$$$

 

Un bătrân avea două mari ulcioare de lut, pe care le folosea zilnic ca să care apă de la râu.Le lega de un băț lung și le purta pe umeri. Unul dintre ulcioare era perfect, iar celălalt avea o mică crăpătură.

În fiecare zi, până ajungea acasă, ulciorul crăpat pierdea jumătate din apă. Timp de doi ani, bătrânul aducea un ulcior plin și unul pe jumătate.

Ulciorul crăpat era rușinat de imperfecțiunea lui și într-o zi i-a spus bătrânului:

– Îmi pare rău că sunt atât de slab. Din cauza mea, nu poți aduce câtă apă meriți.

Bătrânul a zâmbit:

– Nu ai observat că pe partea ta de drum cresc flori, iar pe cealaltă nu? Am plantat semințe acolo, știind că tu vei uda locul zi de zi. Timp de doi ani, am cules flori și am înfrumusețat casa. Dacă n-ai fi avut crăpătura ta, totul ar fi fost mai sărac.

Morala:

Ceea ce pare a fi o slăbiciune poate deveni un dar pentru ceilalți. Frumusețea vine tocmai din imperfecțiunile noastre.