$$$

 L A S Â N Z I E N E 

(Din vatra satului)

Răul și binele se-ntrec

în noaptea Sânzienelor

și până către zori petrec,

prinși în jocul Ielelor.

Se deschid cerurile-n taină

și Sânzienele se-arată

în haina lor cea diafană,

prinzându-se în horă,roată.

Și tot ce calcă în picioare,

iarbă,flori și-a lor semințe,

devin tămăduitoare

și leac la boli și suferințe.

În zborul lor,de bune Zâne

revarsă dar și bogăție,

bob mare-n holdele de grâne,

în sate și peste câmpie.

Desculțe și-n cămașă albă

ies fetele flori să adune,

din ele să-mpletească salbă

și să le prindă în cunune.

Se duc pe pajiști înflorite.

Cu roua zilei răcoroase

fețele spre-a le fi stropite,

să fie peste an frumoase.

Se pot vedea din loc în loc

pe-acoperișul de la casă,

cununi din flori de busuioc

semn,că fata va fi mireasă.

Pe dealuri,focuri se aprind

și roți de foc spre sat coboară.

Feciorii,peste sat strigând

vorbe de duh și de ocară.

Sar peste limbile de foc

s-alunge duhurile rele,

s-aducă satului noroc

și bine întru toate cele.

Nevestele ies pe ogoare 

să vadă holdele de grâu.

Copiii înroșiți de soare,

gălăgioși se scaldă-n râu.

După ce în gospodărie

toate le-au pus la locul lor,

bărbații ies pe la chindie

la prăvălie, în pridvor

la joc de cărți și o răchie.

Pe lavițe de lemn,la drum

ies cei bătrâni, șezând la sfat

vorbesc de toate,ce și cum

era de Sânziene-n sat.

Târziu,când soarele-a apus,

cu toții se retrag spre casă.

Și Sânzienele s-au dus

urmând, la anul iar să iasă.

Dionisie-Dinu Pop

Marghita BH./ 22 Iun.2018