$$$

 ANGHEL SALIGNY - 171 de ani de la nastere

La 19 aprilie 1854 s-a născut la Şerbăneşti, jud. Galaţi, inginerul Anghel Saligny, premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială. A proiectat (1888) şi a condus construcţia podului peste Dunăre de la Cernavodă (1890-1895), pe atunci cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume. S-a numărat printre fondatorii Societăţii Politehnice (1881), pe care a condus-o între anii 1895-1897 şi 1910-1911; membru titular al Academiei Române din 1897, vicepreşedinte (1901-1904) şi preşedinte (1907-1910) al acestui for (d. 17 iunie 1925, Bucureşti). 

Text realizat de Andrei Mihai Drăgulin, fondatorul "Academiei de Cultură"

Astăzi celebrăm 170 de ani de la nașterea lui Anghel Saligny - poate cel mai de seamă reprezentant al tehnicii românești în plan mondial. A fost, pe rând - sau deodată - inginer constructor, pedagog, academician ori chiar ministru. A fost un pionier principal al științei construcțiilor metalice și de beton propunând, de cele mai multe ori, solutii inovatoare - în special în ceea ce privea construcția și proiectarea podurilor. Un adevărat vizionar pentru România, a cărui muncă încă a rămas moștenire. De numele său se leagă o serie de realizări remarcabile, după cum vom observa.

 . Anghel Saligny provine dintr-o familie hughenotă de origine franceză, refugiată odată cu edictul de la Nantes în Olanda. Cu timpul, Alfred Rudolph de Saligny - tatăl lui Anghel Saligny - se instalează în Focșani.

 . Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854 în comuna Șerbănești, județul Tecuci (Galați). A plecat la Berlin, unde va studia la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde îi va avea ca îndrumători pe celebrii ingineri Schwedler - profesorul de poduri și Franzius - profesorul de construcții hidraulice. Aici, a lucrat la construcția căii ferate Cottbus - Frankfurt pe Oder.

 . Atât de mult a iubit România încât, atunci când i s-a propus să rămână în Germania - ca profesor la Politehnica din Dresda, el a răspuns: "Deşi familia mea s-a născut din apele Loirei şi pe urmă a pribegit prin lume, noi am fost întotdeauna loiali, aşa că dacă o ţară ne-a dat azil şi ne-a recunoscut drept fiii ei, noi n-o putem trăda".

 . Întors în țară în 1875, la doar 22 de ani - trasează aleile de pe șoseaua Kiseleff, ca angajat al serviciului de poduri și șosele. Văzând potențialul din Saligny, Gheorghe Duca (*membru fondator al Societății Politehnice) îl ajută și îndrumă la construcția căii ferate Ploiești - Predeal (1877/1879). Tot Anghel Saligny este cel care a proiectat liniile ferate Adjud - Târgu Ocna, Bârlad - Vaslui - Iași.

 . Următorii 40 de ani sunt plini de glorie pentru inginerul Anghel Saligny. A început prin construcția Podurilor de Fier de la Brăila și Galați. Între 1891 - 1895 a fost șeful lucrărilor podului de peste Dunăre, Fetești - Cernavodă, fiind, probabil, cea mai de seamă lucrare a sa. La momentul acela, "Podul de la Cernavodă", sau "Podul Anghel Saligny", era cel mai lung din Europa, și al treilea din lume - cu o lungime de peste 4 kilometri.

 . În timp ce se inaugura Podul de la Cernavodă cu efectuarea verificării aferente, Anghel Saligny, împreună cu o parte din muncitori, se aflau sub pod, într-o șalupă - pentru a dovedi și garanta rezistența acestuia.

 . Imediat după construcția Podului de la Cernavodă, Anghel Saligny a devenit directorul general al Căilor Ferate, instituție pe care a condus-o timp de 16 ani. Între 1901 și 1909, Anghel Saligny a fost șeful lucrărilor de modernizare a portului din Constanța. A introdus, în premieră pentru România, piloții și radierele din beton armat în construcțiile portuare. A proiectat atât silozurile de cereale, cât și stația de petrol.

 . Înainte de intrarea României în Primul Război Mondial (1915), a fost directorul Direcției Generale a Munițiilor din cadrul Ministerului de Război, funcție pe care a ocupat-o un singur an.

  . Anghel Saligny a devenit membru titular al Academiei Române în 1897, ca mai apoi, în 1907, să devină Președinte al Academiei Române, până în 1910. Se stinge din viață la 17 iunie 1925, în reședința sa din București, lăsând României mult mai mult decât răsplata morală pentru adăpostirea familiei acestuia în caz de răstriște.

Anghel Saligny a revoluționat România în adevăratul sens al cuvântului. A industrializat-o, a condus-o spre progres. I-a lăsat șosele, poduri ori construcții ce au să dăinuie pentru veacuri. Un om de o adevărată valoare morală și intelectuală. Un titan al panteonului cultural românesc.