$$$

 Note de lectură!

Realităţi din temniţa de la Aiud!

Alesandru DUTU 

 • Dr. Ranga: ,,În fiecare zi mor oameni de foame... Slăbiciunea fiziologică în care au ajuns deţinuţii este înspăimântătoare; strigă în închisoare că mor de foame; ceea ce contribuie la demoralizarea şi agravarea stării mentale şi fizice a deţinuţilor".

♦ La 16 august 1947, dr. Ranga, medicul închisorii Aiud prezenta, într-un Raport adresat superiorilor, starea sanitară a deţinuţilor! 

,,Domnule doctor,

Am onoarea de a vă face un raport privind starea sanitară a deţinuţilor din această închisoare:

Hrana deţinuţilor se menţine continuu cu mult sub nivelul cantităţilor necesare unui om pentru a putea trăi, fiind insuficientă atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.

Alimentaţia cotidiană a deţinuţilor este compusă exclusiv din 200 grame de pâine, 5 grame de grăsime şi foarte puţine legume, ceea ce dă un total de 400 până la 500 de calorii pe zi, cantitate absolut insuficientă pentru menţinerea vieţii unui om, deoarece un om are nevoie pentru a trăi în condiţii normale de cel puţin 2 000 (două mii) de calorii, dacă duce o viaţă sedentară; pentru cei care muncesc, cantitatea de calorii necesare este în raport cu duritatea muncii efectuate. Proteinele animale şi vegetale lipsesc cu desăvârşire, ceea ce agravează cu atât mai mult starea sanitară a deţinuţilor.

Concecinţa acestei alimentaţii defectuoase, care se menţine de mai mult de un an – şi pe care de altfel am semnalat-o de nenumărate ori – este că deţinuţii se găsesc într-o stare de excesivă de debilitate fizică; starea de subnutriţie pe care au atins-o în acest moment este înspăimântătoare – aproape în fiecare zi mor 1 sau 2 deţinuţi de foame şi proporţia celor care suferă de subnutriţie şi de edemuri cauzate de foame depăşesc 75%.

În fiecare zi mor oameni de foame, în fiecare zi cad la pământ în timpul lucrului sau chiar în timpul plimbării, din cauza excesivei lor debilităţi, şi dacă situaţia se menţine, 75% vor muri de foame într-un interval de 1 la 2 luni. 

Numărul psihozelor de detenţie şi de alte tulburări mentale cauzate de foame este înfricoşător.

Iarna se apropie şi dacă situaţia alimentară actuală se prelungeşte, toţi deţinuţii sunt expuşi a muri de foame şi de slăbiciune fiziologică.

Pentru a preveni un dezastru şi mai mare – am onoarea de a vă ruga să binevoiţi a interveni de urgenţă la forurile superioare, pentru a obţine o creştere a alocaţiei sau acordarea unei raţii de 2 000 la 2 500 de calorii, conţinând în afară de pâine – carnea şi grăsimile necesare. Până se va întrebuinţa această creştere raţiei, vă rog cu insistenţă să binevoiţi a permite deţinuţilor (tuturor, fără distincţie de categorie) să fie hrăniţi de către familiile lor, aducându-li-se de către acestea alimente în natură, fie primind bani pentru a putea să-şi procure alimente de la cantină.

De două zile, hrana se compune exclusiv din supă de legume, pâine lipsind cu desăvârşire, ceea ce i-a adus pe deţinuţi într-o stare aproape animală. Slăbiciunea fiziologică în care au ajuns deţinuţii este înspăimântătoare; strigă în închisoare că mor de foame; ceea ce contribuie la demoralizarea şi agravarea stării mentale şi fizice a deţinuţilor. 

Nu mai pot să străbat închisoarea din cauza numărului mare al celor care cer fără încetare: pâine!, mâncare!!!

Numărul bolnavilor şi al deţinuţilor care au nevoie de asistenţă medicală este atât de mare, încât un singur medic pentru această închisoare nu ar mia putea să acopere necesităţile sanitare.

În consecinţă, vă rog cu insistenţă să angajaţi încă doi medici diurnişti, care să fie repartizaţi în diferite sacţii, deoarece în caz contrar asistenţa medicală va lipsi la rândul ei, eu singur neputând să acopăr toate necesităţile serviciului.

Am anoarea de a vă ruga de asemenea să binevoiţi a dispune să se repare baia închisorii, deţinuţii nefăcând baie de 2 (două) luni; iarna fiind aproape, nu vom mai avea posibilitatea de a-i deparazita, fiind din nou expuşi unei epidemii de tifos exantematic. 

Dacă nu se iau de urgenţă măsurile de ameliorare cerute prin acest raport, declar încă o dată că mă simt eliberat de orice responsabilitate, semnalatând la timp, ca organ sanitar, toate lacunele acestei închisori şi cerând la timp autorităţilor să ia măsuri pentru ameliorare.

Doctor Ranga

Nr. 256 din 16.VIII. 1947”.

♦ Pe larg: Dr. Andrei Şiperco, Auschwitz-ul de la Aiud, în ,,Magazin Istoric”, nr. 7/2003, p. 22.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii! Comentarii fără elogii sau denigrări!