£££

 25 decembrie 1927 – S-a născut scriitorul Mihai Stoian.

Mihai Stoian (25 decembrie 1927, Galați – 13 septembrie 2005, București) a fost un prozator, traducător și gazetar. A absolvit Facultatea de Psihologie și Pedagogie a Universității bucureștene (1951). A fost redactor, încă din perioada studenției la revistele pentru copii Licurici, Pionierul, Pogonici și autor de literatură pentru copii, a fost angajat apoi la Gazeta literară și Luceafărul, ulterior a devenit liber profesionist. A mai colaborat la România literară și Tribuna. 

A debutat în 1946 în ziarul Victoria, condus de N.D. Cocea, cu Scenariu pentru un film care nu va fi turnat niciodată, satiră politică la adresa lui Iuliu Maniu, în contextul alegerilor din acel an. Primul volum, Eu, Tică și alții…, incluzând povestiri pentru copii, i-ai apărut în 1954. După 1966, a abordat genul literaturii-document, în care este considerat un deschizător de drum în proza română. Dintre numeroasele sale volume publicate: Găinușa de aur, Mică e vacanța mare, Cum a plesnit bostanul de prea mult râs, Povești de la fereastra mea, Nimeni nu se naște erou, Reporter în anchetă, Vacanța sentimentelor, Dreptul la bătaie?, Reabilitarea unui haiduc: Pantelimon, 5 romane trăite, Dosarul unei crime politice: N. Iorga, Moartea unui savant: N. Iorga, Meseria mea e viața, Nici cuceritori, nici cuceriți (vol.I-III), O zi pentru nemurire, Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Nicolae Dragoș), Îngerul morții – exterminatorul dr. Mengele, Oameni uitați, destine fracturate (1944–1989) etc.