**$

 #poempentruinsomniaci

Homo homini lupus

de Claudiu Liviu Onișoară 

În seara asta m-am hotărât: am să îmi pun ochii deoparte

și am să merg ca un bezmetic prin pădurea de fețe

care se vor alungi sau strânge ca niște pumni,

ca niște pungi scofâlcite de cleștele urii

în gura lupului fumuriu, negru în cerul gurii

am să mă afund, am să mă întind ca o macaroană

până în vârful cozii sale, până în gheare și în colți

zvârcolirile cărnii am să i le paralizez

încât am să îl silesc să iasă din propriul trup

pe care îl voi mânca din interior spre exterior

în final, eu nu voi mai fi eu, lupul nu va mai fi lup

și omul, întors înăuntrul fiarei din sine

se va dezvăța de întuneric și oroare

își va putea monta ochii în orbite

și întoarce fața spre cadranul cerului

acolo unde pasărea nopții va ciuguli din rană

și dând dintr-o aripă, va naște un nou soare

bucuros mă voi adăpa din el, aproape mârâind

voi da din coadă, voi apăsa cu ghearele în pământ

și pierdut voi fi printre coclauri, printre stânci

orice ar fi, orice ar fi, nu mă veți mai găsi

#haimanaleliterare