@@@

 O H R I D 

IERUSALIMUL BALCANILOR 

Dan Ioan POPP

.....probabil și pentru românii din secolele X-XVII*

Ohrid (azi aparținând Macedoniei de Nord) a fost un oraș încă din epoca regelui Filip al II-lea al Macedoniei. În timpul cuceririlor romane, spre sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al II-lea î.Hr., Lychnidus este menționat ca oraș în apropierea sau în interiorul Dasaretiei. Slavii de Sud au început să sosească în zonă în secolul al VI-lea d.Hr. La începutul secolului al VII-lea, a fost colonizat de un trib slav cunoscut sub numele de Berziti. Bulgarii au cucerit orașul în jurul anului 840. Numele Ohrid a apărut pentru prima dată în 879. Școala literară Ohrid înființată în 886 de Clement de Ohrid a devenit unul dintre cele două centre culturale majore ale Primului Imperiu Bulgar. Între 990 și 1015, Ohrid a fost capitala și fortăreața Imperiului Bulgar. Din 990 până în 1018, Ohrid a fost și sediul Patriarhiei Bulgare. După recucerirea bizantină a orașului în 1018 de împăratul Vasile al II-lea, Patriarhia Bulgară a fost retrogradată la Arhiepiscopie de Ohrid și pusă sub autoritatea Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului. Clerul superior de după 1018 a fost aproape invariabil grec, inclusiv în perioada dominației otomane, până la desființarea arhiepiscopiei în 1767. La începutul secolului al XVI-lea Arhiepiscopia a atins apogeul subordonând Sofia, Vidin, Valahia și Moldova, parte din fosta Patriarhie sârbă medievală de la Peć, (inclusiv mănăstirea patriarhală Peć) și chiar din districtele ortodoxe din Italia (Apulia, Calabria și Sicilia), Veneția și Dalmația.

 Ca oraș episcopal, Ohrid a fost un centru cultural de mare importanță pentru Balcani. Aproape toate bisericile care au supraviețuit au fost construite de bizantini și de bulgari, restul dintre ele datează din perioada scurtă a stăpânirii sârbe din timpul Evului Mediu târziu.

 Bohemond, conducând o armata normandă din sudul Italiei, a luat orașul în 1083. Bizantinii l-au recâștigat în 1085. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea orașul și-a schimbat conducerea de la despotatul Epirului, Imperiul Bulgar, Imperiul Bizantin și Imperiul Sârb, chiar cu conducători albanezi. La mijlocul secolului al XIII-lea, Ohrid a fost unul dintre orașele conduse de Pal Gropa, un membru al familiei nobile albaneze Gropa. Într-un text al împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzenos se menționează albanezii nomazi prezenți în vecinătatea Ohridei în jurul anului 1328. În 1334, orașul a fost capturat de Ștefan Uroš IV Dušan și încorporat în Imperiul Sârb. După moartea lui Dušan, orașul a intrat sub controlul lui Andrei Gropa ; după moartea sa Prințul Marko l-a încorporat în Regatul Prilep. La începutul anilor 1370, Marko a pierdut Ohrid în fața lui Pal II Gropa, un alt membru al familiei Gropa și a încercat fără succes să îl recucerească în 1375 cu sorijin otoman.

 În 1395, otomanii sub Bayezid I au capturat orașul care a devenit sediul noului înființat Sanjak din Ohrid. La ceva timp după ce Skanderbeg a eliberat Krujë pentru a-și începe rebeliunea, trupele sale - în coordonare cu Gjergj Arianiti și Zahari Gropa (din aceeași familie nobiliară albaneză Gropa ) - au eliberat Ohrida și castelul Svetigrad. În perioada 14-15 septembrie 1464, 12.000 de soldați albanezi ale Ligii Lezhë și 1.000 din Republica Veneția au învins o forță otomană de 14.000 de oameni în apropierea orașului ; bătălia de la Ohrid s-a încheiat cu o victorie a Albaniei asupra otomanilor. Când Mehmed al II-lea s-a întors din Albania după acțiunile sale împotriva Gjergj Kastrioti Skanderbeg în 1466, el l-a detronat pe Dorotheos, arhiepiscopul de Ohrid și l-a expulzat la Istanbul împreună cu funcționarii și boierii săi și un număr considerabil de cetățeni ai Ohridului, probabil din cauza anti-otomanismului manifestat prin activitățile din timpul rebeliunii lui Skanderbeg, când mulți cetățeni din Ohrid, inclusiv Dorotheos și clerul său, l-au sprijinit pe Skanderbeg și luptătorii lui.

 În timpul secolului al XVI-lea, Ohrid a aparținut de Sanjakul din Ohrid. În secolul al XIX-lea, regiunea Ohrid a devenit parte a Pașalicului din Scutari, condus de familia Bushati. După ce populația creștină a episcopiei Ohridului a votat un plebiscit în 1874 în favoarea aderării la Exarhatul Bulgar ( cu 97% pentru ), Exarhatului i-a revenit controlul asupra zonei. Înainte de 1912, Ohrid era un centru comunal delimitat de Monastir sanjak din Manastir Vilayet (azi Bitola). Orașul a rămas sub stăpânire otomană până la 29 noiembrie 1912, când armata sârbă a preluat controlul orașului în timpul războaielor balcanice.

