$$$

 În această noapte, în 1941, a început războiul dintre Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin.

Războiul Mondial începuse mai demult, încă de când Stalin i-a păcălit pe cehi să nu accepte Munchenul, că îi ajută el împotriva lui Hitler. Și pe englezi i-a păcălit, că dă el 100 de divizii, dacă i se asigură culoare de trecere prin Polonia.

Sau poate odată cu războiul civil din Spania, în care bolșevicii s-au implicat până peste urechi.

De fapt, pe Stalin îl interesa să aibă frontieră directă cu Reichul – altfel nu putea să atace prin surprindere.

În august 1939, Stalin își asigurase spatele, lichefiind armata 6 japoneză la Halhîn Gol. Jukov.

În 1940, Stalin își asigurase și controlul Mării Baltice, prin intrarea armatei roșii în Estonia, Lituania și Letonia. Prin asta îl tăia pe Hitler de nichelul finlandez și de minereul de fier suedez. Își asigurase și posibilitatea de a ieși rapid la Golful Botnic, după Războiul de iarnă, pe care nu l-au înțeles decât românii. Voroșilov.

Stalin își asigurase și Ploieștiul, după ce a ocupat Basarabia și putea să taie în 48 de ore livrările de petrol românesc pentru Germania.

Stalin își asigurase și culoarul Cernăuți - Lvov, prin ocuparea Bucovinei, prin care putea ajunge în Germania fără să mai traverseze Vistula și Oderul pe unde erau mai late. Același Jukov.

Numai că Hitler a atacat primul.

Dacă nu ar fi făcut-o … în triajul din Tiraspol, în iulie, ai noștri au găsit 10 vagoane cu hărțile României și încă 17 vagoane cu ghiduri de conversație ruso-române, format mic, de pus în buzunar, cu bun de tipar mai 1941, în timp ce Armata Roșie nu avea hărțile propriului teritoriu, pe care trebuiau să îl apere. Și normală degringolada din vara lui 41.

În mai și iunie 1941, Stalin și-a împins armata până la noua frontieră cu Reichul lui Hitler. În primii 20 de kilometri de la frontieră erau cam 2/3 din armata roșie. Tancurile, depozitele de muniție și carburanți, tunurile și unitățile rușilor erau la câțiva kilometri de tancurile, depozitele de muniție și carburanți, de tunurile și unitățile nemților.

Dacă nemții erau agresivi și voiau să atace, ce voiau rușii?

Din prima salvă, nemții au lovit tot ce se putea lovi. În primul rând, comandamentele. Rușii au pierdut mii de avioane pe care le țineau pe aerodromuri improvizate lângă frontieră. La Malnîv, în sectorul est Lvov, rușii aveau un regiment de Iliușinuri pe un aerodrom care era la 3 kilometri de frontieră. Un regiment de avioane de atac la sol. Erau 82 de avioane. Din prima salvă de artilerie, nemții au lovit cisternele cu carburanți. Din a doua, depozitul de bombe. Depozit e mult spus. Era, de fapt, o grămadă de bombe, stivuite sub cerul liber.

Cu toate astea, rușii au început să decoleze. 82 de Iliușinuri pe o singură pistă amenajată ... plecau cam unul pe minut. Decolaseră 24 – dar nu să lupte ci să fugă – nu aveau arme – când nemții au ajuns cu Panzer IV și le-au distrus, practic, cu șenilele. Doar doi piloți au reușit să se salveze. Ceilalți nu, pentru că aveau foarte puțin carburant și au aterizat pe câmp sau pe șosele și au fost prinși de nemți sau au pierdut timpul să se orienteze – nu aveau hărțile propriului teritoriu și au aterizat în spatele tancurilor lui Von Rundstedt, care înaintaseră în linie dreaptă cu viteză maximă.

A fost cel mai mare dezastru militar de până atunci.

Pe 22 iunie 1941, ora 3 dimineață, nemții au atacat URSS. Era duminică. La ora 12:00, pentru că Stalin nu a avut curajul, Molotov a ieșit la radio și a anunțat poporul sovietic că e război.  

Pe seară, au început să apară afișe: Rodina Mat’ zovet! ( Patria mamă te cheamă! ). Afișul e parte din istorie. Partea ciudată e că același afiș a apărut la Habarovsk, în Extremul orient, în dimineața zilei de 23 iunie ( Habarovsk e cu 7 ore mai devreme ). Adică afișul era gata făcut și distribuit dinainte de atacul nemților, semn că basmul cu nepregătirea lui Stalin pentru război a fost o cioacă ordinară. Două zile după aia, a apărut la radio cântecul Stavai strana agromnaia ( ridică-te, măreață țară ). Rezerviștii nu au așteptat chemările – oricum aveau consemn să se prezinte la unități iar recruții s-au dus singuri la centrele de recrutare deschise în Moscova încă din duminică aia.

