la visul ei. Pe la mijlocul lui octombrie, piciorul stâng i s-a umflat şi a devenit vînăt. Nu mai putea să mănînce. După ce familia a implorat-o, a cerut niste orez cu ceai. A remarcat că "e gustos". Pe 25 octombrie 1955, a ajuns la cocorul numărul 664. Seara a adormit şi nu s-a mai trezit niciodată.Toți cunoscuții ei o iubeau şi au fost devastați. Pentru a-i duce dorința la bun sfîrşit, 39 dintre colegii ei de clasă au făcut restul de cocori. Au înființat un club de împăturit cocori.

Au publicat o serie de scrisori, pentru a duce mesajul mai departe. Vestea s-a dus repede. Elevii de la 3 100 de scoli din nouă țări străine au donat bani catre acest club. Pe data de 5 mai 1958, la trei ani de la moartea lui Sadako, cu banii strînşi din donații, s-a ridicat Monumentul Copiilor în Parcul Păcii din Hiroshima, acesta fiind situat aproape de locul unde a căzut bomba atomică. Mulți dintre copiii care au făcut posibil monumentul au participat la ceremonie.Trei elevi, printre care şi Eiji Sadako, fratele lui Sadako, au tras cortina ce acoperea statuia. Pe fundal se auzea Simfonia a saptea a lui Beethoven. Micul clopot, inscriptionat cu"O mie de cocori" -în față- şi "Pace pe pămînt şi în ceruri"- pe spate, a răsunat pînă la Domul Atomic şi la Mormîntul Gol, acesta din urmă avînd o placă unde sunt scrise numele celor ucişi în atacul criminal atomic.

Copiii din toată lumea trimit şi astăzi cocori de hîrtie, pentru a fi puşi la statuia lui Sadako. Făcînd acest lucru, ei fac auzită încă o dată dorința scrisă la baza monumentului: "Acesta este strigătul nostru, aceasta este rugăciunea noastră: pace în lume!"

         Sursa:www.hiroshima-is

Doamne ajută, poate citesc și cei fără minte care se joaca cu butoanele și amenință lumea!

Prelu are internet

***

 Cunoscutul restaurant Monte Carlo, găzduit de Cișmigiul atât de drag bucureștenilor, a fost construit la începutul secolului XX, în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Ion Mincu.

Deși în plin centrul Capitalei, inconfundabilul stil tradițional brâncovenesc, grădina de vară, precum și lacul dimprejur, aduceau localului o frumusețe încântătoare. „Când intri în Cișmigiu ai impresia netă, precisă, definitivă, că ești la mulți kilometri depărtare de București, undeva într-un parc izolat și sub cer. Nu s-aud tramvaiele, nu este praf, nu se văd automobilele. (...) Cerul este larg și vesel și sus și se vede în lac, tremurând... Lacul! Întins și mat și cu ramnificații și cu un joc de ape drept la mijloc. Alături, restaurantul Monte Carlo, pe apă ca la Veneția, cu miros de mititei și cu muzică. (...) Și e frumos, pentru că e pitoresc; și e vesel, pentru că e românesc”.

În zilele senine de vară, construcția arhitectului Mincu se oglindea mândră în apa dimprejur, pe care alunecau bărcile și nelipsitele rățuște. „Restaurantul Monte Carlo, clădire plină de farmec, cu fațadă cu coloane și arcade, cu tun și cu acoperiș înalt de țiglă extrem de sofisticat, avea și un un podeț, sau un mic ponton până la o mică platformă-insulă, unde era un pavilion central înconjurat de mese cu umbrele”.

Spre deosebire de celelalte localuri din Cișmigiu, Monte Carlo era cunoscut ca loc de întrunire al burgheziei bucureștene, care după obișnuitele plimbări prin parc, se retrăgea la mesele din apropierea lacului, petrecându-și timpul servind cafea și discutând, după moda vremii, subiectele de interes ale zilei. „La Monte Carlo nu erau ospătari cu șorțuri mototolite, ci chelneri cu jiletci în dungi; vinul nu se bea de la butoi, ci întotdeauna la sticlă, iar berea era de la Opler; în timp ce peștele mărunt servit prăjit înaintea fripturilor era substituit de entrée-uri savante precum vol-au-vent sau pește în aspic. Pătrunseseră și felurite mirodenii orientale cu care erau gătite garniturile din orez, în timp ce țoiul de țuică de Muscel se preschimba în flûte à Champagne”.

