N O V A C E S T I I
Stefan Octavian Iosif
La orânda-mparateasca
De la marginea pieții,
Vezi lumina printre locuri
Până-n faptul dimineții ;
Venetici din lumea toată
Fac popas acolo sara...
Dairaua se mărită
Cu cimpoiul și ghitara...
Trei voinici ficiori de lele
Tăbărât-au pe-nserate ;
Dairaua cu cimpoiul
Și ghitara tac speriate...
Țarigradul mi s-ascunde
Îngrozit, iar împăratul
Dă poruncă să- ntărească
Straja peste tot palatul...
Forfotesc iscoade multe
Că să afle, să scornească :
Cine-s preaciudatii oaspeți
De la crâșma- mpărătească ?
Pasămite să-i întrebe
Nu cutează nici un crainic...
Gâfâind se-ntoarce-n goană
La palat trimisul tainic :
- Înălțate împărate !
La Agnita crâșmăreasa,
Trei străini descălicara
Și de-abia-i încape casa,
Ca-ntr-un fund dogit de clopot
Tuna-n gura lor cuvântul,
Și pe unde calcă dânșii
Se cutremură pământul !
După mese s- așezară
Câteșitrei și, largi in spete,
Între umeri fiecare
A cuprins câte-un părete.
Nouă buti de vin goliră,
Și-nca tot mai cer să beie,
Iar Agnita crâșmărița
N-are vin să le mai deie !
- Duce-va-ti pe loc de-i spuneți
Să le-aducă băutură
Și-i plătesc cu cât o face
Cu asupra de măsură.
Doar aceia-s chiar Novacii,
Căpitani vestiți in țară :
Oastea mea fără de număr
N-ar putea să-i scoat- afară !...
Literatură și artă română
25 mai 1901
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu