$$$

 20 aprilie 1491 - Prima atestare documentară a Curții Domnești de la Bacău.

După luptele lui Ștefan cel Mare de la Vaslui (1475) și Războieni (1476), s-a impus necesitatea unei reorganizări administrative a Moldovei sudice. Ștefan cel Mare a ales ca loc de reședință domnească pentru această parte a țării Bacăul și l-a numit aici, spre a-l ajuta la domnie, pe Alexandru, fiul care îl însoțise la războaie și care fusese martor al multor acte domnești de până atunci.

Astfel, în perioada 1481–1496, Curtea domnească din Bacău a reprezentat centrul administrativ de control și de organizare a Țării de Jos, fiind și reședința lui Alexandru.Prima atestare a Curţii Domneşti de la Bacău (1491) Voievodul Moldovei a ales Bacăul drept Reședință domnească, întrucât era un centru comercial, nod al drumurilor comerciale spre Transilvania și Țara Românească.

Misiunea lui Alexandru era să rezolve problemele pe care tatăl său, domnul Moldovei, nu ar fi avut timp să le trateze de la Suceava. Este menționată pentru prima dată la 20 aprilie 1491, când Ștefan cel Mare închina Mănăstirii Tazlău un sat „ascultător de curțile de la Bacău“