$$$

 AYRTON SENNA

Brazilianul Ayrton Senna da Silva, considerat unul dintre cei mai talentați piloți din istoria Formulei 1, și-a pierdut viața pe 1 mai 1994. În acea zi tragică, pe Autodromo Internazionale Enzo e Dino Ferrari din orașul Imola, lângă munții Apenini din Italia, în cadrul cursei pentru Marele Premiu al statului San Marino, monopostul său a părăsit pista de rulare şi a lovit zidul de protecţie de beton la o viteză de circa 300 km pe oră. Deși a fost transportat cu elicopterul la spitalul din Bologna, medicii nu au avut decât să constatate decesul în jurul orei 18:40, ora locală.

O copilărie lipsită de griji

La fel ca multe alte oraşe din Brazilia, Sao Paulo a fost fondat în 1554 de preoţi misionari sosiţi din Portugalia şi alte ţări europene şi a devenit gazdă numeroşilor exploratori veniţi să prospecteze interiorul ţării. După perioade dominate de frenezia pentru aur, zahăr şi cafea, Sao Paulo şi-a câştigat indepedenţa de Portugalia în 1822, moment din care oraşul a început să se dezvolte progresiv.

Începând din 1956, oraşul a cunoscut o puternică dezvoltare industrială datorită politicii lui Juscelino Kubitschek de Oliveira, unul dintre cei mai apreciaţi preşedinţi din istoria Braziliei. Strategia acestuia a generat o nouă pătură socială în Sao Paulo, formată în special din oameni de afaceri. Printre aceştia se număra şi Milton da Silva, proprietar a numeroase terenuri, dar şi a unei fabrici în oraş.

Statutul social i-a permis lui Milton da Silva să aibă parte de o viaţă semnificativ mai bună decât cea a celor mai mulţi locuitori din Sao Paulo. Este şi motivul pentru care al doilea copil al său, Ayrton, s-a născut la maternitatea Pro-Matre din Santano, un cartier select din partea de nord a oraşului în care în prezent există nu mai puţin de cinci universităţi. Era 21 martie 1960.

Împreună cu tatăl său Milton, dar şi cu mama sa Neide Senna da Silva căreia i-a purtat numele şi cu sora sa Viviane, Ayrton şi-a petrecut primii ani de viaţă în casa bunicului său din partea mamei, Joao Senna. Locuinţa acestuia era amplasată la intersecţia străzilor Aviador Guilherme şi Gil Santos Dumont, la numai 100 de metri de Campo de Marte, o zonă în care familia da Silva opera un parc aeronautic şi primul aeroport al oraşului, construit încă din 1922. Mai târziu, avea să împartă camera cu fratele său mai mic, Leonardo.

La vârsta de trei ani, părinții au descoperit că fiul lor are probleme locomotorii. L-a dus la spital pentru a-i efectua o electroencefalogramă (EEG), însă toate analizele au indicat faptul că este perfect sănătos. Astfel că părinţii lui au decis să-l poreclească Beco, cuvânt care în limba portugheză înseamnă alee, drum sau cale.

Paşii care l-au dus spre circuitele de curse

Ayrton Senna a urcat pentru prima oară într-un kart la vârsta de patru ani, iar la vârsta de şapte ani a învăţat pentru prima oară să conducă un Jeep în jurul fermei familiei sale, reuşind să schimbe vitezele fără a mai utiliza ambreiajul.

Întrucât şcoala şi circuitul de curse de la Interlagos erau amplasate în cealaltă parte a oraşului Sao Paulo, familia Senna da Silva a angajat un şofer care să-l transporte pe Ayrton, însă de cele mai multe ori cel care se afla la volan era chiar puştiul, care voia să ajungă mai repede la destinaţie.

O perioadă, Ayrton a urmat în paralel cursurile de la şcoală şi cele de karting. A studiat la liceul Rio Branco, pe care l-a absolvit în 1977, la vârsta de 17 ani, cu gradul 5 în fizică, iar ulterior s-a înscris pentru trei luni la un liceu unde studia administrarea afacerilor. S-a retras însă după numai trei luni, întrucât cursele ocupau deja primul loc în viaţa sa: talentul şi performanţele îl impulsionau să viseze la circuitele din Europa.

Abonat la pole-position

În primul an ca pilot de Formula 1, Senna a concurat pentru echipa necompetitivă Toleman, cu o maşină slabă. Aşadar, primele curse ale lui Senna cu Toleman au fost lipsite de evenimente, dar la Monaco, pilotul a devenit un star. Era anul 1984.

