$$$

 MAREA UMILINȚĂ

CORNELIU VADIM TUDOR

Ferice, dar de voi, prieteni morți

Că nu vedeți cum ni se sparge tara,

Cum lupiitrag cămașa ei la sorți

Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem,

Niște nemernici iar ne-au stins lumina,

Pe cine să înjur sau să blestem

Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Și gazele, ca mîine, s-or opri,

Pe urmă vom bea apă ruginie

Trăim calvarul ăsta zi de zi,

Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toți se ascund

Ești prizonierul neamurilor proaste

La Primărie? Ești prea rupt în fund!

La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanță nu te bagă-n seamă

Nici nu exiști tu, cetățean de rînd,

Ţesutul societății se destramă,

lar statul e doar un vampir flămînd.

TU nu mai știi ce-i aia "trai decent",

în beznă stai, te speli cu apă rece

Mai cald e-afară ca-n apartament

Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist și gînditor,

Nu mai fumez, dar viciul tot mă mușcă

Regret profund că sînt doar scritor,

Aș da stiloul astăzi pe o pușcă.

Aprind o lumînare și mắ văd

În casa scundă, a copilăriei,

Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd,

Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război,

Rănită era ţara și datoare

Acum, ea este pradă la strigoi

Și sclava unei Mafii-ngrozitoare

Am dat lumina, gazele si apa

Pe mîna unor mercenari străini,

Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa,

Scot bani din piatră seacă și din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?

Ajuns-am un popor de retardati?

Atunci e clar: scuipați-ne în față!

Ne place să fim viermi? Să fim călcați!

Umilitoare e această stare

Să nu mai ai nimic în tara ta,

Să vezi cum ultima redută moare

Și să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecați

în altă lume, unde e lumină,

Acolo sînteţi toți, surori și frați,

Si beți nectar, nu apă cu rugină

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer,

Eu văd în asta, poate, o răsplată,

El v-a ferit de acest timp mizer

Cînd țara noastră e crucificată

Cînd lumea plînge-n pumni și n-are bani

Nici de mîncare sau medicamente

în timp ce politrucii talibani

Fac și desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav și general,

Mai jos de-atîta chiar că nu se poate

Mai bine-n groapă decît la canal

Și cred că doar războiul mondial

Ne poate vindeca de lașitate!