Chiril și Metodiu sunt considerați autorii alfabetului glagolitic, cel mai vechi alfabet cunoscut folosit pentru a reprezenta limba slavă veche în scris.După moarte acestora, ucenicii lor au continuat activitatea misionară printre slavi. Ambii frați sunt venerați în Biserica Ortodoxă ca sfinți cu titlul de „Întocmai cu Apostolii”. În 1880, Papa Leon al XIII-lea a introdus sărbătorirea lor și în calendarul Bisericii Romano-Catolice. 

Sfântul Clement din Ohrida sau Clement al Ohridei (în bulgară și macedoneană: Свети Климент Охридски, Sveti Kliment Okridski; în greacă Άγιος Κλήμης της Αχρίδας; în slovacă svätý Kliment Ochridský; c. 840 - 916) a fost unul dintre primii sfinți medievali bulgari, savant, scriitor și iluminator al slavilor. Clement a fost unul dintre cei mai proeminenți discipolii ai Sfinților Chiril și Metodiu și este adesea asociat cu crearea alfabetului glagolitic și chirilic, în special popularizarea lor în rândul slavilor creștinați. 

Sfântul Naum (în bulgară și macedoneană: Свети Наум, Sveti Naum), cunoscut și sub numele de Naum din Ohrid sau Naum din Preslav (c. 830 – 23 decembrie 910) a fost un scriitor, iluminator bulgar medieval, unul dintre cei șapte apostoli în Imperiul bulgar și misionar printre slavi. El a fost printre ucenicii Sfinților Chiril și Metodiu și este asociat cu crearea scrierii glagolitice și apoi chirilice. Naum a fost printre fondatorii Școlii literare Pliska. Ulterior, Naum a lucrat la Școala literară din Ohrid. El a fost printre primii sfinți declarați de Biserica Ortodoxă Bulgară după întemeierea acesteia în secolul al IX-lea. Misiunea Sfântului Naum a jucat un rol important prin transformarea slavilor locali în bulgari.

Post Scriptum

Să fim conștienți că limba română a trecut oficial de la alfabetul chirilic la cel latin de doar circa....160 de ani (circa1860).

*Boscorodirea liturghiei slavone făcută de preoții români a ținut goală de conținut mintea românilor, vezi:

Foto 1 - Lacul Ohrid împărțit între Albania și Macedonia de Nord.

Foto 2 - Vedere de la circa 1000m altitudine de pe malul macedonean a lacului Ohrid, o mini mare a macedonenilor, cu plaje, valuri și vaporașe..

Foto 3 - Jos dreapta orașul vechi, în depărtare Ohridul nou...

Foto 4 - Chiril (născut Constantin, 826–869) și Metodiu (815–885) au fost doi frați și teologi creștini bizantini și misionari. Pentru munca lor de evanghelizare a slavilor, ei sunt cunoscuți ca „Apostolii slavilor”.

Foto 5 - Clement al Ohridei (849-916) savant, scriitor și iluminator al slavilor, discipol ai lui Chiril și Metodiu , asociat cu crearea alfabetului glagolitic și chirilic, în special cu popularizarea lor în rândul slavilor creștinați.

Foto 6 - Naum din Ohrid sau Naum din Preslav (c. 830 – 910) a fost un scriitor, iluminator bulgar medieval, unul dintre cei șapte apostoli în Imperiul bulgar și misionar printre slavi El a fost printre ucenicii Sfinților Chiril și Metodie . Misiunea Sfântului Naum a jucat un rol important în transformarea slavilor locali în bulgari.

Foto 7 - Vestita Biserica a Sfinților Clement și Panteleimon (macedoneană: Црква Свети Климент и Пантелеjмон, romanizat: Crkva Sveti Kliment i Pantelejmon; greacă: Άγιοι Κλήμης και Παντελεήμων, romanizat: Agioi Klēmēs kai Panteleēmōn) este o biserica bizantină situata pe dealul Plaošnik din Ohrid, Macedonia de Nord . Este atribuită Sfântului Clement de Ohrid, ucenic al Sfântului Chiril și Sfântului Metodie. Arheologii au ajuns să creadă că biserica se află pe locul unde primii studenți ai alfabetului glagolitic (folosit pentru a traduce Biblia în slavona bisericească veche) au fost instruiți în Primul Imperiu Bulgar.

Foto 8 - Clopotnița Bisericii Sfinților Clement și Panteleimon

Foto 9 - Dan Ion POPP : Să nu uităm că până în 1860 și la români limba liturgică a fost slavona, iar alfabetul a fost cel chirilic ( cel mai frecvent...) "inventat" de frații Cheile și Metodiu.