$$$

 

Într-o pădure liniștită, trăia o cioară care strângea tot ce strălucea: nasturi, cuie, cioburi, capace de sticlă. Le aduna în cuibul său, crezând că astfel devine cea mai bogată pasăre din pădure.

Într-o zi, a zărit în iarbă o oglindă spartă, cu rama de argint. S-a privit în ea și a văzut o pasăre zburlită, obosită, înconjurată de lucruri inutile. Dezamăgită, a întrebat oglinda:

– Cum se poate ca, având atâtea comori, să arăt atât de… săracă?

O veveriță, care o observase de pe o ramură, i-a răspuns râzând:

– Pentru că ai adunat lucruri care lucesc, dar nu valorează nimic. Ai uitat că frumusețea nu stă în ceea ce strângi, ci în ceea ce dăruiești.

Rușinată, cioara a început să împartă „comoara” ei celor care chiar aveau nevoie: păsărilor care-și reparau cuiburile, șoriceilor care-și făceau adăpost. Iar în scurt timp, pădurea întreagă o respecta — nu pentru ce avea, ci pentru ce devenise.

⸻

MORALA:

Nu tot ce lucește e valoare. Uneori, cel mai prețios lucru este cum te vezi în ochii celorlalți, nu ce aduni pentru tine.

Întrebare:

Ce alegi tu să strângi în viață: lucruri care atrag privirea sau fapte care câștigă respectul?