$$$

 POVEȘTI DE IUBIRE

GEORGE SAND ȘI FREDERIC CHOPIN

George Sand Și Chopin s-au cunoscut într-un salon parizian. Cel care le-a făcut cunoștință a fost Franz Liszt. Personajele – Amandine-Aurore-Lucile Dupin, baronesă Dudevant, cunoscută sub pseudonimul literar de George Sand (n. 1804, Paris) era o scriitoare, celebră pentru atitudinile de femeie indepedentă. Publicase romane prea puțin ortodoxe de factură romantică, dar și cu succese la bărbați – nu îi displăceau, dimpotrivă. Alfred de Musset, Prosper Merimee etc se număraseră printre amanții ei. Aventurile ei constituiau obiect de bârfă la Paris. Frederich Chopin ( n. 1810 în Polonia) era de origine jumătate polonez, jumătate francez.

Era în anul 1836. Chopin nu o găsește atractivă, reputația ei era destul de sulfuroasă, și il ține pe pianist departe. Chopin era și logodit cu Maria Wodzińska, așa că lucrurile nu demarează. George Sand se găsea și ea în mijocul unei aventuri…Povestea lor începe doar doi ani mai târziu, în 1838. George Sand este cea care îl provoacă, insistă, îl curtează pe Chopin. Scenariul este cel cunoscut – plimbări, multe scrisori, discuții tete-a-tete. Ea îl invită la castelul ei de la Nohant. Totul pare să meargă perfect între ei. Lumea deja cunoaște noua idilă din lumea bună. O scriitoare celebră și un nu mai puțin celebru interpret și compozitor de factură romantică. Sunt un cuplu la modă. Pentru iarnă se refugiază în insula Mallorca să-și petreacă iarna împreună. Tuberculoza lui Chopin avea nevoie de o climă mult mai blândă decât cea pariziană. Avea nevoie de câteva luni ca să se îngrijească. Nu se gândește că tuberculoza îi va fi fatală într-o bună zi.

A fost o decizie greșită. Nu este o perioadă prea fericită în povestea lor. Pianul nu sosește la timp și nu poate lucra la „Preludiile” lui, ceea ce îl face nervos. Se plânge de medici, de condițiile de aici. Nici cu temperamentala, extrovertita, d-nă George Sand relația nu merge prea bine. Treptat apar certurile, care devin tot mai frecvente. Nu se mai feresc nici in prezența musafirilor și a copiilor ei. Ca replică, refugiu, din tensiunea din cuplu, George Sand scrie un roman în care transpar caracterele lor, Chopin și ea. Chopin nu apare în culori favorabile, ci ca un personaj gelos care își distruge partenera cu scenele lui. Nu se despart. Părăsesc insula, se refugiază la Barcelona, apoi la Marsilia. Se întorc în fine la Paris, unde lucrurile par să intre în normal.

Boala lui evolueză inexorabil. Nu exista leac pentru tuberculoză în acel timp. Până la descoperirea penicilinei va mai trece un secol. Îl găsim în continuare pe Chopin alături de Gerge Sand, își petrece mult timp la castelul ei de la Nohant până în 1843, unde compune câteva din capodoperele sale. Povestea lor continuă cu intermitențe, cu despărțiri, împăcări. Sunt mereu bârfiți, comentați. Lumea mondenă și literară are un bun subiect de tocat, iar ei, prin tribulațiile cuplului lor, oferă destule subiecte de comentat.

Sfîrșitul poveștii se petrece totuși în 1846, opt ani de când trăiau împreună. Acum ea publică romanul care îl are ca erou pe Chopin, intitulat „Lucretia Floriani”. Sănătatea lui se și deteriorase mult. Se despart firește în urma unui scandal, de felul tuturor care traversaseră istoria turbulentă a iubirii lor. De data asta ruptura este definitivă.

Chopin moare la Paris, la 17 oct 1849, la 39 de ani, de tuberculoză. Deși lumea îi aștepta sfîrșitul, boala fiind fără leac, moartea lui a fost un șoc. Era prea tânăr totuși și era un geniu. Mare pianist și compozitor neîntrecut, un romantic desăvîrșit. A fost plâns de toată lumea, dispariția lui a fost considerată o foarte mare pierdere.

Cei doi nu s-au mai revăzut vreodată de când se despărțiseră, în 1846. George Sand a murit mult mai târziu, în 1876, la 72 de ani, la castelul ei de la Nohant. A lăsat o operă literată de mari dimensiuni care se mai citește și azi…