sâmbătă, 8 noiembrie 2025

$$$

 Croitoreasa din Giulești care coase gratis rochii de mireasă pentru fetele sărace mi-a mărturisit că face asta de când propria ei fiică a murit cu o zi înainte de nuntă, în rochie închiriată.


Doamna Lenuța, șaptezeci și doi de ani, are atelierul într-un apartament de două camere la parter. Mașini de cusut din anii '70, manechine deformate de timp, mii de metri de tul și dantelă.


— Câte rochii faceți pe lună?


— Două-trei. Doar pentru cele care nu-și permit. Gratis.


— De douăzeci de ani? De ce?


A scos o fotografie îngălbenită. O tânără frumoasă într-o rochie de mireasă simplă.


— Daniela. Fiica mea. Urma să se căsătorească pe 14 mai 2004. Pe 13 mai, accident de mașină. Mergea să ridice rochie închiriată. N-avea bani de una nouă.


— Îmi pare rău...


— Știi ce m-a durut cel mai mult? Că n-a apucat să poarte o rochie a ei. Făcută pentru ea. Am fost croitoreasă toată viața, dar n-am avut timp să-i cos rochie. „După nuntă îți fac una frumoasă", îi spuneam. N-a mai fost după.


Mi-a arătat un registru. Sute de nume, adrese, date.


— Toate fetele cărora le-am făcut rochii. Gratuit. Fete din Ferentari, din Giulești, din Rahova. Fete care ar fi mers în rochii închiriate sau împrumutate.


— Cum aflați de ele?


— Vine vorba. „E o fată săracă care se mărită." Vine la mine, îi iau măsuri, vorbim. Aflu povestea ei. Fac rochie care se potrivește cu povestea, nu doar cu corpul.


Chiar atunci, a intrat o tânără. Timidă, îmbrăcată modest.


— Doamna Lenuța? M-a trimis preoteasa de la biserică. Zice că faceți rochii pentru...


— Pentru mirese care merită rochii de prințesă. Intră, draga.


Fata a început să plângă.


— N-am bani. Soțul lucrează în construcții. Abia am pentru nuntă simplă. Voiam să merg în rochie de la second-hand...


— Nici vorbă. Haide să-ți iau măsurile. Când e nunta?


— În două luni. Dar chiar nu pot plăti...


— N-am cerut bani. Am cerut doar să-mi povestești despre tine. Despre el. Despre cum v-ați cunoscut.


În timp ce măsura, fata povestea. S-au cunoscut la orfelinat. Amândoi crescuseră acolo. El îi lăsa bomboane sub pernă. Ea îi repara hainele rupte.


— O să-ți fac o rochie în care să strălucești, a promis doamna Lenuța. Cu buzunare secrete pentru bomboane. Să-ți amintești de început.


După ce fata a plecat, doamna Lenuța mi-a arătat camera din spate. Rochie după rochie, fiecare cu eticheta ei.


— Asta e pentru Maria care se mărită cu băiatul din Afghanistan. Rochie care unește două culturi. Asta pentru Andreea, care e în scaun cu rotile. Rochie care se deschide special, să o poată îmbrăca ușor.


— Câți bani cheltuiți pe materiale?


— Toată pensia. Și ce mai cos pentru clienți cu bani. Dar nu e despre bani. E despre Daniela.


— Cum adică?


— În fiecare rochie pe care o cos, pun câte ceva de la ea. O dantelă din perdeaua ei. O perlă din cerceii ei. Un nasture din bluza ei preferată. E ca și cum ea le-ar binecuvânta pe toate miresele astea.


Mi-a arătat o cutie. Lucruri de-ale Danielei, tăiate în bucățele mici, gata să fie cusute în rochii.


— Mai am pentru vreo sută de rochii. După aia...


— După aia ce?


— După aia poate mă duc și eu la ea. I-am promis că fac rochie pentru o sută de fete care n-au mamă să le coasă.


În săptămână aia, am stat să o ajut. Am văzut trei fete venind pentru probe.


Una, orfană, se căsătorea cu un băiat de la țară. Doamna Lenuța i-a cusut spice de grâu pe talie.


— Să ai belșug în casă.


Alta, cu dizabilități, primea o rochie cu corset special construit.


— Să stai dreaptă și mândră.


A treia, o minoră însărcinată, căsătorită de urgență.


— Pentru tine, rochie cu loc pentru burtică. Să nu-ți fie rușine. Dragostea nu e rușine.


Fiecare pleca plângând de fericire.


Sâmbătă, am mers la o nuntă unde mireasa purta rochie de la doamna Lenuța. În biserică, preotul a pomenit-o pe Daniela.


— Pentru Daniela, care n-a apucat să poarte rochie de mireasă, dar a îmbrăcat o sută de mirese în rochia ei spirituală.


Mireasa a aruncat buchetul. L-a prins o fată care purta uniformă de la McDonald's.


— Dacă te căsătorești, vino la mine, i-a strigat mireasa. Îți dau adresa unei croitorese. Face rochii gratuit pentru fete ca noi.


Doamna Lenuța era în spate, plângând.


— Daniela ar fi avut patruzeci și doi de ani azi. Ar fi avut copii. Poate nepoți. În schimb, are o sută de mirese care poartă câte o bucățică din ea.


Luna trecută, doamna Lenuța s-a îmbolnăvit. Inimă. Din spital, încă dădea indicații pe telefon.


— Rochia Mariei să aibă trenă lungă. Visează de când era mică. Și dantelă de la Daniela pe decolteu. Să fie protejată.


S-a externat pentru nunta Mariei. A mers în scaun cu rotile să vadă mireasa.


— Ești frumoasă. Daniela ar fi fost mândră.


Maria nu știa cine e Daniela. Dar a simțit.


— Mulțumesc ei. Și dumneavoastră. Pentru rochie. Pentru că existați.


Doamna Lenuța mai are material pentru douăzeci de rochii. Apoi, promisiunea către Daniela va fi îndeplinită.


O sută de fete sărace vor fi purtat rochii de prințesă.


O sută de bucățele din Daniela vor fi dănțuit la nunți.


O mamă își va fi îmbrățișat fiica moartă prin fiecare mireasă vie.

$$$

 S-a întâmplat în 7 noiembrie…

- 1480: Prima menţiune documentară a „slugerului" în Tara Românească: denumire dată dregătorului din Tara Românească si Moldova în secolul al XV-lea, care avea ca sarcină aprovizionarea curţii domneşti cu carne, lumânări si alte provizii 

- 1598: S-a născut pictorul spaniol Francesco Zurbaran; a creat portrete, naturi moarte, tablouri pe teme religioase realizate într-o manieră realistă, evitând elementul mistic

- 1633: A murit Cornelis Drebbel, fizician si mecanic olandez, constructorul primului submarin în anul 1620. Inventatorul olandez Cornelis Drebbel a pregătit scena pentru una dintre cele mai fascinante realizări ale omului în domeniul tehnologiei marine, inventând, în anul 1620, submarinul.Mulţi oameni au cochetat cu ideea construirii unui vapor submarin. În antichitate,Herodot, Aristotel şi Pliniu cel Bătrân scriau despre posibilitatea folosirii unor „clopote scufundate”sau a unor obiecte submersibile asemănătoare pentru explorare şi călătorii pe sub mare. Un roman francez din secolul al XIII-lea, „La vrai Histoire d’Alexandre”, descria o expediţie submarină fictivă a lui Alexandru Macedon într-un butoi imens de sticlă. De asemenea, marele inventator Leonardo da Vinci proiectase construirea unui vas destinat călătoriilor subacvatice.Însă Drebbel a reuşit acolo unde alţii fie au eşuat, fie nu au avut curajul să se aventureze. Primul său submarin avea o carenă exterioară etanşă de piele gresată, întinsă pe un cadru de lemn şi vâsle ce ieşeau prin părţile laterale, care puteau propulsa nava atât la suprafaţă, cât şi în adâncuri. Unul dintre primii pasageri care au testat noua navă a lui Drebbel a fost însuşi regele Iacob I al Angliei, care s-a scufundat alături de Drebbel la o adâncime de 4,5 metri timp de câteva minute.Vehiculul se putea scufunda până la 20 de metri, transportând – pe o distanţă de zece kilometri – 20 de persoane (dintre care 12 erau vâslaşi)

- 1801: Alessandro Volta, fizician italian, prezintă lui Napoleon prima baterie electrică. Pila voltaică marchează o epocă în teoria fizicii, ca şi în aplicaţiile ştiintei puse în slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen şi hidrogen pure cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaică) de către A. Carlisle şi W. Nicholson în 1800, apoi a separării sodiului (Na) şi potasiului (K) din sărurile lor, de către Sir Humphry Davy în 1807, şi în sfârşit a descoperirii efectului magnetic al curentului electric de către Oersted în 1820.

- 1810: S-a născut Ferenc Erkel, compozitor, pianist, dirijor şi pedagog ungar (m. 1893) 

- 1818: S-a născut Emil Du Bois-Reymond, medic şi fiziolog german, descoperitorul potenţialului de acţiune al neuronului şi întemeietorul electrofiziologiei experimentale (d. 26.12.1896) 

- 1839: S-a născut dirijorul german Hermann Levi (m. 1900)

- 1855: S-a născut Edwin Hall, fizician. Edwin Herbert Hall (n. Great Falls (North Gorham), Maine; d. 20 noiembrie 1938 în Cambridge/Massachusetts) a fost un fizician american. În 1879 descoperă ceea ce mai târziu se va numi Efectul Hall.Efectul Hall apare întotdeauna când un conductor sau un semiconductor, traversat de un curent electric, este supus acţiunii unui cîmp magnetic perpendicular pe direcţia curentului şi se manifestă prin apariţia unei tensiuni, denumită tensiune Hall.Fie că este vorba de conductori metalici sau de semiconductori, tensiunea Hall poate să intreţină într-un circuit exterior un curent electric, ceea ce permite realizarea de generatoare Hall. De asemenea, efectul Hall poate fi folosit pentru măsurarea câmpurilor magnetice, obţinându-se traductorii Hall.Senzorii pe baza efectului Hall sunt folosiţi pentru a măsura câmpurile magnetice şi intensitatea curenţilor electrici: senzori de curent. Efectul Hall este utilizat în domeniul sateliţilor artificiali.

