$$$

 ARMAND CĂLINESCU

La 7 martie 1939 in România începe guvernarea Armand Călinescu. Se va termina tragic la 21 septembrie 1939, când primul ministru este asasinat de legionari în mijlocul Bucureștiului ca act de răzbunare. Se continua astfel seria incepută cu Barbu Catargiu (1862) și continuată cu I. Gh. Duca (1933) și ei primminiștri asasinați.

In acea vară toată lumea se pregătea de război. La 23 august 1939, la Moscova, miniștrii de externe, german și sovietic, Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Molotov, sub ochii aprobatori ai lui Stalin, semnează un act prin care cele două state stabilesc să-și își împartă între ele Europa de Est. La 1 septembrie, Polonia este atacată de Germania. Al doilea război mondial a început. Marea Britanie şi Franţa se hotărăsc în fine să riposteze. La 3 septembrie declară război Germaniei. La 17 septembrie URSS invadează Polonia de la Est. Blindatele germane mărșăluiesc la Varsovia. Deși la 6 septembrie, România s-a declarat neutră, guvernul este de acord să primească refugiații polonezi. Veștile din Polonia nu sunt singurul semn al dezastrului…La 21 septembrie primul ministru Armand Călinescu este ucis de un grup de legionari. Avea 42 de ani.

O personalitate eminentă

Armand Călinescu s-a născut la Piteşti în 22 mai 1893, în casa medicului veterinar militar Mihai Călinescu. Mama sa, Ecaterina, era fiica unui fost primar din Curtea de Argeş şi viitorul premier şi-a petrecut multe vacanţe în casa bunicilor de lângă Biserica Bătuşari, pe actuala stradă Tudor Vladimirescu. Jurist şi economist, a făcut carieră în rândurile ţărăniştilor până în februarie 1938, când Carol al II-lea a desfiinţat partidele politice impunând Frontul Renaşterii Naţionale. Cariera sa a fost exemplară: 1926 – deputat de Argeş; 11.11.1928 – prefect de Argeş; 1938 – secretar de stat în Ministerul de Interne, moment în care intră în conflict cu legionarii, care-l vor privi ca un complice al regelui la asasinarea lui C.Z. Codreanu; 1939 – ministru interimar la Educaţia Naţională, ministru de interne după care a fost numit premier.

Asasinatul

Grupul de legionari refugiat la Berlin, condus de Horia Sima, a hotărât asasinarea primului ministru. Mai executaseră un primministru, pe liberalul I Gh Duca în gara Sinaia la sfârșitul lunii decembrie 1933. De data asta cel vizat este Armand Călinescu, considerat vinovat de represiunea antilegionară ordonată de regele Carol, și mai ales de asasinarea mai multor legionari în noiembrie 38, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, la Tâncăbești. In 1938. Armand Călinescu era la acea dată ministru de Interne, între timp ajunsese șeful guvernului.

La ordinul lui Horia Sima, se constituie la Berlin un grup cu misiunea de a-l asasina. Atentatul este executat la 21 septembrie 1939, la ora 14:00, la intersecția bulevardelor Eroilor cu Eroii Sanitari. Azi o placă amintește asasinatul. Grupul de legionari a tăiat calea luxosului automobil Cadillac și asasinii au deschis focul. De neînțeles, Armand Calinescu (într-o vreme de război în Europa și când viața sa era în pericol – fusese amenințat ) circula cu un singur agent și acesta înarmat sumar, cu un pistol. Din echipa morții au facut parte legionarii Cezar Popescu, Dumitru Dumitescu, Traian Popescu, Ion Moldoveanu, Ion Ionescu și Ion Vasiliu. Agentul care îl păzea (Radu Androne) a fost împușcat și a murit pe loc. Șoferul a reușit să fugă. Atentatorii au deschis ușile mașinii și au tras asupra primului ministru. A fost nimerit de 20 de gloanțe. Peste câteva minute, legionarii au pătruns în sediul Radio, au întrerupt transmisia și Traian Popescu a anunțat la microfon că „primul ministru Armand Călinescu a fost omorât“. Au fost toți arestați chiar în sediul clădirii Radio și duși la Prefectura Poliției Capitalei.

