$$$

 Maria Tudor are 74 de ani și scrie în caiet. E un caiet simplu, cu coperte albastre, cumpărat de la papetărie pentru 5 lei. Pe copertă scrie cu mâna ei: "Întrebări pentru Claudia".

În caiet sunt 247 de întrebări. Scrise de-a lungul a doi ani. Toate adresate fiicei ei, Claudia, care a încetat să îi răspundă în 2023.

Maria deschide caietul. Privește întrebările. Fiecare întrebare reprezentă un moment când a vrut să întrebe ceva, dar nu a putut. Pentru că Claudia nu răspunde.

Pagina 1 - Ianuarie 2023:

"1. Claudia, de ce nu mai răspunzi la telefon?

2. Am făcut ceva greșit?

3. Ești supărată pe mine?

4. Copiii sunt bine?

5. Pot să te ajut cu ceva?"

Pagina 5 - Martie 2023:

"23. De ce ai blocat numărul meu?

24. Cum să te contactez dacă am urgență?

25. Ce îți pot face ca să vorbim din nou?

26. Alex a terminat clasa a 7-a? A promovat?

27. Sara merge la liceu? La ce profil?"

Pagina 12 - Iulie 2023:

"67. E ziua mea azi. 73 de ani. Te gândești la mine?

68. Îți amintești când îmi făceai tort de ziua mea?

69. Când vom mai face asta?

70. Sau nu vom mai face niciodată?"

Pagina 20 - Decembrie 2023:

"123. E Crăciun. Unde sunteți?

124. Ce cadouri au primit copiii?

125. Au întrebat de mine?

126. Le-ai spus ceva despre mine?

127. Sau le-ai spus că bunica nu există?"

Pagina 35 - Mai 2024:

"189. Am văzut pe Facebook că Alex a absolvit gimnaziul. Felicitări. Când a fost?

190. De ce nu mi-ai spus?

191. Am vrut să fiu acolo.

192. Contează asta pentru tine?"

Pagina 47 - Noiembrie 2024:

"238. Sunt doi ani de când nu vorbim. Doi ani întregi.

239. Îți lipsesc cele 73 de ani când am fost mamă pentru tine?

240. Sau acei ani nu contează pentru că acum eu sunt 'toxică'?

241. Cine te-a învățat să tai oameni din viață așa de ușor?"

Ultima pagină - Decembrie 2024:

"247. Dacă mor mâine, vei regreta că nu ai răspuns la nicio întrebare?"

Maria închide caietul. Nimeni nu a citit aceste întrebări în afară de ea. Claudia nu le știe existența.

Pentru că Claudia nu răspunde. La nimic. Telefoane - blocate. Mesaje - ignorate. Scrisori - returnate.

Maria își amintește exact când s-a întâmplat.

Decembrie 2022. O ceartă. Despre ce? Maria nici nu mai știe exact. Ceva despre educația copiilor. Maria spusese ceva. Claudia se supărase.

"Mamă, mereu trebuie să ai o opinie! Despre tot! Copiii mei, casa mea, viața mea! Nu te oprești niciodată!"

"Claudia, doar am sugerat..."

"Nu SUGERAI! CRITICAI! Ca întotdeauna!"

"Nu am criticat..."

"Ba da! Și m-am săturat! Am 45 de ani! Nu mai sunt copil! Nu mai ai control asupra vieții mele!"

"Nu vreau control! Vreau doar să ajut..."

"Ajutorul tău e critic! De fiecare dată! Și nu mai vreau! Am nevoie de pauză!"

"Pauză de cât?"

"Nu știu! Multă! Mult timp! Poate pentru totdeauna!"

Claudia plecase furioasă. Asta fusese ultima conversație. Decembrie 2022.

De atunci - doi ani - Maria nu a mai vorbit cu Claudia. Sau cu nepoții. Zero contact.

A încercat. Săptămâni întregi a sunat. Niciun răspuns. A trimis mesaje. Ignorate. A trimis scrisori. Returnate cu "Refused".