- 1867: S-a născut Marie Sklodowska-Curie, fiziciană şi chimistă franceză de origine poloneză; împreună cu soţul său, fizicianul şi chimistul francez Pierre Curie, a descoperit şi izolat, în 1898, elementele radiu şi poloniu; contribuţii fundamentale la studiul radioactivităţii; a pus bazele radioterapiei; Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1903 (împreună cu Pierre Curie şi Henri Becquerel) şi pentru Chimie în anul 1911.Maria Skłodowska-Curie, cunoscută şi ca Marie Curie, după numele său francez (n.Varşovia; d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franţa) a fost o savantă poloneză stabilită în Franţa, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel şi singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii ştiinţifice diferite (fizică şi chimie).A introdus în fizică termenul de radioactivitate.Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivităţii naturale şi al aplicaţiilor acestora în medicină.A fost soţia unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, şi mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie).Cu excepţia fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toţi descendenţii săi vor urma cariere ştiinţifice.

- 1867: S-a născut medicul Mihail Manicatide, fondatorul şcolii româneşti moderne de pediatrie (m. 1954) 

- 1869: S-a născut preotul şi folcloristul Teodor Bălăşel, considerat cel mai de seamă culegător de folclor din Oltenia; în timpul vieţii a publicat doar o parte neînsemnată din materialul cules, restul apărând postum (m. 1941)

- 1872: S-a născut Ion-Aurel Candrea, lingvist, filolog şi etnofolclorist; studii de dialectologie, lexicologie şi limbă română veche; autor, împreună cu Ovid Densusianu, al „Dicţionarului etimologic al limbii române. Elementele latine" (m. 1950)

- 1874: Partidul Republican din SUA a fost reprezentat pentru prima dată de imaginea unui elefant, publicată initial în revista „Harper's Weekly" sub formă de caricatură de către ilustratorul si caricaturistul Thomas NastLogo-ul actual a păstrat, sub formă stilizată, reprezentarea initială. 

- 1877, 7/19: Începe asaltul final al trupelor române asupra redutei Rahova (care va cădea la 9/21.XI.1877) 

-1877: A murit Constantin Ene, maior român, Erou al Războiului de Independentă, căzut în luptele de la Rahova (n. 1837).Maiorul Constantin Ene a condus la data de 7 noiembrie 1877 primul eşalon de atac pentru cucerirea cetăţii Rahova.În timpul confruntărilor a fost împuşcat şi rănit grav.Ultima dorinţă a sa a fost să fie înmormântat la Bacău, locul în care s-a născut şi unde se afla şi familia sa. 

- 1879: S-a născut Lev Troţki, revoluţionar rus. Lev Davidovici Troţki (n. 26 octombrie 1879/7 noiembrie) - d. 21 august 1940), născut Léiba Dóvidovici Bronştéin, a fost un revoluţionar bolşevic şi intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei aşkenazi din Ucraina. El a fost un politician influent la începuturile existenţei Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator şi prim comandant al Armatei Roşii şi Comisar al poporului pentru apărare.A fost, de asemenea, membru fondator al Politburo-ului (organismul central de guvernare şi de conducere politică al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice). În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troţki a fost exclus din Partidul Comunist şi deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troţki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troţkism [Troţki a apărat ideea revoluţiei proletare, aşa cum a definit-o în teoria sa despre „revoluţia permanentă" şi a adus argumente că în ţările în care revoluţia burghezo-democratică nu a triumfat deja (cu alte cuvinte, în ţările în care nu s-a introdus democraţia capitalistă, aşa cum era Rusia înainte de 1917), era necesar ca proletariatul să preia din mers ţelurile şi ale acestei revoluţii burgheze şi să le transforme în sarcini permanente, prin ducerea la îndeplinire a sarcinilor revoluţiei sociale, (a revoluţiei „socialiste" sau „comuniste"), într-un proces neîntrerupt. Troţki credea că noul stat socialist nu va fi capabil să facă faţă presiunilor ţărilor capitaliste ostile dacă nu vor izbucni repede revoluţii socialiste şi în alte ţări].

- 1881: S-a născut Peter Neagoe, prozator şi pictor, stabilit în Statele Unite, unde a primit cetăţenia în anul 1913. Peter Neagoe (n. 7 noiembrie 1881, Odorhei - d. 28 octombrie 1960, Kingston, sau Woodstock, New York) a fost un scriitor şi pictor american, originar din Transilvania.  

- 1886: A murit Charles Thurber, inventator american. În 1843 a brevetat o masină de scris

- 1888: S-a născut Chandrasekhara Venkata Raman, fizician indian. Sir Chandrasekhara Venkata Raman (n. Trichinopoly — d. 21 noiembrie 1970 în Bangalore) a fost un fizician indian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1930, „pentru cercetările privind împrăştierea luminii şi descoperirea efectului care-i poartă numele".În 1928 a descoperit Efectul Raman (creşterea intensităţii luminii într-un material prin amplificarea oscilaţiei fotonilor între două oglinzi), fenomen al luminii monocromatice.

- 1897: S-a născut poetul Dumitru Ciurezu (m. 1978)  

- 1903: S-a născut Konrad Lorenz, zoolog austriac, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1973. Konrad Zacharias Lorenz (n. Viena, d. 27 februarie, 1989, Viena) a fost un specialist în zoologie, psihologie animală, ornitolog şi laureat al Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1973.Este considerat fondatorul etologiei moderne, studiile anterioare fiind ale profesorului său Oskar Heinroth.

- 1904: S-a născut Jean Coulomb, geofizician şi meteorolog francez; importante cercetări privind climatologia sahariană; s-a interesat şi de problemele geofizice ale României, mai ales în domeniile geomagnetismului şi seismologiei; membru de onoare străin al Academiei Române (1991) (m. 1998)

- 1910, 7/20: A murit scriitorul rus Lev Nicolaevici Tolstoi; este unul dintre scriitorii de seamă ai „vârstei de aur a literaturii ruse" (1820-1890); considerat de criticii literari ca unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii (n. 1828)    

- 1911: S-a născut Maria Lătăreţu, interpretă de muzică populară. Maria Lătăreţu (n.Bălceşti, Gorj — d.27 septembrie 1972, Botoşani) a fost o cântăreaţă română de folclor muzical românesc şi muzică populară. A fost una dintre cele mai îndrăgite interprete din domeniu, fiind numită pe rând: „Privighetoarea Gorjului”, „Crăiasa cântecului românesc”, „Prinţesa cântecului popular românesc”. În cariera sa a susţinut un număr mare de concerte, a realizat numeroase înregistrări discografice şi a participat la un număr mare de emisiuni de radio şi TV.

- 1913: S-a născut scriitorul francez Albert Camus; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1957. Albert Camus (n. Mondovi, Algeria - d. 4 ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne,Franţa) a fost un romancier, dramaturg şi filozof francez, reprezentant al existenţialismului (doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii). Personalitate complexă a culturii franceze, Albert Camus se afirmă ca scriitor paralel şi tangenţial cu formarea unui nou curent ideologic, existenţialismul, al cărui fundament teoretic îl oferă prin intermediul în principal a două eseuri filozofice (Mitul lui Sisif – 1942 şi Omul revoltat - 1951), deşi toată viaţa a negat această contribuţie.Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru şi eseuri, ilustrând în ansamblu raportul dintre solitar şi solidar în umanitate sau – cum nota biograful său, Roger Grenier – „soarele şi umbra unui suflet mediteranean". Volumele sale de povestiri Reversul şi Faţa, Exilul şi împărăţia conţin în formă artistică episoade ale copilăriei algeriene şi chiar momente ulterioare, fără să anticipeze tematica romanelor.Moartea fericită este varianta iniţială a romanului Străinul (1942), căruia i-au urmat alte doua romane: Ciuma (1946) şi Căderea (1956), care propuneau două atitudini existenţiale numite explicit şi în eseuri: constatarea absurdului existenţei, care dizolvă voinţa, şi lupta, care anulează temporar lipsa de sens a vieţii. Piesele de teatru Caligula (1938), Neînţelegerea (1944), Starea de asediu (1948) şi Cei drepţi (1949) formează dramaturgia camusiană care reia în formă dramatizată idei din romanele şi eseurile sale.„Ciclul absurdului” este termenul folosit de Albert Camus pentru a face referire la o parte din opera sa: Străinul (roman), Caligula (piesă de teatru), Mitul lui Sisif (eseu), Neînţelegerea (piesă de teatru).

- 1915: S-a născut Amelia Pavel, istoriograf şi critic de artă (m. 2003) 

- 1916: S-a născut Mihai Şora, filosof şi eseist; ministru al învăţământului (decembrie 1989-iunie 1990) în primul Guvern democratic provizoriu al României după Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989; membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi al Alianţei Civice (volume: „Despre dialogul interior” , „Firul ierbii”). Membru de onoare al Academiei Române din 2012

- 1917: Revoluţia bolşevică din Rusia: revoluţionarii bolşevici au cucerit Palatul de Iarnă al ţarilor ruşi de la Sankt Petersburg, puterea fiind preluată de către Partidul Bolşevic condus de Lenin (eveniment cunoscut în istorie ca Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi considerat începutul unei perioade de peste 70 de ani de comunism)..

- 1918: S-a lansat Manifestul Marelui Sfat Naţional din Transilvania, prin care era convocată Marea Adunare Naţională la Alba Iulia în ziua de 18.11/1.12.1918 (7/20) 

- 1926: S-a născut Joan Sutherland, cântăreață australiană de operă.Joan Sutherland (n.Sydney - 10 octombrie 2010) a fost o soprană australiană, una dintre marile voci ale operei secolului XX. 

