$$_

 Când o familie nu își putea hrăni copiii, nu erau abandonați, ci vânduți. Fetele erau destinate căsătoriei cu bărbați bătrâni, iar băieții erau puși să facă munci agricole grele. O practică brutală, dar considerată atunci „normală” pentru supraviețuire. 

• Interdicțiile din Evul Mediu

Lucrurile au început să se schimbe abia în Evul Mediu. Împăratul Frederic al II-lea de Suabia a introdus reforme care interziceau, printre altele, vânzarea fetelor în scopuri de căsătorie sau de distracție pentru bărbați. Problema sărăciei nu a dispărut, însă forma ei s-a modificat. În loc să-și vândă copiii, unele familii au început să îi lase în grija mănăstirilor – o renunțare dureroasă, dar făcută cu speranța că micuții vor primi hrană și educație. 

• Apariția „roții abandonaților”

Pentru a permite abandonul anonim, mănăstirile și spitalele au instalat un dispozitiv sub formă de cilindru care se rotea între interior și exterior. Copilul era pus înăuntru, roata se învârtea, iar măicuțele îl preluau fără să vadă cine l-a lăsat. Mecanismul era simplu, dar salva vieți.