Calificat pe poziţia a 13-a, Senna avea puţine şanse de a câştiga pe pista strâmtă şi tehnică de la Monaco, mai ales după ce primele picături de ploaie au lovit asfaltul. Dar în această cursă, Senna a demonstrat abilităţile lui supraumane de a controla maşina, depăşind alte maşini în condiţii imposibile şi câştigând chiar şi trei secunde pe tur în cursă cu liderul Alain Prost, pe atunci numărul 2 în clasamentul general Formula 1.

Atunci când Senna se pregătea să preia conducerea, oficialii au decis să anuleze cursa – oficial din motive de siguranţă, dar probabil ei nu au vrut ca Prost să piardă. Senna a obţinut totuşi un loc pe podium, doar primul din cele 81 din cariera sa.

Senna versus Prost a rămas una dintre cele mai mari rivalităţi din F1, dacă nu din toate sporturile. Senna şi Prost au fost coechipieri la McLaren în 1988 şi 1989, şi au dominat Formula 1 în timpul mandatului lor în echipă. În timpul sezonului din 1989, ambii piloţi s-au luptat pentru a câştiga campionatul. Bătălia a fost strânsă, iar tensiunea era la cote maxime între cei doi piloţi.

Prima victorie acasă

Deşi Senna a obţinut multe succese în Formula 1, abia după câţiva ani el va câştiga o cursă în Brazilia, ţara sa de origine. Deși Ayrton Senna era deja un erou acasă pentru acţiunile sale în calitate de ambasador cultural, o victorie în Brazilia era un vis atât pentru om cât şi pentru naţiune. Visul a devenit realitate la Grand Prix-ul din 1991.

Cursa trebuia să fie o victorie uşoară pentru Senna. A început din pole-position şi a condus în majoritatea timpului. Cu şapte ture înainte de final, a început să plouă, însă Senna controla foarte bine maşina pe ploaie, aşa că din nou, nu ar fi trebuit să aibă probleme să câştige. Dar, maşina lui McLaren s-a stricat. Sistemul de transmisie al maşinii a rămas blocat în treapta a şasea, ceea ce pentru majoritatea înseamnă că maşina nu mai poate fi controlată.

Hotărât să nu piardă, Senna s-a forţat dincolo de limitele sale fizice pentru a menţine maşina pe pistă până la sfârşitul cursei. El a reuşit să conducă cursa de la început până la sfârşit, dar corpul său a fost atât solicitat astfel încât la final el nu se putea mişca şi nici nu suporta să fie măcar atins. Pilotul şi-a folosit însă ultimele puteri pentru a ajunge pe podium şi pentru a ridica trofeul în faţa Braziliei.

Ultimele zile din viața lui Ayrton Senna

Joi, 28 aprilie 1994. În soarele dimineții, silueta unui alergător se profila pe dunele de nisip și pe covorul de iarbă al terenului de golf de pe domeniul Quinta do Lago, situat la 15 kilometri de aeroportul din Faro, un orășel portughez port la Oceanul Atlantic. Bărbatul care își făcea tura de jogging era cel mai cunoscut rezident al domeniului exclusivist cu o suprafață de 800 de hectare. După retragerea francezului Alain Prost, Ayrton Senna rămăsese cel mai titrat pilot din Formula 1. Avea trei titluri mondiale, toate cu McLaren Honda, însă ultimul fusese obținut cu aproape trei ani în urmă, în 1991. De atunci, brazilianul în vârstă de 34 de ani asistase frustrat la dominația Williams Renault, echipă care pusese la punct o mașină plină de sisteme electronice și cu care rivalii săi, Mansell și Prost, câștigaseră titlul în 1992 și 1993.

La finele lui 1993, Senna a semnat cu Williams un contract în valoare de 20 de milioane de dolari pe an, însă înainte de startul sezonului folosirea sistemelor electronice (suspensiile active, ABS, controlul tracțiunii) a fost interzisă, astfel că mașina invincibilă din ultimele sezoane a devenit instabilă. În timp ce alerga kilometru după kilometru prin briza Atlanticului, Senna rememora primele curse din acel an. În martie, pe pista de la Interlagos, în Brazilia sa natală, pilotul de la Williams abandonase în turul 56 în timp ce-l urmărea pe tânărul Michael Schumacher de la Benetton.

La mijlocul lui aprilie, în Japonia, la Aida, Senna plecase din nou din pole-position, însă a fost lovit de Hakkinen imediat după start și a trebuit din nou să abandoneze.