- 1927: S-a născut actorul Mihai Berechet (m. .1991) 

-1931: A fost fondată Agenţia chineză de ştiri „Red China News Agency", predecesoarea actualei agenţii „Xinhua News Agency" (China Nouă); în 1937 „Red China News Agency" şi-a schimbat numele în „Xinhua", iar în 1949 în „China Nouă"; sediul Agenţiei naţionale de presă a Chinei este la Beijing; „Xinhua" este cel mai mare centru de presă din China şi unul dintre cele mai mari din lume, nefiind doar o agenţie de presă, ci un trust care editează 40 de tipuri de publicaţii 

- 1936: S-a născut soprana galeză Gwyneth Jones 

- 1940: S-a născut Dorina Lazăr, actriţă de teatru şi film.

-1941: S-a născut David Blackwood, gravor si pictor canadian. 

-1942: S-a născut actriţa Mariana Mihuţ, actriţă cu o remarcabilă activitate teatrală la Teatrul Bulandra (film: „Moartea unui artist”, „Balanţa”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „De ce trag clopotele, Mitică?”).Mariana Mihuţ este absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1964. Actriţă a Teatrului Bulandra din Bucureşti. A interpretat, de asemenea, numeroase roluri în teatru radiofonic, teatru TV şi cinematografie.

- 1943: S-a născut Joni Mitchell, cântăreaţă şi pictoriţă canadiană. Joni Mitchell (născută Roberta Joan Anderson la 7 noiembrie 1943) este o cântăreaţă de muzică folk, compozitoare şi pictoriţă, originară din Canada.Revista Rolling Stones o numeşte unul dintre cei mai mari cântăreţi din toate timpurile, iar Allmusic spune despre ea: „Când praful se aşează, Joni Mitchell rămâne cea mai importantă şi influentă artistă a secolului XX”. Spre sfârşitul anilor 1990, Mitchell a avut o influenţă remarcabilă asupra unor cântăreţi de genuri dintre cele mai variate: R&B, rock alternativ, jazz.În anul 1995, Mitchell a primit premiul Billboard’s Century Award. Un an mai târziu i s-a acordat premiul Polar music Prize. În 1997, Mitchell a fost adăugată în The Rock and Roll Hall of Fame, dar nu a participat la ceremonie.A primit nouă premii Grammy de-a lungul carierei, primul obţinându-l în 1969, iar cel mai recent în 2008. în 2002 a primit premiul Grammy Lifetime Achievement Award, fiind descrisă ca una dintre cele mai importante femei ale epocii rock şi o influenţă puternică asupra tuturor artiştilor care îmbrăţişează diversitatea, imaginaţia şi integritatea. Dar Mitchell nu a fost onorată doar cu premii muzicale, ea a fost extrem de apreciată în Canada pentru succesele ei artistice, astfel încât în 2002 a devenit purtătorul Ordinului Canadei.În 1999 Mitchell a ajuns pe locul 5 în topul VH1 „The Greatest Women of Rock’n Roll”, iar în noiembrie 2006 albumul său, „Blue” a intrat în topul „ All time 100 Albums”, realizat de revista Time.

- 1944: A fost executat, într-o închisoare din Tokio, celebrul spion Richard Sorge (german de origine, a devenit spion sovietic din motive ideologice) (n. 4.10.1895)

-1944: Franklin Delano Roosevelt a câştigat cel de-al patrulea mandat de preşedinte al SUA

- 1945: A murit Mircea Djuvara, filosof şi jurist; considerat unul dintre marii gânditori în domeniul filosofiei juridice; membru corespondent al Academiei Române (n. 1886) 

- 1950: Inaugurarea Teatrului de Stat de Operetă din Bucureşti (actualul Teatru Naţional de Operetă „Ion Dacian"), cu premiera „Vânt de libertate" de Isaac Dunaevski

- 1951: Premiera operetei „Ana Lugojana”, de Filaret Barbu, la Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti

- 1958: S-a născut Marius Ladislau Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo; ales, în mai 2013, la Sankt Petersburg, în funcţia de preşedinte al organizaţiei mondiale SportAccord, ales cu 54 de voturi din 92, succedându-i în funcţie olandezului Hein Verbruggen

- 1964: S-a născut violonistul francez Laurent Korcia

- 1967: S-a născut David Guetta, DJ şi producător francez

- 1980: A murit actorul american de film Steve McQueen (născut Terence Steven McQueen), reprezentant al generaţiei anilor '50 ai secolului XX, alături de James Dean şi Marlon Brando (n. 1930)

- 0

- 1984: A murit Ştefan Bârsănescu, reprezentant de seamă al pedagogiei româneşti; autorul primei lucrări de sinteză a istoriei şcolii şi gândirii pedagogice din ţara noastră; membru corespondent al Academiei Române (n. 1885)

- 1990: A fost creată Alianţa Civică, constituită prin cooperarea principalelor asociaţii civice de la acea dată şi ca urmare a adeziunii publice a 216 personalităţi ale lumii culturale, artistice, ştiinţifice şi tehnice din România, multe dintre acestea cunoscuţi opozanţi ai regimului lui Ceauşescu; creată în scopul consolidării societăţii civile şi a statului de drept, Alianţa a jucat un rol important în democratizarea societăţii româneşti, prin organizarea a numeroase acţiuni civice (seminarii, demonstraţii etc.); deşi nu s-a transformat în partid politic şi nu a candidat ca entitate separată în alegeri, numeroşi membri ai Alianţei Civice au fost propulsaţi în diferite funcţii în stat (la nivel central şi local) ca parte din decizia Alianţei de a se implica activ în viaţa politică din România (printre ei se numără şi prof. univ. Emil Constantinescu, preşedinte al României în perioada 1996-2000) 

- 1990: A murit scriitorul britanic Lawrence Durrell; în timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat ca ataşat de presă la ambasadele britanice de la Cairo şi Alexandria (n. 1912) 

- 1991: S-a inaugurat Muzeul chimiei ieşene „Petru Poni”. 

- 1992: A murit Alexander Dubček, om politic slovac; ajuns (la 6.I.1968) prim-secretar al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a iniţiat un ambiţios program de reformă a sistemului socialist („socialismul cu faţă umană"); cunoscute sub numele de „Primăvara de la Praga", reformele iniţiate (a deschis frontierele ţării şi a acordat deplina libertate de exprimare) au provocat invadarea (20/21.VIII.1968) Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, cu excepţia celor române (n. 1921)

- 1996: A murit Val Munteanu, ilustrator de carte, grafician (n. 1927)

-1996: NASA lansează sonda spatială Mars Global Surveyor pentru cartografierea Planetei Marte

- 2001: Operarea regulată cu avioane Concorde între Paris/Londra si New York a reînceput după accidentul din 2000 

- 2002: A murit Rudolf Augstein, important jurnalist german, fondator şi director al prestigiosului cotidian „Der Spiegel” (n.05.11.1923

$$$

 S-a întâmplat în 8 noiembrie1496: La această dată, s-a încheiat construirea bisericii mănăstirii cu hramul Sfinţii Arhangheli din Războieni, județul Neamţ, locul unde s-a dat bătălia dintre Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană, în iulie 1476.

Mănăstirea Războieni este o mănăstire ortodoxă care se află la o distanță de 26 km de orașul Piatra Neamț. Biserica mănăstirii are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie).Biserica mănăstirii a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 și este formată din patru obiective:

- Biserica „Sf. Voievozi" - datând din sec. XV

- Turnul clopotniță - datând din 1862

- Stăreția - datând din sec. XX

- Chiliile - datând din sec. XIX-XX

După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în „Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", sultanul Mahomed al II-lea („Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă.

În scopul de a diminua forțele moldovenești angajate în luptă, turcii au apelat la ajutorul tătarilor din Crimeea care au traversat Nistrul și au început să prade Moldova. Domnitorul Ștefan cel Mare a fost nevoit să trimită o parte din oastea moldovenească pentru a-i alunga peste Nistru pe tătari.Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând ca loc al bătăliei o mare poiană din pădurea de la Valea Albă (azi satul Războieni din județul Neamț).Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci.Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai cca.10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură și au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste moldoveană a fost biruită de numeroasa oaste turcească.Turcii au avut 30.000 de morți, iar moldovenii 2000 morți și 800 de prizonieri.În această bătălie, însuși domnitorul moldovean a căzut de pe cal, dar nu a fost rănit.Cu toate că au câștigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărțuiți permanent de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul).

În bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: „Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră că au căzut moldovénii suptu mâna păgânilor. (...) Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din tară, daca au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcatu și pre urmă ș-au ziditu deasupra oasilor o bisérică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor."

Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află o pisanie lungă scrisă în limba slavonă, care reprezintă o cronică murală de o sinceritate impresionantă din istoria Moldovei.„În zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Domn, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate forțele sale răsăritene, și încă și Basarab Voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată țara sa basarabească. Și au venit să prade și să ia Țara Moldovei. Și au ajuns până aici, la locul numit Pârâul Alb...Și noi, Ștefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am ieșit înaintea lor aici și am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26. Și cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânți creștinii de către păgâni. Și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei. Atunci și tătarii au lovit Moldova din ceea parte.De aceea, a binevoit Io Ștefan Voievod, cu buna sa voință a zidit această casă în numele arhistratigului Mihail și întru rugă sieși și Doamnei sale Maria, și fiilor săi Alexandru și Bogdan și pentru amintirea și întru pomenirea tuturor dreptcredincioșilor creștini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 8.”

Nici cronica lui Grigore Ureche și nici pisania nu precizează cât a durat construcția bisericii. Luând în considerarea proporțiile reduse ale bisericii, istoricul Constantin Turcu (1903-1980) a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă. Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de zece m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte. Biserica „Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări.În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între anii 1906-1925, lăsând în Mănăstirea Războieni, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe.

De-a lungul timpului, biserica a suferit unele modificări constructive. Astfel, în secolul al XIX-lea s-au adăugat două turnulețe, fără legătură cu bolțile, precum și un mic pridvor care a încadrat ușa de intrare de pe latura sudică. Fațadele exterioare au fost tencuite și văruite.În anul 1862 a fost construit turnul-clopotniță pe sub care se intră în incinta mănăstirii.Mănăstirea Războieni a fost desființată prin Decretul nr.410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism.Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate.

Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare a bisericii.Cu acest prilej au fost îndepărtate cele două turle adăugate în secolul al XIX-lea, pridvorul de la intrare și celelalte adaosuri, biserica fiind readusă la înfățișarea inițială. Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unor gropi în care se aflau osemintele oștenilor căzuți, înhumate fără o ordine anume. Deoarece craniile decedaților nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar.

După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie.

Surse:

https://razboieni.mmb.ro/

https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/razboieni-biserica-ridicata-oasele-ostenilor-stefan-68080.html

http://www.viziteazaneamt.ro/2009/09/23/manastirea-razboieni-judetul-neamt/

http://povestidecalatorie.ro/manastirea-razboieni-ctitorie-a-lui-stefan-cel-mare/

https://razboieni.mmb.ro/istoria-manastirii-razboieni

$$$

 S-a întâmplat în 8 noiembrie1895: La această dată, fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen, făcând nişte experienţe privind descărcările electrice în gaze, a descoperit radiaţiile X (denumite şi „radiaţiile Röntgen").

Wilhelm Conrad Röntgen (27.03.1845-10.02.1923) a descoperit că un curent de înalt voltaj într-un tub de gaz rarefiat dă naştere unei fluorescenţe pe un ecran acoperit cu cianură de platină. În câteva săptămâni - într-o serie de zece articole trimise către fizicienii şi medicii universităţii din Würzburg - Röntgen a furnizat explicaţia corectă a fenomenului constatat. Radiografia mâinii unui prieten şi apoi a mâinii soţiei sale a făcut ca descoperirea razelor X să ajungă un subiect public, întrucât aceste imagini care practic prezentau scheletul mâinii au fost asociate cu moartea şi au hrănit idei cu iz catastrofic. Pe de altă parte, temerea de acest tip de raze era justificată pentru că cercetători care le-au folosit au avut probleme de sănătate.

Descoperirea rezelor X (ori razelor Röntgen, cum mai sunt numite) a oferit material de studiu pentru generaţii de savanţi, iar cercetările acestora au fost recompensate cu multe premii Nobel, cum a fost cazul următorilor oameni de ştiinţă: Max von Laue, William Henry, William Lawrence Bragg, Charles Barkla ori Karl Manne Siegbahn.Folosirea razelor X este parte din viaţa noastră. Acestea sunt folosite în medicină la detectarea zonelor opace din corpul nostru şi la investigarea modificărilor anumitor organe (cum este, de pildă, radiografia plămânilor). Dar razele X sunt folosite şi pentru: controlul bagajelor în aeroporturi, examinarea obiectelor arheologice ori identificarea structurii cristaline. Premiul Nobel pentru fizică a fost acordat în anul 1901 fizicianului de origine prusacă Wilhelm Conrad Röntgen „ca recunoaştere a eforturilor extraordinare făcute pentru descoperirea unor raze remarcabile".

Röntgen s-a născut la Lennep, în Germania, fiind singurul copil al unei familii care se ocupa de textile. Familia Röntgen a decis să se mute în Olanda când micuţul Wilhelm avea doar trei ani; mama lui Wilhem era de origine olandeză. În 1862, Röntgen s-a înscris la Şcoala tehnică din Utrecht, iar în 1865 s-a înscris la cursurile facultăţii de fizică din cadrul Universităţii din Utrecht, dar nu a obţinut numărul necesar de credite pentru a deveni student şi a decis să plece în Elveţia, unde a urmat Institutul Politehnic din Zürich. În 1869 îşi susţine teza de doctorat la Zürich şi este numit asistentul celebrului fizician August Kundt.

Röntgen a fost căsătorit cu Anna Bertha Ludwig, originară din Zürich, pe care a întâlnit-o într-o cafenea administrată de tatăl acestuia. Röntgen nu a avut niciun copil, dar a înfiat-o pe una dintre nepoatele sale - fata fratelui soţiei - Josephine Bertha Ludwig. Lui Röntgen îi plăceau excursiile, vânătoarea şi alpinismul; în ciuda problemelor de vedere (nu distingea foarte bine culorile şi nu făcea diferenţa între acestea) se pare că Röntgen era un foarte bun trăgător. Avea un umor debordant, era curios despre tot ce se întâmpla în lumea ştiinţei şi avea un ascuţit simţ critic pe care adeseori îl exersa asupra propriei persoane. A fost primul savant care a primit premiul Nobel.

Röntgen a murit în 1923 din cauza unui carcinom intestinal; cauza morţii nu a avut legătură directă cu experimentelor sale cu razele X . Röntgen a fost unul dintre primii savanţi care au folosit ecrane plumbate pentru protecţia la radiaţii.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/physics/1901/rontgen/biographical/

https://sanatatea.com/pub/personalitati/1015-wilhelm-conrad-rontgen-descoperitorul-razelor-x.html

https://biography.yourdictionary.com/wilhelm-conrad-rontgen

https://www.scientia.ro/premiile-nobel/102-premiul-nobel-fizica-1901-2007/803-premiul-nobel-pentru-fizica-1901-wilhelm-conrad-rontgen.html

https://www.britannica.com/biography/Wilhelm-Rontgen

$$$

 Preambul: Ca de aproape fiecare dată când postez în micul meu calendar enciclopedic despre personalități controversate, de la noi ori de aiurea, amintesc că eu nu ridic nimănui statui virtuale și nu închin ode de slavă cuiva! Încerc doar să trec în revistă fapte, date și întâmplări referitoare la acestea.


S-a întâmplat în 8 noiembrie1901: La această dată, s-a născut Gheorghe Gheorghiu-Dej, om politic comunist; între anii 1945 şi 1954 a fost secretar general, iar între anii 1955 şi 1965, prim-secretar al CC al PMR şi preşedintele Consiliului de Stat al RPR; în perioada 1948-1958 a optat pentru modelul stalinist, facilitând aservirea totală a României intereselor URSS; a instaurat un regim totalitar, de represiune poliţienească, căruia i-a căzut victimă o mare parte a elitei politice, militare şi culturale a ţării; după 1958, în plan extern, a evoluat treptat spre o distanţare de URSS.

Gheorghe Gheorghiu-Dej (numele la naștere Gheorghe Gheorghiu, n. Bârlad– d. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa și președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 19 martie 1965. Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost una ambivalentă până la moartea lui Stalin, iar imediat după aceea a început procesul de destalinizare a României, prin susținerea creării industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS-ului, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii ceea ce i-a adus și moartea subită în anul 1965, în cadrul ultimei vizite la Varșovia când a fost iradiat. A fost solidar cu ceilalţi membrii din conducere în dictarea legilor şi măsurilor considerate atunci absolut necesare regimului de democraţie populară, în economie (industrie, finanţe, comerţ), în administrarea statului, în justiţie, învăţământ, armată…

Gheorghe Gheorghiu s-a născut într-o familie de muncitori bârlădeni, tatăl era Tănase Gheorghiu și mama sa, Ana. La vârsta de doi ani a fost înfiat de unchiul său Nicolae Gheorghe Ionescu din Moinești, Bacău și a urmat învățământul gimnazial în actuala școală nr.1 „Ștefan Luchian”. După terminarea școlii a lucrat la o fabrică de cherestea, la o țesătorie, iar apoi s-a angajat la meșteri dogari din Piatra Neamț și Moinești. S-a calificat în meseria de electrician la societatea petrolieră „Steaua Română” Moinești, iar apoi a lucrat la atelierele CFR Galați.A participat la greva generală a muncitorilor din Valea Trotușului, în anul 1920. Între anii 1919 și 1921 a lucrat ca electrician la Câmpina, după care s-a întors la Galați, unde s-a angajat ca electrician la o stație de triaj.Transferul de la stația din Galați la stația de triaj din orașul Dej (ca urmare a acuzației de „agitație comunistă”) i-a adus și supranumele „Dej”. De-a lungul timpului, i se va spune „Machiavelli al Balcanilor” pentru că avea o „formidabilă capacitate de intrigă și manipulare”.

În 1926 s-a căsătorit la Galați, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar. Au avut două fiice: Vasilica (viitoarea actriță de cinema Lica Gheorghiu, n. 15 martie 1928) și Constanța („Tanți”), născută în 1931.În 1930 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român. Este arestat între martie 1933 și august 1944, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele CFR Grivița din București. La 2 februarie 1933, muncitorii ceferiști de la Atelierele CFR Grivița din București au declanșat o grevă, după ce guvernul anulase înțelegerile mai vechi cu privire la condițiile de muncă. Greva s-a extins și la ceferiștii din Cluj și Iași. La 14 februarie au fost arestați Gheorghiu-Dej și alți membri ai Comitetului Central de Acțiune, iar în 15 februarie au avut loc ciocniri violente între muncitori și poliție în care au murit câțiva ceferiști. 

Dej a fost judecat ca instigator, alături de Constantin Doncea, Chivu Stoica, Dumitru Petrescu, Ilie Pintilie și Gheorghe Vasilichi și de alți 100 de „agitatori”. La 19 august 1933 a fost condamnat prin Sentința nr. 571 la 12 ani de muncă silnică, în urma procesului de la Craiova, începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana, lângă Câmpina, trecând și la penitenciarul din Caransebeș și lagărul de la Târgu Jiu. În 1936 este ales în absență, membru al CC al PCR, devenind lider al facțiunii din închisori a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică – facțiunea moscovită). Și-a consolidat autoritatea în interiorul organizației de partid a închisorilor cu ajutorul unui grup de agenți sovietici închiși în România: Pintilie Bodnarenko-Pantiușa, Serghei Nikonov - Nicolau, Petea Gonciaruk, Vasile Bucikov, Mișa Posteuca etc. Grupul din țară al Partidului Comunist care și-a petrecut anii de război în lagărul de la Târgu Jiu îi includea pe Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu, Miron Constantinescu, Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu și Alexandru Moghioroș.

Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-și cea mai mare parte a detenției în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis în aceeași celulă cu Nicolae Ceaușescu, devine mentorul politic al acestuia din urmă. La 12 august 1944, înainte de lovitura de stat, a evadat din închisoare. A fost ales Secretar general al Partidului Comunist Român la Conferința națională din 16 octombrie 1945 și a condus PCR în colaborare cu Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, care au fost aleși membri ai Biroului Politic și secretari. În guvernul generalului Sănătescu a fost ministru al Comunicațiilor și lucrărilor publice. La mijlocul lunii ianuarie 1945, Gheorghiu-Dej și Ana Pauker au făcut o călătorie la Moscova pentru convorbiri cu conducătorii de partid sovietici, Stalin și Viaceslav Molotov. În urma acestei întâlniri, Gheorghiu-Dej și comuniștii din jurul său s-au asigurat de sprijinul de care aveau nevoie în drumul lor spre cucerirea puterii. După întoarcerea delegației, Frontul Național Democrat - o coaliție politică promovată de către Partidul Comunist - a inițiat o campanie sistematică pentru înlocuirea guvernului Rădescu cu un guvern propriu. La 6 martie 1945, regele Mihai a anunțat formarea unui guvern condus de Petru Groza, care fusese impus de către Uniunea Sovietică.

La 1 decembrie 1946, Gheorghiu-Dej, secretar general al Partidului Comunist, a obținut conducerea Ministerului Economiei Naționale (care a fost numit în anul următor Ministerul Industriei și Comerțului), a cărui funcție principală era mobilizarea tuturor resurselor țării în vederea îndeplinirii politicii economice comuniste. În această calitate, el a avut grijă să fie îndeplinite obligațiile economice ale României față de Uniunea Sovietică, în conformitate cu prevederile armistițiului din 1944, și a estimat resursele și bogățiile naționale în perspectiva naționalizării. Această sarcină specială a presupus deplasări repetate la Moscova. În 1946-1947, Gheorghiu-Dej a fost membru al delegației române conduse de Gheorghe Tătărescu la tratativele de pace de la Paris. Delegația română pentru negocierile de pace cu România, de la Paris, condusă de Tătărescu, a inclus pe Gheorghiu-Dej și Lucrețiu Pătrășcanu. Ei au încercat la negocieri, fără succes, să obțină recunoașterea statutului de co-beligeranță pentru România, dar pe de altă parte, nu au obiectat față de anexarea sovietică a Basarabiei și a Nordului Bucovinei.

La 5 octombrie 1947, s-a ținut ultimul congres al Partidului Social Democrat la care au participat ca invitați Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker, la care a fost adoptată cu aclamații o rezoluție cu privire la unirea cu Partidul Comunist. După formarea Partidului Muncitoresc Român, fostul Partid Social Democrat condus de Titel Petrescu a fost dispersat prin intimidarea și arestarea activiștilor săi, liderul însuși, Titel Petrescu, a fost arestat în mai 1948 și întemnițat fără judecată. La primul Congres, desfășurat la 21-23 februarie 1948, al noului Partid Muncitoresc Român, alcătuit prin fuziunea dintre PCR și Partidul Social Democrat, Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general ,iar Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au fost numiți în secretariatul partidului și în Biroul Politic. Lucrețiu Pătrășcanu nu a mai fost ales în nici unul dintre forurile conducătoare ale partidului, iar la scurt timp după aceea a fost demis din funcția de Ministru al Justiției.

În cadrul Secretariatului C.C. al P.M.R. a coordonat activitatea Comisiei Controlului de Partid, Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R., Secțiilor de Industrie Grea și Agrară ale C.C. al P.M.R. și Direcției Treburilor a C.C. al P.M.R. (din 7 octombrie 1955). Influența politică sovietică din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (perceput în toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice). Influența economică sovietică s-a materializat prin crearea companiilor mixte Sovrom, prin care economia română a fost transformată după modelul economiei planificate centralizate sovietice. Dintre acestea, cele mai importante pentru Uniunea Sovietică au fost Sovrompetrol și Sovromtransport, care au intrat în funcțiune imediat. Ultimul sovrom, Sovromcuarțitul a fost revândut românilor abia în anul 1956, punându-se astfel capăt unei forme de exploatare economică directă de către ruși.

Solidar cu ceilalţi „tovarăşi” din conducerea efectivă a P.M.R., împarte răspunderea pentru represiunea generalizată şi repetatele încălcări ale propriei „legalităţi socialiste” – abuzuri, bătăi, violenţe şi procese prefabricate de securitate, deportări, deţineri fără lege. Nu a exprimat vreodată un regret pentru represiunea aplicată la scara întregii ţări. După 1953, a introdus pe etape „legalitatea socialistă” şi a dispus încetarea represiunii generalizate. A ştiut să asculte necondiţionat de stăpânul de la Kremlin, Iosif Vissarionovici Stalin. Când Cominform-ul a denunţat politica promovată de Iosip Broz Tito (iunie 1948), Gheorghiu Dej „s-a solidarizat cu poziţia PC(b) al URSS şi a caracterizat comportarea conducătorilor iugoslavi ca trădătoare” raportează Jdanov, Malenkov şi Suslov lui Iosif Vissarionovici.A publicat apoi articolul „Clica lui Tito – duşman de moarte al socialismului” şi a prezentat în noiembrie 1949, la următoarea şedinţă a Cominform-ului, raportul pregătit la Moscova şi intitulat Partidul Comunist din Iugoslavia în mâna unor asasini şi spioni. După moartea lui Iosif Vissarionovici relaţiile bilaterale sunt reluate, mareşalul Tito este întâmpinat la Bucureşti (1956) cu deosebită cordialitate de Gheorghiu Dej. Colaborarea cu Iugoslavia va rămâne constantă, iar liderul român a rostit o alocuţiune în faţa parlamentului iugoslav, fiind primul dintre conducătorii comunişti care a beneficiat de un asemenea protocol. A avut un deosebit simţ politic în dirijarea politicii externe a Republicii Populare Române şi a ştiut să urmeze sfaturile lui Ion Ghe. Maurer secondat de Corneliu Mănescu şi de diplomaţii din centrala MAE. Schimbarea de esenţă pe care realizat-o a fost restabilirea relaţiilor cu ţările Europei de Vest şi cu Statele Unite ale Americii odată cu slăbirea dependenţei de Uniunea Sovietică, dar menţinând apartanenţa RPR la aria de dominaţie politico-militară a URSS, potrivit cu aranjamentele dintre cele trei puteri învingătoare – URSS, SUA şi Marea Britanie (1943-1945).„Ghiţă, ai să citeşti în ziare că România se află în război cu Statele Unite” – ar fi spus Ion Ghe. Maurer lui Gheorghiu Dej, când ambii au aflat de amplasarea rachetelor sovietice în Cuba. Ca urmare, Gheorghiu Dej trimite într-o misiune ultraconfidenţială pe Mircea Maliţa care a comunicat Secretarului de Stat Dean Rusk că, în caz de conflict între SUA şi URSS, Republica Populară Română nu va participa decât dacă va fi atacată. Totodată, a dat asigurări că pe teritoriul român nu sunt amplasate rachete sovietice. Comunicarea a fost socotită atât de importantă, încât conducerea SUA nu a împărtăşit-o aliaţilor din NATO. Politica de autonomie şi de păstrare a unei linii proprii în politica internă şi externă, a fost exprimată în documentul, viu comentat pe plan internaţional şi bine privit de opinia publică din România, intitulat Declaraţie cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Principiile enunţate în Declaraţia din Aprilie 1964 au fost aplicate şi în anii următori.

Publicarea Declaraţiei din Aprilie a fost posibilă şi fiindcă Gheorghiu Dej şi Emil Bodnăraş au reuşit să sugereze conducerii sovietice şi lui Nikita Hrusciov, retragerea trupelor sovietice aflate în România din 1944.Prezenţa acestor trupe, spuneau ei, nu mai era necesară întrucât RPR avea în jur numai ţări prietene şi aliate, iar regimul democrat popular intern se consolidase deplin. Pentru considerente proprii ale politicii externe a URSS conducerea sovietică a adoptat acest punct de vedere şi a dispus plecarea din România a trupelor, care, în fiecare gară importantă din ţară, au fost întâmpinate cu alai, fanfară, mâncare şi manifestări de „prietenie şi solidaritate”…A fost, se spune, o reuşită a politicii externe a lui Gheorghiu Dej. În politica internă a ştiut să-şi apere şi să-şi întărească poziţia proprie, eliminându-şi fără ezitare, prin intermediari, adversarii – Foriş, deţinut ilegal, apoi ucis cu ranga (1946); Lucreţiu Pătrăşcanu, eliminat fizic în urma unui proces prefabricat, cu acuzaţii inventate, proces pe care Gheorghiu Dej l-a urmărit îndeaproape, prin intermediul lui Iosif Chişinevschi; Vasile Luca a murit în închisoare.Ceilalţi (precum Teohari Georgescu şi Ana Pauker) au fost neutralizaţi complet din viaţa politică. Dacă în edificarea orânduirii „democrat populare” şi în represiunea generală împotriva „duşmanului de clasă”, conducerea P.M.R. a fost solidară, între liderii comunişti a avut loc o confruntare surdă pentru putere, însoţită de o intrigă mereu reluată.

Lovitura de maestru a lui Gheorghiu Dej a fost eliminarea, în 1952, de la conducerea P.M.R. a lui Vasile Luca, Ana Pauker şi Teohari Georgescu. În mai 1952 cetăţenii ţării au aflat cu totală surprindere şi nedumerire că unii din liderii văzuţi până atunci pe panouri mari la toate serbările oficiale, se făcuseră „vinovaţi” de „deviere de dreapta şi aventurism de stânga” (sic), de subminarea „rolului conducător al partidului”, de stimularea „elementelor capitaliste de la sate şi oraşe”, de încălcarea „în mod aluziv şi grosolan” a legalităţii populare etc. Eliminarea acestor rivali (din care doi vechi cominternişti – Vasile Luca şi Ana Pauker), a avut loc cu aprobarea lui Iosif Vissarionovici Stalin. Nimic nu mişca în democraţiile populare (excepţie Iugoslavia), fără acordul stăpânului de la Kremlin. Era, practice, imposibil în 1952 ca schimbări la un asemenea nivel în conducerea PMR să aibă loc fără aprobarea lui Iosif Vissarionovici.