Pe 24 iunie, nemții au găsit în Ucraina primele tancuri grele KV. Singurele tancuri grele din lume de atunci. Pe care le-au distrus ușor pentru că n-aveau nici muniție și nici motorină.

În 1941, bolșevicii pregăteau cea mai mare ofensivă văzută vreodată – împotriva Germaniei. 5 milioane de oameni cu 20.000 de tancuri și 34.000 de tunuri – ăsta era doar primul val. Armata roșie reformată, dotată și instruită timp de un an și jumătate. Pe 19 august 1939, în ziua când Stalin l-a chemat pe Ribbentrop la Moscova să semneze cu Molotov porcăria aia de tratat, mustăciosul a decis introducerea armatei obligatorii pentru cetățenii sovietici de până în 35 de ani care nu făcuseră armata – da, în URSS, până în 1939, armata nu a fost obligatorie. Și au luat la oaste milioane de oameni – pentru doi ani. Legea a fost aprobată în Congresul Unional pe 1 septembrie dar, ce chestie, pe 19 august au fost înființate sute de divizii care să-i primească pe cei care urmau să fie recrutați.

Întrebați mult timp după, bolșevicii care i-au supraviețuit lui Stalin au spus că au introdus serviciul militar obligatoriu pe doi ani la 1 septembrie 1939 pentru că atunci începuse războiul mondial. O minciună sfruntată – nimeni nu știa atunci că începuse războiul mondial. Era doar un război între Germania și Polonia. Care începuse de câteva ore. Singurul care știa că urma un război mondial era Stalin. Pentru că planificase invazia Europei de către Armata Roșie cel târziu în septembrie 1941. Atunci ar fi trebuit să lase la vatră 4 milioane de oameni. Deci, trebuia să atace în vară.

Dar nemții au atacat primii, devansându-I pe Stalin cu vreo două săptămâni. Evident, i-au prins pe ruși cu pantalonii jos. Unde erau tunurile, nu era muniția. Unde erau tancurile, nu era motorina. Unde erau ofițerii încă nu ajunseseră soldații.

Iar bolșevicii nu aveau nici hărțile propriului teritoriu. Așa că zeci de divizii s-au învârtit pe coclauri prin Bielorusia și Ucraina, până când au i-au ajuns nemții și i-au luat prizonieri.

În vara și toamna anului 1941, armata roșie a pierdut aproape 3 milioane de oameni. Peste 2 milioane au fost luați prizonieri.

Stalin însă nu a disperat. A aruncat în luptă eșaloanele trei și patru ale invaziei și i-a oprit pe nemți la Moscova. Frontul s-a stabilizat. Apoi,a început să atace în ianuarie, fără să fie pregătit. Și și-a luat-o. Nemții au blocat tot, iar după câteva luni au spart frontul și au trecut de Harkiv spre Stalingrad și nordul Caucazului. Au lichidat și armatele sovietice din Crimea. Nemții au blocat ofensiva lui Jukov de la Rjev, o căsăpeală îngrozitoare. Practic, în 1942, din cauza atacurilor nepregătite, rușii au pierdut și mai mulți oameni decât în 1941. Dar ăștia nu au mai fost luați prizonieri ci uciși în luptă.

În 1939, Stalin avea în armata roșie 1,5 milioane de oameni. Încă din 1932 încorporase între 50-60% din contingente. Acumulase milioane de tineri care nu făcuseră armata.

Iar în septembrie 1939 a început să-i cheme și pe cei care nu făcuseră armata.

În 1940, a mărit stagiul militar la 2 ani.

În iunie 1941, armata roșie avea 5.5 milioane de oameni. Din care jumătate erau în armata de 2 ani. Era obligat fie să îi lase la vatră în septembrie fie să declanșeze el însuși războiul cu Germania.

Dar nemții au atacat primii.

Stalin a pierdut milioane de soldați. I-a înlocuit rapid. Pe parcursul războiului, prin armata roșie au trecut 28 de milioane de oameni. Minim 11 milioane au murit.

În iunie 1941, nemții i-au dat pe bolșevici peste cap cu un atac în surprindere asupra armatei roșii, care la rândul ei, se pregătea de atac.

Până la Moscova, nemții și rușii s-au luptat în două etape distincte: atacul inițial, în care nemții au șters de pe fața pământului cam o jumătate din armata roșie, aflată în diverse stadii de pregătire pentru propriul atac, în primii 15-20 de kilometri de la frontieră și faza a doua, în care eșalonul de acoperire al armatei roșii s-a consumat în atacuri eroice dar sterile împotriva Wermachtului.

Divizii și corpuri de armată sovietice erau aruncate în operațiuni fără niciun fel de pregătire. În cel mai rău caz, nemții îi tocau liniștiți și apoi treceau mai departe. În general, nemții evitau lupta. Pur și simplu ocoleau diviziile bolșevice care rămâneau rapid nu doar fără obiectul muncii dar și fără combustibil și mâncare și se predau, lihniți, în șiruri nesfârșite.

