£££

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 17 Decembrie : Promulgarea legii privind secularizarea averilor mănăstireşti. La data de 17 decembrie 1863, în Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei a fost promulgată „Legea secularizării averilor mănăstireşti” , lege care alături de reforma agrară, a reprezentat legile fundamentale adoptate de Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea României. Prin această lege a secularizării averilor mănăstireşti proprietățile bisericilor şi mănăstirilor închinate din ţară au fost trecute în proprietatea statului. De altfel această lege era fundamentală pentru formarea noului stat român, întrucât mai mult de un sfert din suprafaţa arabilă a ţării aparținea mănăstirilor româneşti aflate sub influenţă preponderent greacă. Aceste proprietăţi generau anual venituri uriașe care luau calea străinătăți, venituri pe care călugării greci din mănăstiri le cheltuiau după bunul plac, fără să aducă un folos real românilor. Ba mai mult decât atât, obligaţiile bisericilor și mânăstirilor către administraţia Ţărilor Române erau ignorate, deoarece călugării străini din aceste lăcașe de cult beneficiau de un statut care-i scotea de sub incidenţa legilor româneşti. Astfel, ei acumulaseră, pe diverse căi, averi impresionante, iar această stare de fapt nu putea fi reglementată datorită sprijinului pe care Rusia îl acordau Patriarhiei de la Constantinopol, locul unde se ducea o bună mare parte din veniturile mânăstirilor românești. Însă încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în plan secularizarea averilor mănăstirești, astfel că în martie 1863, cu acordul Consiliului de miniștri hotărăște rezolvarea acestei probleme și pentru început decide ca limba de oficiere a slujbelor să fie limba română, care fusese cu timpul înlocuită de alte limbi. Însă mulţi călugări greci nu au fost de acord cu această decizie și s-au plâns patriarhului de la Constantinopol care i-a îndemnat să părăsească ţara, dar să ia cu ei și@ fondurile bănești și obiectele de preţ de prin mănăstiri. Atunci autorităţile au dispus condiţionarea eliberării de paşapoarte pentru părăsirea țării de către călugări, prin garanţii corespunzătoare, respectiv eliberarea pașapoartelor numai cu condiția ca aceștia să nu detină asupra nici un fel de bunuri. Astfel s-au salvat de la înstrăinare obiecte importante din patrimoniul naţional, iar multe dintre ele aveau să fie adunate un an mai târziu în cadrul Muzeului Naţional de Antichităţi, muzeu instituit de Cuza printr-un înalt decret domnesc. De asemenea, Cuza a poruncit să fie controlată cu mare atenție patrimoniul mănăstirilor, ocazie cu care au fost scoase la iveală grave nereguli în evidenţa şi gestionarea fondurilor, fapt pentru care a dispus întocmirea urgentă de către guvern a unui proiect de lege privitoare la secularizarea averilor mănăstirești, lege care ulterior va avea implicaţii internaţionale delicate, întrucât Turcia, Austria şi Rusia se opuneau vehement acestei legi. Cu toate acestea, guvernul Kogălniceanu a grăbit dezbaterea şi adoptarea legii secularizării averilor mânăstireşti, lege care prevedea că: „Toate averile mănăstireşti închinate şi neînchinate ori alte daruri făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite, la Sfântul Mormânt, Muntele Athos, Sinai precum şi la mitropolii, episcopii, dar şi la metoacele lor de aici din ţară şi de la alte mănăstiri din străinătate, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului”. Așa se face că au fost trecute în proprietatea statului un număr de 75 de mănăstiri închinate bisericii greceşti, dintre care 44 din Ţara Românească şi 31 din Moldova, care deţineau la rândul lor un număr de 560 moşii, ce reprezenta peste un sfert din teritoriul arabil al țării și aproape jumătate din suprafața ocupată de păduri. Astfel, moşiile recuperate de la mănăstiri au format Domeniile Statului, iar o bună parte dintre ele au fost divizate în loturi şi atribuite ţăranilor împroprietăriţi în reforma agrară din anul 1864.