După trei luni, realizase: Claudia nu vrea contact. Deloc. Pentru nimic.

Atunci începuse caietul. Pentru că întrebările veneau constant. În fiecare zi. Întrebări despre Claudia, despre nepoți, despre viața lor.

Dar nu avea cui să întrebe. Așa că scria în caiet.

"Poate într-o zi", își spunea, "voi putea să citesc întrebările Claudiei. Și ea va răspunde."

Dar ziua aia nu venea.

Astăzi, Maria adaugă întrebare nouă. Numărul 248.

"248. Claudia, când vei citi asta, vei înțelege cât de mult mi-ai lipsit?"

Scrie data: 20 decembrie 2024.

Telefonul sună. Număr necunoscut.

"Alo?"

"Doamnă Tudor? Sunt Georgiana, diriginta lui Alex."

"Da, Alex, nepotul meu?"

"Da. Sun pentru că... pentru că Alex a avut incident la școală. E bine fizic, dar emoțional e tulburat. Și a menționat că vrea să vorbească cu bunica."

Maria simte inima bătând. "Cu mine?"

"Da. A spus 'vreau să vorbesc cu bunica Maria'. Dar când am sunat mama lui, doamna Claudia, ea a spus că nu aveți contact."

"Nu avem. De doi ani."

"Înțeleg. Îmi pare rău. Dar Alex insistă. Spune că doar cu dumneavoastră vrea să vorbească."

"Ce s-a întâmplat?"

"Nu pot să detallez la telefon. Dar e ceva serios emoțional. Și Alex spune că doar bunica îl înțelege."

"Pot să vin la școală?"

"Nu fără permisiunea mamei. Și ea a refuzat."

"Atunci ce fac?"

"Nimic, din păcate. Doar voiam să știți că nepotul dumneavoastră a cerut după dumneavoastră."

"Vă mulțumesc pentru apel."

După ce închide, Maria plânge. Alex a cerut după ea. Dar Claudia blochează.

Scrie în caiet:

"249. Claudia, Alex a cerut după mine azi. Știi? Îți pasă?

250. Copilul tău are nevoie de bunica lui. Dar tu nu permiți.

251. Când orgoliul tău devine mai important decât copilul tău?"

A doua zi, Maria face ceva nebunesc. Merge la școala lui Alex. Știe programul - se termină la 14:00.

Stă în fața școlii. Ascunsă puțin. Ca să nu fie "obvious stalking".

La 14:05, copiii încep să iasă. După 10 minute, îl vede. Alex. 15 ani acum. Mult mai înalt decât ultima dată când l-a văzut la 13 ani.

Maria se apropie. "Alex?"

Alex se întoarce. O vede. Expresia lui se schimbă - surpriză, apoi bucurie, apoi frică.

"Bunica?"

"Da, dragul meu. Am auzit că ai cerut după mine."

"Da! Bunica, am nevoie să vorbesc cu tine!"

"Spune-mi."

"Nu aici. Mama verifică telefonul cu GPS. Vede unde sunt. Dacă stau prea mult într-un loc..."

"Putem merge undeva rapid?"

"5 minute. Apoi trebuie să merg acasă altfel mama sună."

Merg la o bancă apropiată. Stau. 5 minute.

"Bunica, de ce nu mai vii?"

"Alex, mama ta nu vrea contact."

"De ce?"

"Nu știu exact. Am avut o ceartă. Și ea a decis că nu mai vorbim."

"Dar îmi lipsești! Și Sarei îi lipsești! Întrebăm des de tine!"

"Ce spune mama?"

"Spune că ai fost 'toxică' și că e mai bine fără tine în viața noastră."

"Crezi asta?"

"NU! Tu nu ești toxică! Ești cea mai bună bunică! Dar mama nu ascultă când spunem!"

"Alex, ce s-a întâmplat la școală? Diriginta a spus că ai avut incident."