După 1953, Dej a reuşit, prin mecanismele obişnuite ale vieţii de partid, să-şi îndepărteze şi alţi rivali potenţiali.La Congresul al III-lea PMR (iunie 1960) Gheorghiu Dej era liderul necontestat al partidului şi statului. A beneficiat de această poziţie trei ani şi jumătate. În impunerea instituţiilor şi mecanismelor statului democrat popular (după model sovietic) nu a făcut rabat – nici el, nici ceilalţi lideri – indiferent de confruntările şi intrigile de culise dintre ei.La fel şi cu lupta de clasă declanşată de sus în jos; duşmanul de clasă trebuia descoperit şi „nimicit”. Până în 1952 inclusiv, presiunea şi represiunea au mers crescendo, promovate de toată conducerea P.M.R. Apoi, din 1953, la început prin indicaţiile primite de la Moscova, ulterior din proprie iniţiativă, chingile impuse cetăţenilor au început să slăbească, foarte încet şi sub control.

La retragerea trupelor sovietice (1958) şi odată începută faza a doua (şi ultima) a colectivizării agriculturii, represiunea s-a făcut din nou simţită în mediul rural, dar şi în lumea cărturarilor (evenimentele din Ungaria 1956).Din 1962 relaxarea s-a generalizat. Satele de deportare au fost desfiinţate, deţinuţii politici graţiaţi de executarea restului pedepsei (14.056 persoane din care 90% în ultimii trei ani ai cârmuirii lui Dej).Începând cu 1960, liderul P.M.R. a promovat o politică de deschidere în planul artei, literaturii, în domeniul istoriei şi umanistic, o revenire treptată spre valorile şi conceptele tradiţionale ale culturii româneşti, inclusiv readucerea, fie la Institutele Academiei fie în învăţământ sau alte sectoare, a specialiştilor formaţi înainte de 1944.Este fără îndoială că fără girul lui Gheorghiu Dej o asemenea politică nu ar fi fost pusă în practică. Tot el, în august 1965 a declarat public că în RPR a încetat lupta de clasă.

A ştiut să se consulte şi să pună în aplicare sugestiile şi ideile altora. S-a sfătuit repetat cu specialiştii în construirea barajelor (Bicaz şi pe Bistriţa).A colaborat direct cu Maurer în elaborarea politicii externe. Punând în aplicare o politică de relaxare, Gheorghiu Dej şi-a dat seama de nevoia de a oferi ceva ce poate fi înţeles de majoritatea cetăţenilor. Drept urmare, procentul alocat fondului de acumulare a fost redus sensibil.Mărirea fondului destinat consumului s-a văzut relativ repede în mediul urban prin mărfurile şi alimentele puse la dispoziţia cumpărătorilor. În mediul rural, supus până 1962 ofensivei finale a colectivizării, efectele au fost cu totul modeste. Oricum, în 1964/1965 regimul democrat-popular nu mai avea temerea permanentă a ostilităţii opiniei publice. Supravegherea generală continua, fireşte.

La moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, România era o altă ţară, alta decât aceea din 1945-1947.Clasa politică tradiţională fusese lichidată şi individual şi ca factor constitutiv. Fusese înlocuită cu ierarhia de partid şi aparatul ei.Puterea aparţinea în exclusivitate Partidului Muncitoresc (Comunist) Român.Industria, finanţele, comerţul, transporturile, minele, de mult naţionalizate, erau gestionate de aparatul statului democrat-popular. Odată cu industrializarea, clasa muncitoare crescuse numeric dar şi calitativ. Ţărănimea tradiţională, cu temeiul în proprietatea individuală a pământului, fusese colectivizată.Intelectualii de factură tehnică lucraseră de la început în noul regim, iar lumea artistică; literară, ştiinţifică s-a integrat treptat.Regimul era recunoscut pe plan internaţional şi ţara devenise membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Împărţirea Europei în cele două zone, aceea de sub dominaţie sovietică şi Vestul, era un fapt împlinit, statornicit, recunoscut şi juridic. În România, ca şi în celelalte „democraţii” răsăritene (Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia), transformarea politică, socială, economică şi culturală, era un fapt împlinit. O altă Europă prinsese contur, iar România se afla în această parte a continentului...

Surse:

Mihai Retegan, Război politic în blocul comunist în anii 1960. Documente, Editura RAO, Bucureşti, 2000

Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia

Gheorghe Apostol - Eu și Gheorghiu Dej, Ediție de casă, 1998

Dej - omul resentimentului, Stelian Tănase, Magazin istoric. 2002 

Ștefan Bosomitu, Mihai Burcea - Spectrele lui Dej: incursiuni în biografia și regimul unui dictator, MintRight Inc, 2012

https://www.britannica.com/biography/Gheorghe-Gheorghiu-Dej

http://www.comunismulinromania.ro/index.php/gheorghiu-dej-biografie/

https://books.google.es/books?id=sMnPzUYT6ykC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&hl=es#v=onepage&q&f=false

https://www.iiccr.ro/moartea-lui-gheorghe-gheorghiu-dej-19-martie-1965/

https://adevarul.ro/locale/galati/controversata-viata-secreta-liderului-comunist-gheorghe-gheorghiu-dej-taina-rusinoasa-impartea-ceausescu-1_580f6da55ab6550cb8e57b88/index.html

https://www.cotidianul.ro/personalitatea-si-rolul-lui-gheorghe-g

$$$

 8 noiembrie - Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. La mulți ani tuturor celor care le poartă numele!

În fiecare an, la data de 8 noiembrie, este marcată Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, împreună cu soborul tuturor puterilor cereşti, praznic închinat celor mai cunoscuţi dintre îngeri, cel mai des invocaţi în Sfânta Scriptură. În general, îngerii ocrotesc popoare, localităţi şi oameni, însă, încă din vechime, Sfinţii Arhangheli au fost adoptaţi ca patroni spirituali sau ocrotitori ai împăraţilor şi regilor, ai conducătorilor de oşti, ai armatelor care îi apără pe oameni de primejdii, fiind simboluri ale luptei împotriva răului.

Biserica a fixat ca zi de pomenire a Sfinţilor Îngeri data de 8 noiembrie, pe de-o parte deoarece cifra 8 reprezintă simbolul vieţii veşnice, iar pe de alta, fiindcă între 8 septembrie, când sărbătorim Naşterea Maicii Domnului şi această zi, sunt exact nouă săptămâni, după numărul cetelor îngereşti. Cele două mari praznice sunt legate de faptul că Maica Domnului este mai presus de îngeri, fiind numită mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, prin faptul că la Taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos, care se săvârşeşte prin lucrarea Duhului Sfânt din Fecioara Maria, participă ca martori şi slujitori nevăzuţi, dar reali, Sfinţii Îngeri şi mai ales Sfântul Arhanghel Gavriil, dar şi prin faptul că Maica Domnului este lăudată de toţi îngerii şi se roagă împreună cu aceştia înaintea Tronului Preasfintei Treimi. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne arată astfel că Dumnezeu este în acelaşi timp drept şi milostiv, iubitor de adevăr şi iertător al celor păcătoşi sau căzuţi, care se ridică prin pocăinţă. Pe de altă parte, dreptatea şi adevărul lui Dumnezeu pe care le arată Sfântul Arhanghel Mihail sunt necesare ca şi bucuria, bunătatea şi blândeţea lui Dumnezeu, care vin prin binecuvântarea adusă de Arhanghelul Gavriil, astfel fiind explicată legătura puternică ce există în lucrarea acestor doi Sfinţi Arhangheli şi cinstirea lor împreună de către Sfânta Biserică.Tot în această zi este marcată şi Ziua Jandarmeriei Române, instituţie care îi are ca ocrotitori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Puterile cereşti netrupeşti se împart în nouă cete: Serafimii, Heruvimii, Tronurile, Domniile, Puterile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii.Arhanghelii sunt figuri „mai mari peste îngeri“ sau „cei dintâi dintre îngeri“, ei fiind vestitori pe pământ pentru voia lui Dumnezeu, împlinitori ai voii lui Dumnezeu, teofori sau purtători ai harului şi lucrării lui Dumnezeu, fiind cele şapte duhuri care stau în faţa Tronului lui Dumnezeu: Mihail, Gavriil, Rafail, Salatiil, Uriil, Gudiil şi Varahil, primii doi dintre aceştia fiind cei mai cunoscuţi.Denumirea exactă a sărbătorii este Soborul mai-marilor Arhistrategi (căpetenii) Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri, deci pe 8 noiembrie nu îi prăznuim doar pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ci şi toate cetele îngereşti.

Sărbătoarea datează din secolul al V-lea, fiind la origine doar o prăznuire în amintirea construirii unei biserici, închinate Sfântului Arhanghel Mihail la Thermele lui Arcadius din Constantinopol. Pe parcurs sărbătoarea a fost închinată şi Sfântului Arhanghel Gavriil, pentru ca în cele din urmă, 8 noiembrie să devină zi de prăznuire a tuturor cetelor îngereşti.

Sfântul Arhanghel Mihail (în ebraică, numele lui înseamnă „Cine este ca Dumnezeu”) este îngerul dreptăţii şi al adevărului, simbolizând legea, fiind cel care a pus capăt căderii îngerilor răi, cel care i s-a arătat lui Iacov când fugea de mânia fratelui său Isav şi a vrăjitorului Valaam, care voia să blesteme poporul Israel, şi unul din cei care i-au vestit lui Lot pierirea Sodomei şi Gomorei. De asemenea el este cel care a venit şi l-a întărit pe Iosua, fiul lui Navi, înainte de începerea cuceririi Canaanului. Sfântul Arhanghel Gavriil, numit şi înger al harului, este cel care reflectă în firea şi în lucrarea sa bucuria şi blândeţea lui Dumnezeu, este binevestitorul Naşterii Domnului şi al celui mai important proroc – Sfântul Ioan Botezătorul, el i-a tâlcuit proorocului Daniel viziunile, a vestit naşterea Fecioarei Maria şi a hrănit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. Conform mărturiilor cronicarilor, Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la uşa mormântului Mântuitorului şi a şezut deasupra ei.Sfântul Arhanghel Gavriil este ocrotitorul familiilor, mamelor, fecioarelor, copiilor, părinţilor care dau naştere copiilor, îi cresc în credinţă şi îi pregătesc pentru mântuire şi pentru viaţă veşnică. El este şi ocrotitor al monahilor şi monahiilor, al celor care vieţuiesc în mănăstiri şi în sihăstrie sau în pustie.