Marele favorit la titlu în 1994 se pregătea de a treia cursă, programată peste 3 zile, la Imola, dintr-o postură neplăcută. Deși presa anticipase 10 sau 11 victorii în acel sezon, Senna nu avea niciun punct din două curse, în timp ce germanul Schumacher câștigase de două ori. Pe 17 aprilie, la Aida, Senna rămăsese cocoțat pe un zid de beton, la marginea pistei, și l-a urmărit câteva ture pe Schumacher, ascultându-i zgomotul de la motor. Era convins că Benetton folosea încă sistemele electronice interzise.

Pe 1 mai 1994, Federația Internațională de Automobilism (FIA) a cerut echipelor să ofere codurile-sursă pentru programele de calculator folosite pe monoposturi. Benetton a refuzat inițial, apoi, la jumătatea lui iulie, a cedat la presiunea FIA. Oficialii au descoperit un program, ascuns de pe desktop, care permitea controlul demarajului de pe loc. Practic, la start, Schumacher trebuia doar să apese pedala de accelerație, iar programul „launch control” avea grijă de ambreiaj, schimbătorul de viteze și viteză, conform unui model prestabilit. Conducerea Benetton a susținut că programul rămăsese în calculator din sezonul trecut, o explicație pe care, după lungi negocieri, FIA a acceptat-o.

Grijile din sezonul de Formula 1 nu erau singurele care îl măcinau pe Ayrton Senna. În urmă cu o săptămână, fratele său, Leonardo, venise din Brazilia să stea câteva zile la Quinta do Lago, trimis de părinți într-o misiune delicată. Familia Senna nu o agrea pe iubita fiului lor, Adriane Galisteu, un model în vârstă de 21 de ani cu care Ayrton avea o relație de mai bine de un an.

Leonardo voia să-i explice fratelui său că Adriane nu este femeia potrivită pentru el. Familia Senna avea îndoieli în privința fidelității partenerei cu 13 ani mai tânără decât pilotul care deținea o avere estimată la 400 de milioane de dolari. În ultimele zile, Ayrton și Leonardo avuseseră mai multe discuții aprinse pe această temă, însă pilotul nu accepta părerea familiei.

Adriane se afla în Brazilia pentru un curs de o lună de limba engleză și urma să se întoarcă la Quinta do Lago sâmbătă, 30 aprilie, când Senna era la Imola, pentru calificări. Cei doi se văzuseră ultima oară pe 3 aprilie, în Brazilia. „Acea zi a fost una specială, dar nu aveam cum să știu atunci asta. Înainte să plece spre Japonia, am avut o după-amiază lungă de dragoste. Am ajuns la aeroport mai devreme și am rămas în mașină. Am vorbit, ne-am sărutat. Mi-a spus: „Sunt cu ochii pe tine, copilo”. Și-a luat rămas bun și ne-am sărutat îndelung. Cu câteva zile înainte îmi spusese: „Într-o zi mă voi însura cu tine și tot într-o zi o să pilotez pentru Ferrari. O să-mi închei cariera acolo și o să trăim împreună până la sfârșitul zilelor mele”, a rememorat Adriane Galisteu, în cartea „The Life of Senna”, scrisă de Tom Rubython, ultimele momente petrecute alături de iubitul ei celebru. Revederea celor doi după luna petrecută la distanță era programată după Marele Premiu din San Marino, în seara de 1 mai, când Senna trebuia să se întoarcă la Faro cu avionul său privat, un jet HS125 nou nouț, cumpărat cu 7,9 milioane de dolari.

După tura de jogging, Senna și-a făcut bagajul pentru următoarele trei nopți pe care avea să le petreacă la un hotel din San Pietro, în apropiere de Bologna, locul tradițional de cazare înaintea Marelui Premiu din San Marino. Fratele său, Leonardo, avea să-l însoțească, apoi duminică se întorcea în Brazilia cu un răspuns pentru părinții săi, Milton și Neyde. Renunță sau nu Ayrton la relația cu Adriane? „Simțeam că, întâlnind-o pe Adriane, Ayrton era un norocos. Își găsise jumătatea, se maturizase foarte mult”, a povestit Emerson Fittipaldi, dublu campion mondial în Formula 1, în 1972 și 1974 și un apropiat al compatriotului său Senna.

