$$$

 Cel mai inteligent om care a pășit vreodată pe Pământ a fost un american născut în 1898, pe nume William James Sidis. Se estimează că IQ-ul său era cuprins între 250 și 300. Spre comparație, un om cu inteligență medie are un IQ de 100, iar Albert Einstein a fost evaluat la aproximativ 160.

Diferența dintre Sidis și un geniu obișnuit era la fel de mare ca diferența dintre un geniu și un om obișnuit. Însă acest dar intelectual nu i-a adus fericirea, ci o viață marcată de singurătate, hărțuire mediatică și o retragere dureroasă în banalitate.

William nu a fost doar un accident genetic, ci și rezultatul unui experiment educațional extrem. Tatăl său, Boris Sidis, un psiholog proeminent de la Harvard, era convins că educația trebuie să înceapă din primele zile de viață. Metodele sale au dat roade uluitoare, dar cu un cost psihic imens.

La vârsta de 18 luni, William citea deja ziarul The New York Times. Până la vârsta de 8 ani, învățase singur opt limbi străine (latină, greacă, franceză, rusă, germană, ebraică, turcă și armeană) și, nemulțumit de acestea, inventase o limbă proprie numită „Vendergood”, care avea o gramatică complexă și logică. La 9 ani a fost acceptat la Harvard, dar universitatea i-a amânat intrarea până la 11 ani din cauza „imaturității emoționale”.

În 1910, la vârsta de 11 ani, a ținut o prelegere despre corpurile patru-dimensionale în fața Clubului de Matematică de la Harvard. Profesorii au prezis că va deveni cel mai mare matematician al secolului XX. Însă presiunea a fost distrugătoare. Presa îl urmărea peste tot, colegii îl ridiculizau, iar tatăl său îl folosea ca pe un trofeu.

După absolvire, William a suferit o cădere nervoasă. A declarat presei că își dorește să trăiască o viață perfectă, iar singurul mod de a face asta este să trăiască în izolare totală, departe de matematică și de așteptările lumii.

Viața sa de adult a fost o fugă continuă de propriul geniu. S-a mutat din oraș în oraș, schimbându-și numele și acceptând doar slujbe necalificate, precum cea de funcționar sau contabil junior, unde munca presupunea doar adunări simple. De fiecare dată când colegii descopereau cine este cu adevărat, demisiona imediat și dispărea.

A refuzat să mai rezolve ecuații complexe, canalizându-și intelectul uriaș spre hobby-uri obscure. A scris tratate sub pseudonim despre istoria amerindienilor și a devenit un colecționar obsesiv de bilete de tramvai, scriind chiar o carte de 300 de pagini despre clasificarea acestora, considerată cea mai plictisitoare carte scrisă vreodată.

William James Sidis a murit în 1944, la vârsta de 46 de ani, în urma unei hemoragii cerebrale, singur, într-o cameră închiriată din Boston. Cel care ar fi putut descifra secretele universului a ales să își termine zilele calculând facturi, doar pentru a avea liniște.