£££

 Au spânzurat-o pentru crimă. A implorat pentru copil. A avut dreptate.

Anul este 1778. America abia se născuse ca stat, iar dreptatea ei era încă crudă, rigidă și profund oarbă față de femei. Bathsheba Spooner avea 32 de ani și provenea dintr-una dintre cele mai respectate familii din Massachusetts. Din afară, viața ei părea respectabilă. Din interior, era un coșmar.

Căsătorită cu Joshua Spooner, un bărbat bogat, influent și mult mai în vârstă decât ea, Bathsheba trăia într-o relație pe care avea să o descrie drept violentă și lipsită de orice urmă de afecțiune. În secolul al XVIII-lea, o femeie nu putea divorța aproape în nicio circumstanță. Nu putea pleca. Nu putea reclama abuzul. Legea îi aparținea soțului, la fel ca trupul, banii și libertatea ei.

În acel spațiu fără ieșire apare Ezra Ross, un soldat de doar șaisprezece ani, trimis să se refacă după boală în casa familiei Spooner. Între cei doi se naște o relație interzisă, născută din disperare și dorința de a fi văzută măcar o dată ca om.

 Bathsheba rămâne însărcinată. Copilul nu este al soțului ei.

Descoperirea ar fi însemnat distrugere totală: bătăi legale, închidere în casă, ruină publică, umilință și pierderea oricărei șanse de supraviețuire socială. Fără protecție și fără scăpare, Bathsheba alege singura cale pe care o vede posibilă: complotul.

Împreună cu Ezra Ross și doi dezertori britanici cazați în aceeași casă, pune la cale uciderea soțului. În noaptea de 1 martie 1778, Joshua Spooner este atacat, bătut până la moarte și aruncat într-o fântână. Planul eșuează rapid. Trupul este descoperit. Suspiciunile duc la arestări. Toți patru recunosc fapta.

În închisoare, însărcinată și conștientă că va fi condamnată la moarte, Bathsheba face ultima ei cerere: amânarea execuției pentru că poartă un copil. Legea engleză prevedea că femeile însărcinate nu pot fi executate până după naștere, pentru ca pruncul nevinovat să nu fie pedepsit.

Problema este simplă și fatală: nimeni nu o crede.

Este examinată de medici și matrone. De mai multe ori. Verdictul lor este același: nu este însărcinată, minte pentru a câștiga timp. Bathsheba insistă. Spune că simte copilul mișcându-se. Imploră să mai aștepte. Autoritățile refuză.

Pe 2 iulie 1778, în Worcester, Massachusetts, în fața unei mulțimi adunate să privească spectacolul pedepsei, Bathsheba Spooner este spânzurată alături de ceilalți trei conspiratori. Moare repetând că este însărcinată. Nimeni nu o ascultă.

După execuție, trupul ei este deschis pentru autopsie.

Medicii descoperă un făt masculin de aproximativ cinci luni.

Bathsheba spusese adevărul.

America tocmai își executase prima femeie… și, fără să vrea, ucisese și un copil nenăscut. Revolta publică a fost reală, dar tardivă. Unii au fost îngroziți de moartea pruncului. Alții au susținut că femeia „merita” pedeapsa, indiferent de sarcină. Nimic nu mai putea fi reparat.

Bathsheba Spooner nu a fost inocentă. A conspirat la crimă. Dar a trăit într-o lume care nu oferea femeilor nicio alternativă legală la abuz. A făcut o alegere teribilă într-un sistem care nu îi permitea nicio alegere bună.

Cea mai crudă ironie rămâne aceasta: dacă ar fi fost crezută, dacă ar fi fost ascultată, dacă ar fi fost lăsată să mai trăiască câteva luni, copilul ar fi putut fi născut și salvat. Ea, probabil, ar fi murit oricum. Dar copilul ar fi trăit.

Au ales să nu creadă o femeie când vorbea despre propriul ei trup. Și au ucis două vieți în loc de una.

Morala:

O justiție care refuză să creadă vocea celui vulnerabil devine ea însăși o formă de violență, iar atunci când adevărul este ignorat din aroganță sau prejudecată, pedeapsa nu cade doar asupra vinovaților, ci și asupra celor complet nevinovați.

#BathshebaSpooner

#IstorieAscunsa

#Justitie

#FemeiInIstorie

#AmericaColoniala

#Memorie

#AdevarIgnorat