După un mic dejun ușor, cei doi frați Senna au fost conduși la aeroport de Juraci, portugheza angajată de campionul mondial pentru a găti și a face curățenie în vila de la Quinta do Lago. Căpitanul Owen O‘Mahoney îi aștepta în avion pregătit pentru decolarea spre Munchen unde Ayrton avea programată o întâlnire matinală cu directorii de la Audi AG. Firma sa, Senna Import, devenise primul importator în Brazilia al mărcii germane de automobile. La doar câteva ore după aterizare, jetul decola din nou spre aeroportul Forli, de lângă Bologna, de unde Ayrton a zburat apoi cu un elicopter spre Padova. Rolul de om de afaceri, în pielea căruia intrase serios în ultimele luni, îl cerea pentru a semna contractul cu producătorul de biciclete Carraro care urma să producă un model numit „Senna”. Imediat după semnarea actelor, la 16:30, Senna și patronul firmei, Giovanni Carraro, au descins la hotelul Sheraton Padova, aflat pe autostrada Milan – Veneția, pentru o conferință de presă. Inevitabil, întrebările au migrat de la biciclete la Formula 1 și la startul dezastruos de sezon. „Pentru mine, Campionatul Mondial începe la Imola, cu două curse întârziere”, a declarat brazilianul care a fost provocat să vorbească despre bănuielile legate de sistemele interzise folosite de Benetton pe mașina lui Schumacher: „Nu pot spune prea multe. E greu să vorbești despre lucruri pe care nu le poți dovedi”.

O oră mai tîrziu, Senna părăsea fabrica Carraro și zbura spre Imola. Brazilianul voia să discute cu inginerii de la Williams pentru a afla rezultatele ultimelor teste aerodinamice făcute cu o săptămînă în urmă în Franța. Mașina suferise modificări (roțile din față mutate spre spate, aripa față ridicată), iar echilibrul aerodinamic se îmbunătățise. „Schimbam mereu setările mașinii în încercarea de a găsi combinația perfectă, dar era greu să ne obișnuim cu o mașină care se schimba constant”, și-a amintit Damon Hill, colegul lui Senna de la Williams, contextul acelui weekend. La boxe, pe pagina ultimului număr din revista Autosport, o poză cu Senna gânditor susținea titlul: „Senna, poate face față presiunii?”. După discuția cu mecanicul David Brown, brazilianul a urcat din nou în elicopter pentru un zbor scurt pînă la Castello, un hotel tipic italian în Castel San Pietro, la 10 kilometri de Imola. Patronul hotelului, Valentino Tosoni, îl știa pe Senna din 1988, de când pilotul pe atunci la McLaren se cazase acolo pentru prima dată. În fiecare an, Senna ocupa aceeași cameră micuță cu numărul 200, aflată fix sub apartmentul lui Ron Dennis, fostul său șef de la McLaren, și fix deasupra celui ocupat de Frank Williams, șeful său actual de la Williams Renault.

Tosoni cunoaștea foarte bine tabieturile clientului său faimos, drept pentru care comanda mereu o provizie suplimentară de profiterol, desertul favorit al acestuia. După un scurt masaj făcut de fizioterapeutul său personal, austriacul Josef Leberer, Senna a coborât la cină alături de cercul de prieteni format din fratele său Leonardo, impresarul Julian Jakobi, jurnalistul Galvao Bueno de la GloboTV, directorul companiei Senna Import, Ubirajara Guimaraes, și Leberer. La 10 seara, Senna era înapoi în cameră și vorbea la telefon cu iubita sa care se pregătea să zboare a doua zi spre Portugalia.

Accidentul lui Barichello

Vineri 29 aprilie 1994. La 8:30 dimineața, Senna a luat elicopterul spre circuitul de la Imola pentru antrenamente și calificări. În primele două curse, mașinile Williams fuseseră mai lente decât cele de la Benetton, în ciuda motorului mai puternic. La 9:30, Ayrton s-a suit în monopost și a scos un prim tur rapid de 1:21.598 minute, cu o secundă mai bun decât cel al colegului Damon Hill. „Avea rezerve nebănuite de abilitate și putea depăși handicapul generat de deficiențele din șasiul unei mașini, a recunoscut britanicul care era mulțumit în acea dimineață de modul în care se comporta monopostul. Senna nu era satisfăcut și a petrecut zeci de minute în discuții cu mecanicul Brown.

La ora 13:00, a început prima ședință de calificări, iar Senna a scos rapid cel mai bun timp. La 13:15 însă, compatriotul și, în același timp, protejatul său de la Jordan, Rubens Barrichello, a părăsit pista la peste 200 de kilometri pe oră și a lovit bariera din cauciuri în șicana Variante Bassa.