Nemții depășeau diviziile armatei roșii, se îngropau în tranșee, comisarii dădeau ordinul de atac, nemții îi tocau și plecau mai departe.

Bolșevicii au dat înapoi până la Moscova atacând iar nemții au ajuns aproape de Kremlin apărându-se.

Permanent, bolșevicii s-au plâns că nemții i-au lovit mișelește, cu toate că aveau încheiat pactul Ribbentrop – Molotov, pe care îl știm cu toții. Dar înainte de asta, a fost un tratat economic. A fost condiția lui Stalin pentru încheierea acordului prin care rușii au permis Germaniei să declanșeze al doilea război mondial.

Drept pentru care, Hitler l-a împuternicit pe Ribbetrop să discute ”tot evantaiul de probleme”. Ambasadorul lui Hitler la Moscova, Schulenburg, a bătut drumul la Kremlin dar degeaba. Molotov i-a spus că un tratat de neagresiune da, putea fi semnat dar numai după semnarea unuia comercial.

Schulenburg a plecat la ambasadă dar a fost chemat înapoi după o oră. Molotov i-a spus că dacă tratatul comercial e semnat pe 20 august, cel de neagresiune poate fi semnat cel mai târziu pe 27 august.

Pe 19 august, tratatul a fost semnat la Berlin și pe 20 la Moscova.

În cuvinte puține și clare: rușii livrau Germaniei produse alimentare și materii prime de 180 milioane reichsmarks ( cam 10 miliarde de dolari astăzi ), și primeau tehnologie germană ( inclusiv nave de luptă ) în valoare de 120 de milioane de reichsmarks ( aproape 7 miliarde de dolari astăzi ). Înafară de asta, rușii mai primeau un credit de 200 milioane de reichmarks, tot pentru tehnologie, pe care urmau să îl plătească, tot cu materii prime, începând cu 1946.

Tratatul de neagresiune a fost semnat imediat după.

Două generații de bolșevici s-au zvârcolit că Hitler a atacat URSS fără declarație de război. De asta, generalul Rudenko ( procurorul sovietic de la Nürnberg ) a și cerut – și obținut condamnarea lui Ribbentrop la moarte. Deși avea multe alte păcate, multe alte păcate, mult mai grave, ministrul de externe al lui Hitler a fost spânzurat pentru că rușii au mințit – declarația de război a fost și emisă și transmisă.

Două ore după primele salve de tun, ambasadorul Schulenburg i-a dat lui Molotov declarația de război trimisă de Hitler:

” Având în vedere amenințarea intolerabilă care a apărut la granița estică germană ca urmare a acumulării masive și a pregătirii tuturor forțelor armate ale Armatei Roșii, guvernul german se consideră obligat să ia imediat contramăsuri militare.”

Asta a spus-o și Putin ( dar cu alte cuvinte ) în timp ce rachetele rusești loveau Kievul, în 22 februarie 2022.

Per total, războiul a costat URSS peste 25 de milioane de vieți.

Asta a produs o traumă perpetuă, pe care Putin o exploatează total.

Nici o țară care a pierdut peste 5% din populație într-un singur eveniment ( război, foamete, epidemie ) nu mai scapă de așa ceva. Rămâne pe vecie. Irlanda – the famine, evreii în holocaust, nemții în război, armenii în genocid, chinezii masacrați de japonezi în Nanking, indienii americani și multe, multe alte aberații. 

În 1941, Stalin avea în URSS 52 de milioane de bărbați cu vârsta între 16 și 59 de ani. În 1946 mai avea doar 41 de milioane.

În 1961, URSS avea 6 milioane de bărbați de 19 de ani. Rusia are acum cam 750.000.

În clip am suprapus imagini de arhivă cu atacul german din Bielorusia ( și eliberarea de soviete a balticilor ) peste ”Utomlennie solnțem”, o romanță sovietică din 1940 ( furată de la un polonez ). Originalul, ”To ostatnia niedziela” – Acea ultimă duminică, a căpătat un renume infam pentru că naziștii obligau muzicieni evrei închiși în lagărul de la Janowska să cânte piesa în timpul execuțiilor.

Exact ca acum, în 2025, 21 / 22 iunie 1941 a fost sâmbătă / duminică

Unul din semnele țicnelii lui Nikita Mihalkov a fost trilogia ”Utomlennie Solnțem”, care e un fel de capodoperă cinematografică care însă induce minciuna că marea epurare stalinistă a curățat armata roșie de militarii meseriași care ar fi putut să îl bată pe Hitler mult mai repede și cu mult mai puține pierderi.

În film, varianta sovietică a romanței e repetată obsesiv.