$$$

 

Legenda cicoarei

"Într-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineaţă de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea şi a trimis doi luceferi s-o peţească.

Zâna pământeană îi refuză spunându-le:

“Soare, soţior,

E tot călător,

Ziua peste sate,

Noaptea peste ape!”

Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare:

“Lăsaţi-mi-o în pace,

Că mi-o voi preface

Floare de cicoare

Cu ochii după Soare,

Când oi răsări,

Ea s-o-nveseli!

Când oi asfinţi,

Ea s-a ofili;

Când oi scăpata

Ea s-o aduna.”

De atunci, se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus şi se desfac dimineaţă, la răsărit." ♥️

Sursa: Internet

"Drag mi-e vara pe răcoare, prin fânețele de munte,

Să simt floarea de cicoare cum mă mângâie pe tâmple

În culoarea ei senină să îmi pierd a mea privire,

Ca o rază de lumină revărsată

cu iubire.

Peste timpurile apuse azi străbat cu încântare,

Dorurile mele spuse într-o floare de cicoare

Toată a mea copilărie am uitat-o mi se pare,

Într-o floare albastrie, într-o floare de cicoare!" ♥️

- Aurica Crudu Lalu -