Clădirea inițială a restaurantului a durat până în timpul Primului Război Mondial, când, din păcate, un puternic incediu a distrus-o în totalitate. Însă, „în 1926, un anume Partenie o reclădește, aceasta putând găzdui chiar și 400 de mese, iar consumatorii erau delectați de muzica unor tarafuri celebre în perioadă. Dimineața, localul era vizitat de elevii mai nonconformiști de la Liceul Lazăr, dornici de un lapte bătut sau de o prăjitură bună”.

Nici această construcție nu a durat însă foarte mult, astfel, de-a lungul timpului, clădirea restaurantului Monte Carlo a fost refăcută de mai multe ori. Cu toate că lemnul regăsit în construcția inițială a fost înlocuit ulterior de cărămidă, beton sau marmură, aspectul localului se dorește a fi cât mai aproape de viziunea marelui arhitect Mincu !

Foto: Restaurantul Monte Carlo, 1921, Sursă: Florin Mardale, „București: o poveste ilustrată (1918-1947)

***

 CELE 4 LEGI ALE VIEȚII.

Prima spune:

"Persoana care vine in viata noastra, este persoana potrivita"; adica nimeni nu vine in viata noastra din intamplare, toti oamenii din jurul nostru, care interactioneaza cu noi, sunt acolo pentru ceva, care sa ne faca sa invatam si sa mergem mai departe in orice situatie.

A doua lege spune:

"Ceea ce se întâmplă este singurul lucru care s-ar fi putut întâmpla. "Nimic, dar nimic, absolut nimic din ceea ce se întâmplă în viața noastră nu putea fi altfel. Nici măcar cel mai mic detaliu.

Nu există "dacă aș fi făcut așa ceva, altceva s-ar fi întâmplat.. ". Nu. Ce s-a întâmplat a fost singurul lucru care se putea întâmpla și trebuia să fie așa pentru noi să învățăm lecția și să mergem mai departe. Fiecare situație care ni se întâmplă în viață este perfectă, chiar dacă mintea și ego-ul nostru rezistă și refuză să accepte asta.

Al treilea spune:

"Oricând începe este momentul potrivit. "Totul începe la momentul potrivit, nu mai devreme sau mai târziu. Când suntem pregătiți să înceapă ceva nou în viața noastră, atunci va începe.

Și al patrulea și ultimul: "Când ceva se termină, se termină. Pur și simplu. Dacă ceva s-a terminat în viața noastră, este pentru evoluția noastră, deci este mai bine să-l lăsăm, să mergem mai departe și să mergem înainte deja îmbogățiți cu acea experiență.*

***

 

Academia Franceză de Film intenționa să-i acorde lui Alain Delon premiul “Palme D'or" pentru întreaga carieră, nominalizându-l în acest sens! Dar, o petiție, pornită din SUA  cere Academiei la modul imperativ și agresiv să nu-i acorde premiul, afirmând că actorul ar fi fost de-a lungul întregii sale vieți "rasist, sexist și antiprogresist"!

Intervievat de Rai 3 în legătură cu acest subiect, Alain Delon declara:

Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap!

Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate  și slavă cât cuprinde … nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată!

În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs petiției,... acest trofeu mă interesează foarte puțin, spre deloc!!! Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității! Aceasta țară (Franța), a generat și a cunoscut pe propria piele, ororile unui iacobinism - robespierian! … practic atunci,  francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu!

Chiar și amicul meu, Gerard Depardieu, a tulit-o în Rusia din două motive:

1) - să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile … și sudoarea “nasului” său celebru (râde zgomotos)!

2) - nu mai putea cu “corecții progresiști”!

Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare, nu mai are decât 2 francezi, și ăia fiind  pe la cabluri și lumini !

Cum naiba, - mă întreba – să faci filme despre ,,celți și galii antici" cu Hamid si Abdullah ?

M-aș fi dus și eu după el, sincer! … dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil la frig ca prietenul meu!

Deci, să ia premiul cine vrea,...  dar vă rog, cu cuvintele marelui Hasek:

“Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită !!! ... doar nu am înnebunit chiar cu toții, ca să "luăm lumină" tocmai din SUA, țară a lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul incorectitudinii politice și al relativismului moral !