De-a lungul anului bisericesc se întâlnesc şi alte sărbători ale Sfinţilor Arhangheli:

– La 6 septembrie este prăznuită o minune a Sfântului Arhanghel Mihail, săvârşită la Chones, în Colose, din Frigia, care a devenit o sărbătoare a întregii Ortodoxii începând cu secolul al XI-lea, odată cu domnia lui Manuil I Comnenul

– Pe 26 martie este marcat un sobor al Sfântului Arhanghel Gavriil, generat de prezenţa sa în sărbătoarea de Buna Vestire, fiind atestat încă din secolul al V-lea şi menţionat în Tipicul Ierusalimului şi al Mănăstirii „Sf. Sava“ (Liturgica Generală)

– Pe 13 iulie este un alt Sobor al Sfântului Arhanghel Gavriil despre ale cărui origini nu se cunosc foarte multe detalii

La 11 iunie se celebrează apariţia Sfântului Arhanghel Gavriil la o chilie din Sf. Munte (Adin), fiind o simplă menţiune, fără slujbă separată. Cu această ocazie, Sfântul Arhanghel ar fi dezvăluit unui călugăr prima parte a Axionului Sfintei Fecioare. Sărbătoarea se limitează însă doar la mănăstirile athonite.

În iconografia ortodoxă, Arhanghelul Mihail este reprezentat purtând în mână o sabie de foc, pentru că el pedepseşte păcatul, nedreptatea şi îi apără pe cei drepţi. El pedepseşte popoare rele şi apără popoare bune care împlinesc voia lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia noastră purtând în mână o floare de crin alb, ca simbol al purităţii, al bucuriei şi binecuvântării, pentru că el aduce neamului omenesc vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu, care aduce mântuirea.În biserica ortodoxă, chipurile celor doi Arhangheli sunt zugrăvite pe uşile altarelor bisericeşti, cel al Sfântului Mihail pe uşa dinspre nord, iar cel al Sfântului Gavriil pe cea dinspre sud, cei doi fiind consideraţi sfinţi protectori ai bisericii.

Sfinţii Îngeri sunt pomeniţi săptămânal, în fiecare zi de luni, dar şi la fiecare Sfântă Liturghie, fiindcă ei se roagă împreună cu Biserica întreagă înaintea Tronului Preasfintei Treimi.Ei îi păzesc şi călăuzesc pe oameni pe calea mântuirii, fiindcă fiecare om primeşte la Botez un înger păzitor, care îl îndeamnă tainic în conştiinţă să săvârşească binele, să facă voia lui Dumnezeu. Tocmai de aceea există rugăciuni către îngerul păzitor, rostite dimineaţa şi seara, precum şi Canonul către îngerul păzitor din Ceaslov.

Praznicul din această zi este şi sărbătoarea Jandarmeriei, care îi are ca ocrotitori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, motiv pentru care în toate unităţile de jandarmi se se oficiază slujbe religioase. Deviza Jandarmeriei Române – „Lex et ordo“ (lege şi ordine), menţionată pe stema sa, are evidente asemănări cu ceea ce simbolizează Sfinţii Arhangheli – Sfântul Arhanghel Mihail simbolizează „legea“, fiind apărător al dreptăţii şi al adevărului, fiind cum aminteam înger al legii, iar Sfântul Arhanghel Gavriil simbolizează ordinea, pacea şi armonia, siguranţa şi binele comun, rezumate în numirea de înger al harului. Pe de altă parte, în viziunea populară, Arhanghelii asistă la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.În unele sate româneşti, sărbătoarea durează trei zile, de pe 8 până pe 10 noiembrie, prima zi fiind „Capul Arhanghelului”, a doua – „Mijlocul” şi a treia – „Coada Arhanghelului”.Arhanghelul Mihail este, în folclorul religios românesc, un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, conform unor tradiţii, cheile raiului, fiind un aprig luptător împotriva diavolului, dar şi cel care veghează la căpătâiul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.De asemenea, Arhanghelul Mihail este alăturat, conform tradiţiei, Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte grindina şi este cel care ţine şi ciuma în frâu, asemenea Sfântului Haralambie.

Pe vremuri, Arhanghelii erau sărbătoriţi în Bucovina fiind consideraţi păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, acestora fiindu-le închinate rugi către Dumnezeu pentru sănătatea lor.În unele zone de munte, în care Arhanghelii sunt celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii animalelor fac o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieţilor” (denumire pentru berbecii despărţiţi de oi), ce este considerată a fi purtătoare de fecunditate. Există obiceiul ca turta să fie aruncată în dimineaţa zilei de 8 noiembrie în târla oilor, iar dacă turta cade cu faţa în sus este semn încurajator considerându-se că primăvara toate oile vor avea miei, iar dacă turta cade cu faţa în jos este motiv de mare supărare printre ciobani.

Tot în Bucovina există tradiţia pomenirilor şi praznicelor pentru cei morţi, iar în biserici fiecare creştin aprinde câte o lumânare pentru a avea asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă, dar şi o alta, pentru cei dispăruţi fără lumânare.Tot tradiţia arată că această zi mai este denumită şi „vara arhanghelilor”, vremea fiind întotdeauna mai caldă decât în mod normal, iar pe lângă această zi caldă, între sfinţii Mihail şi Gavriil şi ziua de Crăciun trebuie să aibă loc şi „vara iernii”, adică 3-4 zile cu vreme însorită.De asemenea, munca în această zi este considerată a fi un semn de sfidare a puterii divine şi se pune că cel care încalcă această tradiţie se va chinui mult în ceasul morţii sale.

Alte obicieuri arată că în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinţilor Arhangheli se fac praznice pentru sufletul morţilor, iar ofrandele date de pomană pentru morţi, în Ajun sau în Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moşii de Arhangheli”.Tot în această zi există un obicei mai larg răspândit, anume finii duc daruri naşilor, tradiţie legată de cele două lumânări ţinute de naşi la cununie care sunt simbolurile Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, îngerii protectori ai celor cununaţi religios. Peste 1.320.00 de români îşi serbează onomastica în această zi, dintre care 590.000 femei si 730.000 bărbaţi. Potrivit statisticilor de stare civilă majoritatea femeilor, respectiv circa 354.000, poartă numele de Mihaela, iar alte 223.000 – Gabriela, iar dintre bărbaţi, circa 363.000 poartă numele de Mihai, iar 245.000 – Gabriel.

Surse:

https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/soborul-sfintilor-mihail-gavriil-122169.html

https://doxologia.ro/viata-sfant/soborul-sfintilor-arhangheli-mihail-gavriil

https://basilica.ro/%E2%80%A0-soborul-sfintilor-arhangheli-mihail-si-gavriil-si-al-tuturor-cerestilor-puteri/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfintii-arhangheli-mihail-gavriil-predici-audio-putna-parintele-teofan-dosoftei/

http://www.rador.ro/2017/11/08/documentar-soborul-sfintilor-arhangheli-mihail-si-gavriil-3/

$$$

 S-a întâmplat în 8 noiembrie1935: La această dată, s-a născut Alain Delon. Alain Fabien Maurice Marcel Delon (n. Sceaux, Seine, Franța- d. 18 august 2024, Douchy-Montcorbon, Centre-Val de Loire, Franța ) este un actor și producător francez, câștigător al Premiului César. Ascensiunea sa a fost rapidă, fiind la vârsta de 23 de ani comparat cu actori francezi celebri ca Gérard Philipe și Jean Marais, precum și cu actorul american James Dean.A fost denumit chiar și Brigitte Bardot în ipostază masculină. De-a lungul carierei, Delon a lucrat cu regizori celebri printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle. Delon a devenit cetățean elvețian în 1999, iar compania sa își are sediul în Geneva.

Alain Delon s-a născut în Sceaux, Seine Île-de-France, o suburbie a Parisului, fiind copilul lui Fabien Delon, de origine corsicană, administratorul unui mic cinematograf de cartier şi a unei asistente de farmacie, numită Édith.Părinții săi au divorţat în 1939, când Delon avea patru ani, astfel că el a fost dat unei familii al cărei cap era gardian la o închisoare. Apoi este plasat într-o pensiune catolică, Saint-Nicolas d’Issy-les-Moulineaux, unde şi-a petrecut toată copilăria. Delon mai are o soră vitregă şi doi fraţi vitregi, din căsătoriile ulterioare ale părinţilor. A urmat o serie de şcoli de unde Delon a fost exmatriculat din cauza comportamentului său. Profesorii au încercat să-l convingă să devină preot datorită aptitudinilor sale. Copilul răsfăţat al cinematografului francez, rebel şi indisciplinat, a renunțat la școală la vârsta de 14 ani, lucrând pentru o perioadă la măcelăria tatălui său vitreg. Dar nu e totul pierdut şi, în curând, i se oferă ocazia să joace într-un scurt metraj intitulat „Le rapt”, realizat de un prieten al tatălui său. Juca un gangster mustăcios care murea la sfârşit. Şi nu e totul, îşi urmăreşte scopul în viaţă cu obstinaţie, furând o barcă împreună cu nişte prieteni pentru că voiau să fugă împreună în America, însă au fost prinşi la timp de autorităţi.La doar 17 ani, devansând chemarea pentru satisfacerea serviciului militar, a fost înrolat şi trimis la baza militară de la Saïgon, în Indochina Franceză, unde a participat la o campanie de război în Indochina. Trei ani mai târziu, s-a înrolat în marina militară franceză, iar în 1953/54 şi-a servit ţara ca pușcaş marin în Vietnam, în primul război indochinez. Delon a spus că în timpul anilor de serviciu militar a petrecut 11 luni în închisoare, pe motiv de „indisciplină”. O dată din cauza că a furat un jeep, pentru a se distra în oraş, şi a ajuns cu el în apă. De asemenea, a ajuns la închisoare pentru că atunci când s-a întors din Indochina a ascuns un pistol în bagaje.