Rubens Barrichello, a părăsit pista

Mașina s-a răsturnat și a rămas cu roțile în sus, iar Barrichello și-a pierdut cunoștința. Violența impactului i-a făcut pe toți cei care au asistat la accident să aibă frisoane. „La un moment dat, am avut senzația că mașina va decola și va ateriza în tribune. Când comisarii de cursă au întors monopostul, capul lui Rubens, care era în stare de inconștiență, s-a zdruncinat teribil. Am fost șocat. Putea să sufere o accidentare gravă la coloană”, a povestit Hill. La aflarea veștii, Senna a fugit spre centrul medical. Ușa era blocată, dar a sărit gardul prin spate. Când Barrichello și-a revenit după cîteva minute, l-a văzut pe prietenul său aplecat peste el: „Prima față pe care am văzut-o a fost a lui Ayrton. Avea lacrimi în ochi, nu-l mai văzusem niciodată în starea aia. Am avut senzația că a interpretat accidentul meu ca și cum îl suferise el”, a povestit cel care avea să câștige 11 curse de Formula 1 între 2000 și 2009. „Stai liniștit. O să fie bine”, i-a spus Senna.

Barrichello a scăpat cu nasul spart și cu lovituri la coaste. Întors la boxe, Senna a ieșit imediat pe pistă și a stabilit cel mai rapid timp al calificărilor, 1:21.548 minute. Cu acest timp, urma să ia startul duminică, 1 mai, din pole-position. Era a opta oară în cei 10 ani petrecuți de Senna în Formula 1 când lua startul la Imola din prima poziție pe grilă.

În urmă cu câțiva ani, în 1990, după ce l-a văzut pe prietenul său, Martin Donnelly, zăcând inert pe pistă după un accident oribil, Senna s-a urcat imediat în mașină și a stabilit cel mai bun timp din calificările pentru Marele Premiu al Spaniei. „Acel moment a fost o reafirmare clară a curajului și a talentului lui Ayrton”, au spus jurnaliștii prezenți la Jerez.

La finalul sesiunii, pilotul Williams s-a îndreptat spre rulotele echipei sale pentru întâlnirea cu jurnaliștii. Senna nu vorbea cu mass media decât vinerea. A salutat ziariștii, însă le-a cerut răgaz o oră. Trebuia să discute impresiile ședinței de calificări cu David Brown. Ca de obicei, Senna a scris două coli A4 cu lucrurile care, considera el, trebuiau îmbunătățite la mașină. În Formula 1, brazilianul era renumit pentru atenția pentru detalii și pentru feedback-ul incredibil pe care îl oferea mecanicilor. Peste fix o oră, cel mai titrat pilot din Formula 1 s-a pus la dispoziția presei. Mark Fogarty, redactor la nou apăruta revistă Carweek și, în același timp, fotograf în interiorul boxelor Williams, a povestit impresiile sale: „De obicei, când dădea interviuri, Senna acorda ziariștilor toată atenția. Acum, pur și simplu nu era concentrat. Răspunsurile sale erau ezitante, arăta ca și cum este epuizat mental”.

Senna a fost protagonistul unui dialog care a produs rumoare, petrecut în timpul interviului acordat celebrului comentator Murray Walker de la BBC. Cei doi nu erau cei mai buni prieteni din Formula 1. Povestește producătorul BBC, Mark Wilkin: „Murray se hotărâse să pronunțe prenumele lui Senna Errrton. Era greu de pronunțat și Murray și-a dat seama că va avea dificultăți așa că a început să oscileze între Errrton , Airtun și Dumnezeu mai știe cum îi spunea. La Imola, Senna i-a spus: „Văd că te-ai întors la Airton”. Murray s-a albit la față, nu se aștepta ca Senna să știe asta. Gândul că brazilianul urmărea cursele îl înfricoșa. Senna i-a spus: „Nu-ți face griji, primesc o copie cu înregistrarea fiecărei curse”. La finalul interviului, Senna i-a făcut cadou lui Murray o șapcă albastră pe care a semnat-o și a datat-o „1994”. La finele anilor 2000, suvenirul a fost vândut la o licitație cu suma de 6.000 de lire sterline.

Când un reporter de la RTL l-a întrebat despre Barrichello, Senna a început răspunsul de trei ori, dar de fiecare dată a pierdut firul gândurilor. Apoi a schimbat subiectul și le-a spus jurnaliștilor că Imola este un circuit periculos și că unele locuri de pe pistă „nu sunt în regulă din punct de vedere al siguranței”. Întrebat de ce piloții nu au făc