„De ce citesc?
Pur și simplu nu mă pot abține.
Citesc ca să învăț și să cresc, să râd
și să fiu motivat(ă).
Citesc ca să înțeleg lucruri cu care
nu m-am mai întâlnit niciodată.
Citesc când sunt morocănos(oasă), când
tocmai am spus lucruri incredibil de prostești
celor pe care îi iubesc.
Citesc ca să găsesc putere atunci când
mă simt frânt(ă), descurajat(ă) sau temător(oare).
Citesc când sunt supărat(ă) pe toată
lumea.
Citesc când totul merge bine.
Citesc ca să găsesc speranță.
Citesc pentru că nu sunt alcătuit(ă) doar
din piele și oase, din priviri, sentimente
și o nevoie profundă de ciocolată, ci sunt
făcut(ă) și din cuvinte.
Cuvintele descriu gândurile mele și ceea ce
e ascuns în inima mea.
Cuvintele sunt vii — când găsesc o
poveste pe care o iubesc, o citesc din nou și din nou,
ca și cum aș asculta o melodie preferată
la nesfârșit.
Cititul nu e un act pasiv — intru
în poveste alături de personaje, le respir aerul,
le simt frustrarea, țip la ele să se oprească
atunci când sunt pe cale să facă o prostie,
plâng cu ele, râd cu ele.
Cititul, pentru mine, înseamnă să petrec timp
cu un prieten.
O carte este un prieten.
Și niciodată nu poți avea prea mulți.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu