$$$

 Istoricul român al religiilor Ioan Petru Culianu şi-a găsit sfârşitul în 1991, la numai 41 de ani, asasinat în toaleta Universităţii Divinity School din Chicago. Era o zi de mai – 21 mai, când sunt sărbătoriţi, în tradiţia ortodoxă, sfinţii Constantin şi Elena. Asasinul nu a fost găsit, iar dacă au mai apărut, între timp, elemente noi în acest caz, ele nu au fost date publicităţii. In memoriam, vă propunem un fragment din volumul „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, 2017) de Raul Popescu:

„În notaţiile din „Jurnal inedit (2001-2002)”, Monica Lovinescu, printre altele, este deranjată de tentativele lui I.P. Culianu și Matei Călinescu de a lămuri trecutul legionar al lui Mircea Eliade. Trebuie spus că multe dintre textele lui Matei Călinescu pe tema Eliade-Culianu au fost găzduite de revista „22”, ceea ce i-a atras probabil Gabrielei Adameșteanu îndepărtarea din grupul de „favoriți” ai cuplului Virgil Ierunca-Monica Lovinescu (aceasta din urmă refuzând – cel puțin pentru un timp – să mai colaboreze cu texte la revista „22”). Prima însemnare despre cazul Eliade-Culianu poartă data de 7 aprilie 2001 și este una de dezaprobare categorică a atitudinii lui Matei Călinescu în legătură cu trecutul legionar al lui Eliade, trecut pe care, împreună cu I.P. Culianu, ar fi dorit să-l „exorcizeze” prin publicarea unui volum cu cele 10-12 texte considerate legionare, semnate de Mircea Eliade, texte care, de altfel, acum sunt cunoscute, fiind reluate pe diverse site-uri cu profil legionar. Proiectul, în cele din urmă, nu s-a realizat. În schimb, cei doi și-au atras antipatia multor scriitori din exil. Printre aceștia s-au aflat Virgil Ierunca și Monica Lovinescu. Feomenul este, până la un punct, de înțeles. Ceea ce lasă însă de dorit este vehemența cu care Mircea Eliade este apărat. Însuși Culianu a făcut asta, ceea ce nu l-a iluzionat că trecutul magistrului său ar fi fost unul impecabil. Faptul că Matei Călinescu scrie despre acest trecut și despre atitudinea lui Culianu, în fond, cel mai afectat de dezvăluirea trecutului legionar al maestrului său din tinerețe, este o atitudine firească. În schimb, Monica Lovinescu interpretează gestul lui Matei Călinescu în mod eronat, considerându-l o tentativă de a-l promova pe Culianu prin denigrarea („coborârea de pe soclu” a) lui Mircea Eliade.”