La aflarea veştii asasinării, Regele Carol al II-lea notează : „ După 6 ani nu m-am aşteptat că trebuie să însemnez o pagină de sânge în istoria politică a ţării. La ora 14, Călinescu a fost mişeleşte asasinat de o bandă de gardişti. (…) Adevărul l-am aflat prin Urdăreanu, care, mergând în oraş, l-a găsit pe Armand căzut jos, cu picioarele încă în maşină. (…) E ceva îngrozitor că după toate măsurile luate în ultimul timp, să se poată întâmpla asa ceva. E aşa de neromânesc această faptă, încât se vede clar că este vădită inspiraţie străină. Sunt tipice metode teroriste slave.”

Dinte pentru dinte

In seara aceleiași zile generalul Gheorghe Argeșanu a fost numit primministru cu misiunea de a pacifica situația și de a aduce calmul. Recte, de a pedepsi exemplar pe cei responsabili. Liderii legionarilor din fiecere județ au fost arestati și executați, apoi expuși în piața publică. Echipa morții care îl asasinase pe primul ministru Călinescu a fost dusă la locul atentatului și toți membrii ei au fost executați. Nu a existat niciun proces. Cadavrele au fost lăsate pe loc pentru a fi văzute de populația Bucureștiului, vreme de mai multe zile.

Legionarii deținuți la închisoarea Râmnicu Sărat au fost de asemenea executați, printre ei Mihail Polihroniade, Alexandru Cantacuzino, Alexandru Tell, Gheorghe Clime, Alexandru Totu, etc. toți în conducerea mișcării legionare. Generalul Gheorghe Argeșanu va fi la rândul lui asasinat la închisoarea Jilava la 26 noiembrie 1940 de un comando legionar, alături de Mihail Moruzov, Gabriel Marinescu etc. ca răzbunare.

Funerarii naționale

Armand Călinescu a fost înmormîntat la Curtea de Argeș, conform voinței sale testamentare, unde a fost dus într-un car tras de șase boi, după ce sicriul a fost coborât din tren. Până atunci corpul neinsuflețit a fost expus la Atheneu. O impresionantă ceremonie de adio a avut loc. Populația Bucureștiului, vădit impresionată de tragedie, a venit în număr mare să îl vadă pentru ultima dată. Patriarhul Nicodim a ținut slujba în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său Mihai. Seara târziu, spre miezul nopții, sicriul a fost dus de un cortegiu funerar la Gara de Nord, de unde trenul a plecat spre Curtea de Argeș. In fiecare gară, oficialități, oameni simpli, au salutat pentru ultima dată pe cel care fusese Armand Călinescu.

Testamentul lui Armand Călinescu

Conştient de pericolul în care se afla, dar şi ca urmare a numeroaselor note din partea Serviciilor de Informaţii, Armand Călinescu lasă un testament pe care l-a scris la 21 iulie 1938, cu un an şi două luni înainte de a-şi gasi tragicul sfârşit.

În caz de moarte a mea, casele din str. Dr. Clunet 12 Bucureşti, vor fi imediat vândute, trecându-se asupra cumpărătorului datoria de la Institutul de credit hipotecar. Suma ce se va prisosi din preţ va reveni iubitei mele soţii, Adela, care o va întrebuinţa fie spre a-şi cumpăra un apartament mai mic, fie spre a achita datoria ce grevează moşia Ciupa.

Moşia Ciomăgeşti, lotul din Poiani, mobile, tablourile şi biblioteca din Bucureşti, rente de stat (1.430.000 lei) ce se va găsi în casă, rămân fiului meu. Folosinţa acestor bunuri, însă, va aparţine, pe cât timp va trăi, soţiei mele Adela.

Rog pe iubitul meu fiu, Barbu, să fie cuminte, să o respecte pe mama lui şi să se gândească la numele pe care i-l las şi pe care şi eu l-am cinstit precum l-am moştenit dela tatăl meu. Îl sfătuiesc să îmbrăţişeze cariera militară sau magistratura. Să slujească Ţara şi Tronul cu credinţă şi devotament aşa cum am făcut-o eu.

Doresc să fiu înmormântat la Curtea de Argeş alături de părinţii mei. Voi fi purtat de un car îmbrăcat în verdeaţă şi tras de şase boi. După car să meargă delegaţii satelor din jud. Argeş pentru cari am luptat în viaţă cu drag !

21 Iulie 1938, Bucureşti.

AR. M. CĂLINESCU

surse: 

stelian-tanase.ro