După serviciul militar, revine în Franţa, în 1956, unde lucrează într-o piaţă pariziană de zarzavaturi şi ia lecţii de actorie. Deja începea să i se descopere talentul de actor. La acea vreme nu avea bani şi accepta aproape orice muncă.A lucrat ca servitor și vânzător. În acest timp s-a împrietenit cu actriţa Brigitte Bardot pe care a însoţit-o la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde a început ulterior propria lui carieră cinematografică. La Cannes, Alain Delon a fost văzut de un căutător de talente, David O. Selznick, mare producător de filme de la Hollywood. Selznick i-a oferit un contract cu condiția ca Delon să învețe engleza. Aşa că s-a întors la Paris pentru a învăța engleza, dar, când l-a întâlnit pe regizorul francez Yves Allégret, a fost convins că trebuie să rămână în Franța pentru a-și începe cariera. Selznick a acceptat rezilierea contractului, iar Allégret i-a oferi lui Delon primul său rol în filmul de succes „Quand la femme s’en mêle” (1957). Actorul și-a arătat, apoi, latura comică în filmul „Faibles femmes”. Mai târziu, îl cunoaşte şi cultivă o relaţie de prietenie cu Jean-Claude Brialy, un actor debutant, care îl invită la Festivalul de la Cannes, unde se face imediat remarcat datorită fizicului excepţional şi şarmului său ieşit din comun. Delon va pleca cu acesta la Cannes într-un costum închiriat. Acest episod este reţinut, ulterior, într-un film cu caracter biografic „Am fost cândva hoţ” (1965). Acest film nu are nici o legătură cu viaţa marelui actor.

În 1958, o întâlneşte pe Romy Schneider la turnarea filmului „Christine”. Este un coup de foudre reciproc. El are 23 de ani, ea 20, se logodesc pe 22 martie 1959, sub ochii presei, făcând senzaţie în toată lumea. Sunt întruchiparea frumuseţii, a tinereţii şi a succesului, devin perechea cea mai en vogue din show-business şi cea mai adulată de public. Alain Delon devine star de cinéma sub bagheta regizorului René Clément în filmul „Plein soleil” (1960), adaptare a romanului „Domnul Ripley” de Patricia Highsmith, urmat în 1961 de „Rocco şi fraţii săi”, de Luchino Visconti, film ce a luat premiul Special al Juriului la Festivalul Filmului de la Veneţia. Apoi a jucat în „Les Amours célèbres”, un film inspirat din benzile desenate ale lui Paul Gordeaux, regia aparţinându-i lui Michel Boisrond. În acelaşi an, Alain Delon cumpără în Vieux Nice, restaurantul « La Camargue ».Datorită calităţilor sale actoriceşti, Alain Delon îşi face debutul şi în teatru, la Paris, în piesa lui John Ford, „This Pity She’s a Whore”, alături de Romy Schneider, în regia lui Visconti.În 1962, joacă în filmul „Eclipsa” al lui Michelangelo Antonioni. Tot atunci se naşte Ari, copilul pe care-l are cu cântăreaţa Nico, dar care nu a fost niciodată recunoscut din punct de vedere juridic. Ari va fi crescut de mama lui Alain Delon.

Delon a înființat o companie de producție, Delbeau Production, împreună cu Georges Beaume, în 1964, cu care a produs filmul numit „L’insoumis”, reeditat, ulterior, din cauza unor probleme legale. Şi-a înființat apoi propria companie de producție, Adel. În luna august a aceluiaşi an, după ruptura de Romy Schneider (legătura lor a durat cinci ani), se căsătoreşte cu actriţa Nathalie Barthélemy. Cu ea va avea un fiu, Anthony, născut pe 30 septembrie 1965, la Hollywood. În 1967, Alain şi Nathalie Delon joacă împreună în „Le Samouraï” de Jean-Pierre Melville.Anul următor se îndrăgosteşte de Mireille Darc, în timpul filmărilor la „Jeff”, unul din filmele produse de propria companie.

În 1968, Stevan Markovic, care era garda de corp a lui Delon, este găsit mort într-o pubelă în faţa casei lui Delon. Prietenul lui Delon, gangsterul corsican François Marcantoni, este acuzat de asasinat. Delon însuşi este interogat de poliţie, chiar dacă asasinatul a avut loc la Paris, în timp ce actorul filma la Saint-Tropez. Fosta sa soţie, Nathalie, a fost, de asemenea, interogată asupra acestui subiect. Era începutul afacerii Markovic. A fost un episod trist din viaţa lui Alain Delon. Ceea ce urmează este divorţul de Nathalie în februarie 1969. În anul 1973, cânta în duet melodia „Paroles, paroles…” cu cântăreața pop franceză Dalida, iar în 1974, organizeaza în Franţa campionatul mondial de box având drept capete de afiş pe Jean-Claude Bouttier / Carlos Monzón şi apoi pe Carlos Monzón / José Napolès. Totodată, îşi cumpără şi cai de curse şi va obţine titlul de Campion mondial de Trap cu calul Equileo.

La rugămintea fiului său, Anthony, a făcut filmul „Zorro” (1974), iar în 1976 a jucat în filmul câștigător al Premiului César, „Monsieur Klein”. Talentatul actor Alain Delon a făcut cupluri celebre cu Burt Lancaster, în „Ghepardul” (1963), cu Jean Gabin, Lino Ventura, Amedeo Nazzari în „Clanul Sicilienilor” (1969), alături de Jean Gabin în „Doi Oameni în Oraş” (1973) şi „Melodie la subsol”(1963), cu Lino Ventura în „Aventurierul” (1958), cu Jean-Paul Belmondo în „Borsalino”( 1970). Pe lângă interminabila listă a filmelor în care a apărut ca actor, se implică decisiv ca producător, scenarist, regizor şi compozitor în alte nenumărate pelicule de-a lungul a peste cinci decenii, ultima apariţie bifând-o în „Asterix la Jocurile Olimpice”, 2007, în care joacă rolul lui Cezar. Creează o firmă de produse de lux, la Geneva, în 1978, căreia îi împrumută numele, „Alain Delon Diffusion SA” şi unde se pot găsi parfumuri (AD, Alain Delon pour Homme, Samouraï, Shogun…), şampanie, coniac, ceasuri de mână, ochelari, ţigări, haine şi accesorii care poartă inscripţionat numele său. Marca ochelarilor de soare purtaţi de Delon a devenit foarte populară în Hong Kong, după ce actorul Chow Yun Fat a purtat astfel de ochelari în filmul din 1986, „A Better Tomorrow”. Ulterior, Delon i-a mulțumit lui Chow printr-o scrisoare pentru că a ajutat la vânzarea produsului în Hong Kong. Regizorul filmului, John Woo, al cărui idol era Delon, a scris un scurt eseu despre filmele „Samuraiul” și despre „Le Cercle rouge”, fapt care l-a bucurat foarte mult pe actor. Popularitatea lui Alain Delon este întărită de aparţia sa pe coperta albumului „The Queen Is Dead” din 1986 al trupei The Smiths.

În 1985, se stabileşte în Elveţia, la Chêne-Bougeries, în cantonul Genève. Doi ani mai târziu, în 1987, o întâlneşte pe Rosalie Van Breemen, un manechin aristocrat olandez, la filmarea videoclipului pentru melodia sa „Comme au cinéma”. Alain Delon se desparte de Mireille Darc după cincisprezece ani de concubinaj şi se căsătoreşte cu Rosalie, împreună cu care are doi copii: Anouchka, născută în 1990, şi Alain-Fabien, în 1994, dar de care se separă după mai mulţi ani, soţia părăsindu-l pentru Alain Aflou, celebru optician şi magnat francez.Obţine dubla cetăţenie elveţiană în anul 1999. În 2001, fotograful Christian Aaron Boulogne, fiul manechinului, cântăreţei şi actriţei germane Nico, publică o carte de amintiri, „L’amour n’oublie jamais” şi afirmă că este fiul ascuns şi nerecunoscut al lui Alain Delon. În acelaşi an, Alain Delon îl întruchipează cu succes pe comisarul de poliţie Fabio Montale din Marsilia, într-un serial poliţist după opera lui Jean-Claude Izzo pentru TF1. Serialul va fi filmat în perioada 2003-2004 şi, de asemenea, joacă şi rolul lui Frank Riva în seria cu acelaşi nume pentru France 2.

În anul 2003, Claudia Cardinale îi înmânează Steaua de Aur a Festivalului Filmului de la Marrakech, iar, în 2005, este numit Officier de la Légion d’honneur de către preşedintele francez Jacques Chirac, pentru „contribuţia sa la arta cinematografiei”. Singurul lucrul care nu îi reuşeşte este crearerea unei companii aeriene de linie, el având brevet de pilot. Şi mai este ceva care îl supără – îşi dă fiul în judecată pentru intenţia de a crea o casă de filme porno şi îi retrage dreptul de a folosi numele fără consultarea lui.

Alain Delon a murit la vârsta de 88 de ani în ziua de 18 august 2024, la Douchy-Montcorbon, Centre-Val de Loire. Actorul a suferit un accident vascular cerebral în 2019, avea cancer al sistemului limfatic și fusese plasat sub protecție judiciară din ianuarie, cu numirea unui reprezentant desemnat de tribunal „pentru îngrijirea sa medicală”. 

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/alain-delon-2302/

https://www.gala.fr/stars_et_gotha/alain_delon

https://www.franceculture.fr/personne/alain-delon

http://www.allocine.fr/personne/fichepersonne-1920/biographie/

https://radiochisinau.md/documentar--actorul-alain-delon-implineste-80-de-ani---28039.html

http://www.rador.ro/2015/11/08/portret-actorul-alain-delon-simbolul-frumusetii-masculine/

$$$

 S-a întâmplat în 9 noiembrie1330, 9-12: La această dată, avea loc bătălia de la locul numit Posada, conflict armat desfășurat între Regatul...