$$$

 DORINTA POETULUI

Alexandru MACEDONSKI

Nimic nu s-aude, adâncă tăcere,

Ci numai eu singur suspin in veghere

                    Și plâng nencetat !

Căci căutai in lume, prin a mea cântare,

S-aduc la durere, prin cânt, ușurare.

                   Nu fui ascultat !

Cântat-am la oameni să deștept iubire,

Și omul să caute verice suferite

                    El a liniști !

S-ajute de poate și d-are avere

Pe cela ce n-are și plange-n durere,

                    Dorind a muri.

S-ajute p-orfanul, ce tare suspină

Și care că floarea d-un vânt se înclină

                   N-avand ajutor !

Si care studiază, n-avand chiar vestminte

Și studiul urmează cu lacrimi ardinte

                    Cu plâns arzător !

Cantai eu in lume, să-nspir pietate,

Săracul ș-avutul egală dreptate

                    Să poată afla !

Vai ce neferice, deși aste toate

Spun fără-ncetare, dar, văd, nu se poate

                    Eu a le-inființa !

Voiesc mai mult încă, cei din nobilime

Egali ca să fie cu marea mulțime

                   Ce popol numim !

Când acum poporul vedem că studiază,

Să nu avem ură, când se luminează

                    Ca frați să-l iubim !...

Și nici el atuncea să nu ne urască,

Unirea-n tot locul doresc să domnească,

                     O ! De s-ar putea !

S-aduc fericire, prin a mea cântare

Să zdrobesc sclavia, să dau liberare

                   Anima-mi dorea !

Ah ! Vai însă, Doamne, n-au luat împlinire

Visul meu poetic, vis de fericire,

                    Vai, nu se-mplini !

Căci mulți din junime rușinos în lume

Pătează sărmanii prea mult al lor nume

                   Făr-a gândi !

Că patria mea scumpă fiind amenințată,

Vericare a ei ființă de ea e chemată

                    Spre a se lupta.

Dar vai, o, Potinte, a noastră junime

In loc ca să lupte va fi o mulțime

                    Ce o va trăda !

Eu cânt dar acuma, și scumpa mea liră

Când este pericol etern se inspiră

                    C-un cânt nencetat !

Prin care poporul, chemat să se lupte,

Zdrobi-va streinul, prin marea-i virtute

                    Va fi sfaramat !

S-atuncea, o, Doamne, va lua implinire

Visul meu poetic, vis de fericire

                    Cand va triumfa.

Poporul ! prin dansul afla-vom dreptate

Saracul s-avutul cu egalitate

                    Se vor judeca !