$$$

 NONA GAPRINDASHVILI — FEMEIA CARE A DAT ȘAH MAT LUMII

Într-un timp în care femeilor li se spunea că mintea lor nu e făcută pentru strategie, că locul lor nu e în fața tablei de șah, ci în umbra bărbaților care pretindeau că înțeleg jocul vieții mai bine decât ele, într-o lume în care victoriile feminine erau privite ca întâmplări și nu ca merit, o tânără dintr-un mic oraș georgian avea să întoarcă regulile pe dos. Era anul 1962 când o femeie de doar douăzeci și unu de ani a intrat în istorie nu ca o simplă jucătoare, ci ca un simbol al inteligenței și al curajului care nu acceptă limite. Numele ei era Nona Gaprindashvili, iar fiecare mutare pe care o făcea pe tabla de șah era, de fapt, o declarație de război împotriva prejudecății.

Născută la Zugdidi, într-o familie modestă, crescută între disciplină, ambiție și o liniște care ascundea o forță uriașă, Nona a învățat devreme că marile bătălii se câștigă mai întâi în minte. A înțeles că șahul nu era doar un joc, ci o metaforă a lumii: un spațiu în care fiecare pas greșit se plătește, dar și o scenă unde mintea, dacă este suficient de antrenată, poate domina orice forță fizică. A privit tabla nu ca pe o limită, ci ca pe o hartă a libertății, iar piesele — regina, regele, pionii, calul, nebunii și turnurile — ca pe o armată personală cu care putea cuceri o lume întreagă.

La douăzeci și unu de ani, Nona a devenit prima femeie din istorie care a primit titlul de Mare Maestru Internațional, o distincție care până atunci fusese acordată doar bărbaților. Era o victorie care sfida epoca, o victorie care spunea lumii că nu există gen pentru geniu. Când i se spunea că nu poate, ea muta un pion înainte. Când i se spunea că nu e destul de puternică, răspundea cu un scurt și rece „șah mat”. A câștigat cinci titluri mondiale consecutive, a învins cincizeci și nouă de bărbați, dintre care douăzeci și opt erau mari maeștri. Nu cerea respect, îl obținea prin forța minții și prin tăcerea concentrării. Era exact genul de tăcere care nu înseamnă supunere, ci încrederea absolută că victoria e deja scrisă.

În 1978, Nona a refuzat să participe la un campionat mondial pentru că nu i s-a permis să își ia fiul cu ea. A fost un gest care a răsunat mai tare decât o victorie. A fost dovada că pentru ea familia și demnitatea erau mai importante decât orice trofeu. Era mamă, era campioană, era femeie liberă într-o lume care nu știa încă să înțeleagă libertatea feminină.

Timpul a trecut, generațiile s-au schimbat, iar în 2020 lumea întreagă descoperea serialul „The Queen’s Gambit” — o poveste despre o femeie genială care cucerește lumea șahului. Milioane de oameni au privit ecranele, au admirat personajul fictiv Beth Harmon și au crezut că ficțiunea inventează curajul. Dar în mijlocul acelui succes global, o singură replică a căzut ca o insultă: un personaj spunea că Nona Gaprindashvili nu s-a confruntat niciodată cu bărbați. O minciună care încerca să șteargă cu o propoziție o viață întreagă de luptă, de inteligență și de victorie.

Nona, la optzeci de ani, nu a tăcut. Nu era genul de femeie care să accepte ca istoria ei să fie rescrisă de alții. A făcut ceea ce știa cel mai bine — a mutat prima. A dat Netflix în judecată pentru defăimare, cerând cinci milioane de dolari despăgubire, nu pentru bani, ci pentru adevăr. A fost o altă partidă, jucată nu pe 64 de pătrate, ci într-o sală de tribunal, și, ca întotdeauna, a câștigat. Netflix a fost obligată să își recunoască greșeala, să o despăgubească și să își ceară scuze public. Era cel mai frumos șah mat al carierei ei, o victorie tăcută, dar devastatoare, împotriva uitării și a superficialității.

Astăzi, la peste optzeci de ani, Nona Gaprindashvili continuă să joace, să predea și să inspire. În 2019, la vârsta de șaptezeci și nouă de ani, a câștigat Campionatul Mondial de Seniori pe echipe. Nu e o poveste, nu e o ficțiune, e o biografie a curajului și a demnității. Beth Harmon n-a existat niciodată. Nona, da. Și n-a avut nevoie de scenarii sau de glorie inventată. Povestea ei e reală, dură și luminoasă. E dovada că femeile nu cer loc la masă, ci își fac singure locul, chiar dacă trebuie să mute regele pentru asta.

Morala:

Există oameni care joacă șah pentru a câștiga o partidă și există oameni care joacă pentru a schimba regulile jocului. Nona Gaprindashvili a făcut parte din cea de-a doua categorie — a celor care nu se mulțumesc cu victoria personală, ci vor ca, după ei, lumea să nu mai poată fi la fel.

#NonaGaprindashvili #Curaj #IstorieAdevărată #FemeiCareAuSchimbatLumea #ȘahMat #FBLifestyle