$$$

 Acum 84 de ani! 

Din cronica războiului de 1 421 de zile!

Duminică, 22 iunie 1941. 

Prima zi de război! 

Alesandru DUTU 

• ,,Ostași!... Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași! Vă ordon: treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”. 

♦ Cu puţin timp înainte ca trupe terestre germane să pătrundă (la orele 4.10) pe teritoriul Uniunii Sovietice, generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului român și comandant al Grupului de armate româno-german, care îi purta numele, se adresează generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, și altor ofițeri români și germani (în trenul de comandament ,,Patria”, la Piatra Neamț): ,,Domnule general, domnilor, vă anunț că în această zi a sosit ceasul luptei pentru a șterge pata de dezonoare de pe fruntea țării și de pe stindardele armatei. Peste puțin timp, în faptul acestei zile, armata țării va primi ordinul să treacă Prutul, spre a împlini trupul țării, așa cum a fost lăsat de la Basarab. În această luptă dreaptă și sfântă prin drepturile ei avem cinstea de a ne afla lângă cea mai vitează armată care a venit pe pământul nostru ca să lupte pentru dreptatea noastră. Vom ști să fim vrednici de această cinste. Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm paharul și să închinăm pentru izbândă, pentru triumful dreptății asupra nedreptății și silniciei și a luminii asupra întunericului”.

♦ Peste puțin timp s-a adresat şi armatei prin ordin de zi: ,,Ostași! V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași! Vă ordon: treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”. 

♦ Aflând de la radio că trupele române au trecut Prutul, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România! Trăiască viteaza noastră armată!”. 

♦ Îndemnuri mobilizatoare adresează militarilor și numeroși generali, comandanți de mari unități și unități:

• Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul secretar de stat al Aerului: ,,Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține... Tineret zburător, țara întreagă așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați faptei noastre motiv de legendă... Tineret zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte”! 

• Generalul Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate: ,,Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii trebuie să luptăm”. 

♦ Declanșarea războiului este primită cu ,,entuziasm” și de militarii de rând, pentru că, menționa jurnalul de operații al Regimentului 39 infanterie, ,,se sună prin aceasta eliberarea de sub stăpânirea străină a românilor din Basarabia și Bucovina care, timp de un an, au avut de suferit nelegiuirile unui regim bolșevic”. 

• ,,Trupa entuziasmată de intrarea în război a României – precizează și jurnalul de operații al Regimentului 1 artilerie fortificații – dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în executarea lucrărilor încredințate”. • ,,Micile nemulţumiri – relevă o sinteză a Corpului 3 armată – au dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti”. 

♦ Aceeaşi stare de spirit este înregistrată şi în rândurile civililor, un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor de rezervă şi din retragere, solicitând reîncadrarea în armată. Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând. Alţii au încercat (și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front, preferând bulevardele, restaurantele și cafenelele Capitalei. 

♦ Relevând modul în care populația Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul ,,Timpul” consemnează:

,,Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi... Cetățenii Capitalei au trăit clipe similare poate numai cu cele din august 1916... Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri patriotice”. 

• ,,Drepturile noastre istorice asupra Basarabiei și Bucovinei întregi – consemnează şi ,,Universul” – n-au putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale și prin abuzuri de forță împotriva poporului românesc și a principiilor ce domină lumea civilizată, ele sunt imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut și confirmat, iar suferințele fraților noştri din Bucovina și Basarabia le-au întărit și sfințit”. 

• La orele 13.30, întreaga țară păstrează un moment de reculegere ,,în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor românești”. 

♦ La Moscova, ministrul plenipotenţiar român Grigore Gafencu consemnează în Jurnal: ,,Țara noastră va urma războiul, e un prilej de a recâștiga o parte din pământul pierdut și a se reface sufletește după prăbușirile morale de anul trecut”. 

♦ Începând cu orele 3.00, aviația militară română survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament asupra pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia. 

• Peste puțin timp (orele 3.15), sub protecția artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și încep luptele pentru constituirea capetelor de pod. În unele locuri trecerea râului reușește cu ușurință. În cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și Rânzești, Oancea etc.) sovieticii reacționează cu violență, provocând numeroase pierderi trupelor române. 

• ,,S-a trecut Prutul – menționează jurnalul de operații al Regimentului 4 artilerie anticar. Tricolorul românesc s-a înfipt la capătul de est al podului de la Bădărăi pe pământul dorit al Basarabiei”. 

• În atacul de la podul Oancea, sergentul Ion Tofan din Batalionul 21 pionieri escaladează singur partea superioară a grinzii metalice, anihilează santinela sovietică, apoi se întoarce și ia steagul tricolor pe care îl arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste puțin timp avea să fie ucis în luptele care au urmat. 

• În prima zi de luptă, Regimentul 11 dorobanți pierde 58 militari uciși, 75 răniți și 21 dispăruți. 

• La nord de Dorohoi, militarii Escadronului 3 din Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o jumătate de oră resping inamicul de pe Dealul Bobeica. ,,A fost o șarjă ca în vremurile de glorie ale cavaleriei – consemnează căpitanul Alexandru Schmidt, comandantul subunității. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori purtat nu și-au dezmințit tradiția armei lor”. Revenindu-și, inamicul a executat un atac fulgerător din a doua linie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În prima linie de atac s-a aflat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de gloanțe, în timp ce striga: ,,Înainte băieți!”.

• Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna: ,,Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de Nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au pornit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al «Refacerii Naționale»”. 

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!