$$$

 În sudul insulei Lanzarote (Spania), în zona numită La Geria, pământul nu este verde, ci negru. Nu există râuri, ploaie aproape deloc, iar solul este acoperit de cenușă vulcanică. Și totuși, aici se face vin de peste 250 de ani. Vița de vie nu crește la suprafață, ci… sub pământ.

După erupțiile vulcanului Timanfaya din 1730–1736, câmpurile au fost acoperite de un strat gros de „picón”, pietriș vulcanic. În loc să abandoneze terenul, localnicii au observat că cenușa vulcanică absoarbe umezeala din aer și o păstrează adânc în sol. Așa s-a născut una dintre cele mai ingenioase forme de agricultură din lume.

Fiecare viță de vie este plantată într-o groapă circulară adâncă de 1–3 metri. Pământul este săpat până se ajunge la solul fertil de dedesubt. Apoi, groapa este acoperită cu un strat de cenușă vulcanică. Pentru a proteja vița de vie de vântul puternic din Atlantic, oamenii ridică un zid semicircular din pietre negre de bazalt, în jurul fiecărei gropi.

De sus, La Geria arată ca un câmp plin cu mii de cratere artificiale, fiecare cu propria sa plantă. Nu există irigații. Rădăcinile absorb doar umezeala pe care vântul oceanic o aduce peste noapte. Nicio picătură de apă nu este irosită.

Viile nu sunt drepte, ci răsfirate, iar vița de vie rămâne joasă, aproape lipită de sol, pentru a se apăra de vânt. Fiecare groapă are doar o singură viță plantată. În unele zone, se sapă brazde adânci și lungi, peste care se pun ziduri în formă de semicerc – privite de sus, arată ca niște solzi de dragon pe un pământ negru.

Este o agricultură lentă și manuală. Tractoarele nu pot intra între gropi, iar culesul se face cu mâna, sub soare, printre pietrele vulcanice. Dar rezultatul este unic: vinul Malvasia Volcánica – unul dintre cele mai vechi soiuri din lume, cu gust mineral, ușor sărat.

La Geria nu este doar o vie. Este o lecție despre cum oamenii s-au adaptat unui deșert de lavă și l-au transformat în hrană. Un loc unde vița de vie nu se teme de foc, ci trăiește din cenușă.