"Am... am avut panic attack. Din cauza presiunii. Mama vrea note perfecte. Dacă iau sub 9, se supără. Spune că sunt leneș. Că dezamăgesc familia."

"Și tu ai cerut după mine?"

"Da. Pentru că înainte, când aveam probleme, vorbeam cu tine. Tu mă ascultai. Fără să judeci. Fără să ceri perfecțiune."

Maria îl îmbrățișează. "Îmi pare rău că nu am fost acolo, dragul meu."

"Poți să vii acum? Regulat?"

"Nu pot dacă mama ta nu permite."

"Dar e nedrept!"

"Știu. Dar sunt regulile ei."

"Îmi pare rău, bunica. Trebuie să plec. Mama sună în 2 minute dacă nu sunt acasă."

Se ridică. O îmbrățișează din nou. "Te iubesc, bunica."

"Și eu te iubesc, Alex. Mereu."

Pleacă alergând.

Maria stă pe bancă. Scrie în caiet:

"252. L-am văzut pe Alex azi. 5 minute. E înalt. E frumos. Are nevoie de mine.

253. Dar tu nu permiți.

254. Când vei realiza că nu mă pedepsești pe mine? Îl pedepsești pe el?"

Seara, Claudia sună. Primul apel în doi ani.

"MAMĂ! Ai avut tupeul să te duci la școala lui Alex?"

"A cerut după mine. Am vrut să văd dacă e bine."

"NU AI DREPTUL! Ți-am spus - zero contact! Asta include și copiii!"

"Claudia, Alex are nevoie de cineva să îl asculte..."

"Are pe MINE! Sunt MAMA lui!"

"Dar tu pui presiune! El a avut panic attack din cauza cerințelor tale!"

"Cum îndrăznești să îmi critici parentingul? Tocmai ASTA e problema! Mereu știi mai bine! Mereu interferi!"

"Nu interfer! Încerc să ajut un copil suferind!"

"Copilul MEU nu suferă! Are standarde înalte! Asta e diferența!"

"Claudia, te rog, lasă-mă măcar să vorbesc cu el câteodată..."

"NU! Și dacă te mai văd în apropiere de școală sau de casă, depun ordin de restricție! Am spus clar - ZERO CONTACT! Asta include și ambuscade la școală!"

Închide.

Maria scrie în caiet:

"255. M-ai numit 'ambuscadă' pentru că am vorbit 5 minute cu nepotul care a cerut după mine.

256. Ai amenințat cu ordin de restricție.

257. Când dragostea de bunică devine crimă?"

Acum, în decembrie 2024, Maria continuă să scrie. Caietul are 257 de întrebări. Niciuna răspunsă.

Claudia nu știe că există. Nu va ști probabil niciodată.

Decât dacă Maria îl lasă în testament. "Caietul să fie dat Claudiei după moartea mea."

Poate atunci, când citește 257 de întrebări neîntrebate, Claudia va înțelege.

Sau poate va arunca caietul. "Manipulare post-mortem."

Maria nu știe. Dar continuă să scrie.

Pentru că întrebările vin. În fiecare zi. Și trebuie puse undeva.

Chiar dacă nu primesc răspuns.

Chiar dacă nu sunt citite.

Chiar dacă Maria moare fără să știe răspunsurile.

Lecția finală: poți fi tăiat din viața copilului tău fără explicație clară.

Poți avea 257 de întrebări fără răspuns.

Poți să fii etichetat "toxic" fără probe.

Și singura ta modalitate de a comunica e un caiet pe care nimeni nu îl citește.

Cu întrebări pe care nimeni nu le aude.

Pentru o fiică care nu răspunde.

Pentru nepoți care te caută dar li se interzice.

Pentru o relație care a murit fără să știi de ce.

Și tot ce îți rămâne sunt paginile pline de "De ce?"

În caiet albastru de 5 lei.

Ascuns în dulap.

Așteptând să fie citit.

Sau aruncat.

După ce mori.